Mi-am terminat paharul, ea şi l-a terminat pe al ei. Valencia şi-a împins nota de plată către mine.

– Te superi dacă plăteşti şi chestia asta? Am mâncat şi o salată de creveţi.

Mi-am scos cheia să deschid uşa.

– Asta e maşina ta?

– Da.

– Şi crezi că o să merg într-o vechitură ca asta?

– Ascultă, dacă nu vrei să urci, nu urca. Valencia a urcat. Şi-a scos oglinda şi a început să se fardeze în vreme ce eu conduceam. Nu era departe până la mine. Am parcat. O dată ajunşi înăuntru, a zis:

– Casa asta e împuţită. Ai nevoie de cineva să ţi-o pună la punct.

Am dat la iveală sticla de vodcă şi un 7-UP şi am turnat două pahare. Valencia şi-a scos cizmele.

– Unde ţi-e maşina de scris?

– Pe masa din bucătărie.

– N-ai un birou? Am crezut că scriitorii au birouri.

– Unii n-au nici măcar mese de bucătărie.

– Ai fost căsătorit? a întrebat Valencia.

– O dată.

– Ce n-a mers?

– Am început să ne urâm unul pe altul.

– Eu am fost căsătorită de patru ori. Încă mă mai întâlnesc cu foştii mei soţi. Suntem prieteni.

– Bea-ţi paharul.

– Pari agitat.

– N-am nimic.

Valencia şi-a terminat paharul, apoi s-a întins pe canapea. Şi-a pus capul în poala mea, am început să-i mângâi părul. I-am turnat un alt pahar şi m-am întors iar să-i mângâi părul. Mă puteam uita în bluza ei şi-i vedeam ţâţele. M-am aplecat şi am sărutat-o. Limba ei ieşea şi intră în gura mea. Nu puteam s-o sufăr. Pula a început să mi se scoale. Ne-am sărutat din nou şi i-am băgat mâna în bluză.

– Am ştiut că o să te întâlnesc într-o zi, a zis ea. Am sărutat-o din nou, de data asta cu sălbăticie. Mi-a simţit pula lipită de capul ei.

– Hei! a zis ea.

– Nu-i nimic, am zis.

– Pe naiba, a zis ea, ce ai de gând să faci?

– Nu ştiu...

– Eu ştiu.

Valencia s-a ridicat şi s-a dus la baie. Când a ieşit, era goală. S-a vârât sub aşternut. Eu am mai băut un pahar. Apoi m-am dezbrăcat şi m-am urcat în pat. Am dat cearşaful la o parte. Ce ţâţe uriaşe! Jumătate din ea era numai ţâţe. I-am apucat una cu mâna, cât am putut, şi i-am supt sfârcul. Nu s-a întărit. M-am dus la celălalt sân şi i-am supt sfârcul. Nici o reacţie. I-am agitat ţâţele. Mi-am vârât pula între ele. Sfârcurile au rămas moi. Mi-am îndreptat pula spre gura ei, dar ea a întors capul. M-am gândit să-i ard curul cu o ţigară, Ce masă de carne era! o curvă epuizată. Curvele de obicei mă excitau. Pula mi se sculase, dar nu mă puteam implica.

– Eşti evreică?

– Nu.

– Pari evreică.

– Nu sunt.

– Locuieşti în cartierul Fairfax, nu-i aşa?

– Da.

– Părinţii tăi sunt evrei?

– Ascultă, ce-i tot rahatul ăsta cu evreii?

– N-ai de ce să te simţi prost. Unii dintre cei mai buni prieteni ai mei sunt evrei, Am tras-o iar de ţâţe.

– Pari speriat, a zis Valencia. Pari încordat. Mi-am fluturat pula pe la nasul ei.

– Pare asta speriată?

– Arată oribil. De unde ai căpătat toate venele alea?

– Mie îmi plac.

Am apucat-o de păr şi i-am împins capul spre perete şi i-am supt dinţii în vreme ce o priveam în ochi. Apoi am început să mă joc cu pizda ei. I-a trebuit mult timp până să se excite. Apoi a început să se deschidă şi i-am vârât degetul. M-am concentrat pe clitoris. Apoi am încălecat-o. Pula era în ea. De fapt, ne futeam. N-aveam nici o dorinţă să-i fac vreo plăcere. Valencia era destul de îngustă. I-o vârâsem destul de bine, dar ea nu părea să reacţioneze. Nu-mi păsa. Am tot pompat. Încă un futai. Documentare. Nici o senzaţie de viol. Sărăcia şi ignoranţa năşteau propriul adevăr. Era a mea. Eram două animale în pădure şi eu o ucideam. Începea să se excite. Am sărutat-o şi buzele ei în sfârşit s-au deschis. I-am vârât-o mai adânc. Pereţii albaştri ne priveau. Valencia a început să geamă uşor. Asta m-a impulsionat.

Când a ieşit din baie, eram îmbrăcat. Pe masă se aflau două pahare. Ne-am sorbit băuturile.

– Cum se face că locuieşti în Fairfax? am întrebat.

– Îmi place acolo.

– Vrei să te duc cu maşina acasă?

– Dacă nu te deranjează.

Locuia la două străzi est de Fairfax.

– Acolo e casa mea, a zis ea. Uşa cu plasă.

– Pare o casă drăguţă.

– Chiar este. Vrei să intri puţin?

– Ai ceva de băut?

– Nişte cherry.

– Sigur.

Am intrat. Pe podea erau două prosoape. Le-a tras una cu piciorul şi le-a vârât sub canapea, în trecere. Apoi a apărut cu sticla de cherry. Era de proastă calitate.

– Unde-i baia? am întrebat.

Am tras apa ca să acopăr sunetul, apoi am vomat paharul de cherry pe care îl băusem. Am tras din nou apă şi am ieşit.

– Mai vrei un pahar? m-a întrebat.

– Bineînţeles.

– Copiii trec să mă vadă, a zis ea. De-aia e aşa dezordine.

– Ai copii?

– Da, dar Sam are grijă de ei. Mi-am terminat paharul.

– Păi, mulţumesc pentru trataţie. Trebuie să plec.

– Bine, ai numărul meu de telefon.

– Da.

Valencia m-a condus până la uşă. Ne-am sărutat acolo, apoi m-am îndreptat spre maşină. Am urcat şi am pornit. Am dat colţul, am parcat, am deschis uşa şi am mai vomitat o dată.

98.

M-am tot întâlnit cu Sara la două-trei zile, când la ea, când la mine. Dormeam împreună, dar fără să facem sex. Am fost cât pe-aci, dar niciodată n-am ajuns s-o facem. Preceptele lui Drayer Baba rămâneau în picioare.

Ne-am hotărât să petrecem sărbătorile împreună la mine, şi Crăciunul şi Revelionul.

Sara a sosit pe 24, pe la prânz, cu dubiţa ei. Am privit-o cum parchează, apoi am ieşit s-o întâmpin. Avea nişte scânduri legate de tavanul maşinii. Era darul pentru mine de Crăciun: avea de gând să-mi construiască un pat. Patul meu era o bătaie dejoc: un simplu pat cu arcuri, cu măruntaiele ieşind prin saltea. Sara cumpărase, de asemenea, şi un curcan hrănit natural, plus decoraţiunile. Urma să plătesc eu pentru asta şi pentru vinul alb. Mai erau şi mici daruri pentru