Să ţină pe bărbaţi; e vrăjitoarea...

ROMEO

O, taci, Mercutio! Vorbeşti nimicuri...

* Egumen: stareţ.

** Strigă: (în superstiţii) fiinţă imaginară cu chip de femeie care chinuieşte copiii mici, ia mana de la vite, îndeamnă oamenii la fapte necugetate etc.

32

MERCUTIO

Da, ai dreptate, căci vorbesc de visuri Ce-s doar prăsila unor creieri leneşi Născute din închipuiri deşarte Ca aerul, mai nestatornice Ca vântul ce dezmiardă-o clipă sânul De gheaţă-al nordului şi-ntoarce fruntea Apoi spre sudul cel stropit de rouă.

BENVOLIO

Dar vântul care spui ne suflă nouă Ospăţul de sub nas. Sosim târziu...

ROMEO

Mă tem că prea devreme. Nu ştiu ce

Mă face să presimt că o restrişte

Ce-atârnă încă-n stele, îşi porneşte

Sinistru-i zbor spre-acest ospăţ nocturn,

Şi vine printr-o moarte timpurie

Să pună capăt astei vieţi deşarte.

Dar Cel ce cârmuieşte-n pribegie

Pe muritori va şti sa poarte grijă

Şi de vintreaua* mea... Haidem, să mergem,

Voioşi tovarăşi!

BENVOLIO

Toboşari, sunaţi!

(Pleacă)

Vintreâ=vlntre: termen popular pentru abdomen, burtă, măruntaie: aici: viaţă, firul vieţii, soartă.

33

SCENA A V-A

O SALĂ ÎN CASA LUI CAPULET

MUZICANŢI ŞI SER VITORI

ÎNTÂIUL SERVITOR

Unde-i Moş Tigaie, de nu pune mâna să strângem masa? El să pună mâna pe-o farfurie sau s-o şteargă! Ţi-ai găsit!

AL DOILEA SERVITOR

Când buna cuviinţă încape doar pe mâinile unuia sau a doi oameni, şi-acelea nespălate, fireşte că nu poate fi lucra curat.

ÎNTÂIUL SERVITOR

Ridicaţi jilţurile! La o parte cu bufetul! Şi luaţi seama la argintărie. Rogu-te frăţioare, pune-mi la o parte o bucată de marţipan, şi, dacă mă iubeşti, spune portarului să dea drumul înăuntru Suzanei Tocilă şi Leanei. Antoane! Moş Tigaie!

ALT SERVITOR

Iacă-mă-s! Gata!

ÎNTÂIUL SERVITOR Vă caută, vă cheamă, au nevoie de voi boierii în sala cea mare.

AL DOILEA SERVITOR

Nu putem nici noi să fim peste tot! Hai, daţi-i zor, copii! Fiţi harnici, cine trăieşte mai mult, mănâncă toată coliva!

(Ei se retrag în fund. Intră Capulet cu Julieta şi alţii din familia sa, întâmpinând pe oaspeţi şi măşti.)

CAPULET

Bine-aţi venit, o scumpi signori. Pe-acele Cucoane care nu au bătături Puteţi să le-nvârtiţi oricât vă place! Ia să vedem... mai e vr-una din ele Să facă nazuri... să nu vrea să joace?

34

I

De bună seamă are bătături! Am nimerit-o?... Scumpi signori, salut! Hei, dragii mei, şi eu doar am avut O zi ca asta, când puitam o mască, Iar gura mea ştia să povestească Frumoaselor dulci şoapte la ureche... Şi le plăcea... S-a dus! S-a dus! S-a dus.. Salut, o, scumpi signori! Poftim la joc! începeţi, muzicanţi! Loc! Faceţi loc! Porniţi, drăguţe domnişoare, jocul!

(Muzică şi dans)

Lumină, ticăloşilor, mai multă! împingeţi masa-aceea mai încoace! Aşa... şi stingeţi focul că se face Prea cald în casă... A, dar e-o plăcere! N-aş fi crezut... E, bună seara, vere! E, hei, pofteşte, vere Capulet! Noi, doi, de mult am încheiat bilanţul! Câţi ani să fie de la danţul Cel de pe urmă, când purtam noi mască?

CAPULET AL DOILEA O, Doamne, cred c-or fi treizeci de ani!

CAPULET

Ce spui? Nu-s aşa mulţi! Nu-s aşa mulţi!

Că de la nunta lui Lucentio

Pot fi cel mult vreo douăzeci şi cinci!

Era pe la Rusalii şi umblam

Mascaţi pe uliţi...

CAPULET AL DOILEA

Ba-i mai mult, mai mult! Băiatul lui e mai în vârstă, vere.

CAPULET

Ce-mi spui tu mie fleacuri? Fiul său E doar major abia de vreo doi ani!

35

36

ROMEO (Către un servitor) Ştii cine-i domnişoara ce-onorează Cu mâna ei pe cavaleru-acela?

SERVITORUL

Nu, domnule.

ROMEO

Ah, ochii ei! Cum cresc Cu scăpărarea lor văpaia torţii! Şi frumuseţea ei fără pereche Atârnă strălucind pe faţa nopţii Ca şi cercelul scump la o ureche A unui negru; ea e prea bogată Spre a putea fi cu folos purtată, Şi e prea scumpă pentru tot pământul! Ai spune-o porumbiţă de zăpadă într-un convoi întunecat de ciori -Aşa străluce ea printre surori! Cum se sfârşeşte dansul, merg s-o caut Unde s-aşează, ca să fericesc în mâna-i dulce mâna mea cea aspră. O, inimă, iubit-ai tu vreodată? Ştiurăţi, ochi, voi, până-n noaptea-aceasta Ce este frumuseţea-adevărată?

TYBALT

E, după glas, un Montague. Băiete, Mergi ş-adă-mi spada! Ce? Auzi, mişelul, Să vină-aici mascat ca pocitură, Să-şi bată joc de sărbătoarea noastră! Pe cinstea şi mărirea rasei mele, Nu fac nici un păcat dacă-l ucid!

CAPULET

Ce e, nepoate? Ce te-a tulburai'.'

TYBALT

Un duşman, unchiule! Un Montague!

Un ticălos ce-a cutezat să vină

Să pângărească sărbătoarea noastră.

CAPULET

Ce? Tânărul Romeo?

Mişelul!

TYBALT

Da! Romeo,

CAPULET

Fii pe pace, nepoţele! Nu te lega de el. Tânărul om Se poartă ca un vrednic gentilom. Verona se făleşte, şi pe drept, Cu el, că-i bun, bine crescut, deştept, Şi n-aş dori cu nici un preţ, nepoate, Să-ndure în casa mea vreo strâmbătate. Deci fă-te că nu-l vezi, nu fa scandal. Aceasta-i voia mea, şi de-o cinsteşti, Fii mai voios şi nu-ncrunta sprânceana, Că nu-i frumos să stai ursuz la bal.

TYBALT

N-o fi frumos când vine un mişel Ca oaspe! Nu-i permit.

CAPULET

Ba-i vei permite!

Vreau eu ca să-i permiţi. Auzi, iubite? Cine-i stăpân aicea? Eu sau tu? Aşa?... Nu vrei să-l laşi în pace? Nu? Vrei să stârneşti dihonia-ntre oaspeţi? Să faci pe voinicosul? Iţi convine!

37

TYBALT

Dar nu-i ocară, unchiule?...

CAPULET

Păi da!

Eşti un obraznic! Zău, rău o să-ţi pară! Poftim! Dar, lasă... ştiu eu doar ce zic... Mai supără-mă încă! Nu-i nimic... Bravo, copii!... Mucosule, te cară! Să taci, ori te... Lumină! Daţi lumină Mai multă!... Hm... Auzi... auzi...