— Rămâneţi pe loc! Trag!! Fii atent, neamţule, nu mă joc!... Trag!

Nu mă îndoiesc c-o va face. Din dreapta mea, parvine zgomotul unei buşituri cumplite. Babuinul s-a prăbuşit ca un bolovan. Gorila e gata să-l scoată definitiv din joc. Timofte trage în aceeaşi secundă cu mine. La picioare. Huiduma cade, cosit. E eliminat. Rămânem şapte contra unul. Dar ăla, unul singur, are ţeava armei lipită de tâmpla Ninei, şi-l mai cheamă şi Săraru. A ajuns la maşină. Ene şi Marinaş aşteaptă în spate, gata să intervină.

Au urcat în Peugeot. La volan, Nina sub ameninţarea armei. Helmut se răsuceşte spre Pascu, în care a identificat şeful:

— Lăsaţi să plece?!

— Nu încercaţi nimic. O ucide chiar dacă moare şi el.

Nina face eforturi să demareze. Inutil. Contactele au fost smulse. Coboară amândoi. Săraru scrâşneşte:

— Porcilor!... Dar n-o să vă meargă!

Babuinul îşi înfige pumnii în şolduri:

— Acum, ce faci? Pleci pe jos? E o excursie frumoasă până la Bucureşti.

Săraru rânjeşte:

— Nu, drăgălaşule, mă cărăbănesc cu trotineta voastră. Şi cu dama, bineînţeles!... Ce ai?

Nina nu mai rezistă. Picioarele i s-au muiat, alunecă pe lângă trupul lui Săraru. Cade în genunchi, leşinată. Săraru încearcă s-o reţină. O secundă în care arma părăseşte tâmpla Ninei şi, aproape concomitent, mâna lui Săraru. Kalaşnikovul e pe jos. De data asta, a tras colonelul Pascu. Ăsta zic şi eu, sânge rece! Nu aş fi avut curajul să ţintesc şi să trag în mai puţin de două secunde, atât de aproape de capul Ninei, ameninţat de o altă armă!

Săraru e imobilizat fără să se opună. Cât ar fi el de zmeu, realizează că nu poate scăpa slobod şi teafăr de şapte oameni înarmaţi. Iar dement nu e. Doar dotat cu un simţ al umorului foarte special. Îi surprind privirea amuzată când Timofte îi pune cătuşele.

Facem curat pe şosea, strângem gorila, ne reconstituim "Boingul".

— Voi de ce aţi întârziat atâta? îl întreb pe Ene.

— A avut Săraru o pană nasoală chiar la ieşirea din Bucureşti. A moşmondit-o aproape juma' de ceas.

— Aha, de-aia a întârziat şi el! Tocmai mă miram... De ce n-aţi anunţat?

Ene dă din umeri:

— Am tot încercat, dar n-aţi răspuns. Intraserăm la idei.

Are dreptate. Pascu uitase scula în maşină şi i-a fost teamă să se întoarcă. Îl aşteptam pe Săraru din clipă în clipă, l-ar fi putut surprinde pe şosea...

Babuinul trage din sticluţa de buzunar. E peste măsură de mulţumit. Cu Săraru avea el conturi personale de reglat. Nu se poate abţine şi-l apostrofează:

— Ţi-am zis eu, băi Hollywood, că ne mai întâlnim? Îmi pare rău că n-am pus un pariu.

Săraru zâmbeşte lung, fără dinţi:

— Nu eşti ceea ce gentlemenii ar numi un jucător elegant. Nu ştii să câştigi... În general vorbind, nu se ştie nimic. Mai sunt tururile...

— Alea le joci matale la aer condiţionat, cu smoking în dungi. Pe boabe de fasole, fără TVA! Îl suportă electoratul că tot e fraier!

Helmut vrea s-o ajute, dar Nina se ridică singură. Sprintenă ca o gazelă. Ne adresează un zâmbet strălucitor:

— V-a plăcut?

Rămân cu gura căscată. Eram convins că şi-a pierdut cu adevărat cunoştinţa, că nu-i un truc. De, uitasem că s-a "bacaloriat" în târlă, la Coana Aurica.

Se lipeşte tandră de Helmut şi-i întinde buzele. Cu o mişcare a capului de infinită discreţie, aproape imperceptibilă, bărbatul i le ocoleşte.

Eu mă simt trist. Ca boul.

***

Când îl văd, am o tresărire. A înviat Ţeastă! Uluitoarea asemănare mă impresionează proaspăt, ca în prima clipă. De unde stătea adunat covrig, începe să latre, dă să iasă. Îi dezmierd godeurile de pe frunte, evitându-i privirea. Mă sfâşie suferinţa indiferent de culoarea ochilor în care o citesc. Aşteaptă să-i pun lesa tremurând şi mă smulge pe uşă.

Am intrat în alertă. La sediu ne-am întors doar ca să luăm câinele. Trebuie să ajungem la Marele Boss, înainte ca acesta să afle de arestarea lui Redford. Schiţăm ad-hoc un plan de acţiune. Pascu rămâne la sediu. După câte s-au întâmplat, cu atâtea păsări rare între aceleaşi ziduri, nu-i indicat să-l părăsească. Cu Ţeastă ăl mic, hai-hui prin Bucureşti, plec eu şi Bădoiu.

Ca totdeauna când se află la volan, e agresiv şi insolent, dar indicat pe zor mare. Că bea de douăzeci şi patru de ore fără încetare, no problems! După opinia specialiştilor, prăpădeşte banii de pomană. Ar trebui să treacă pe trotil. În spate, Ţeastă Jr. zbârnâie cu capul lipit tandru de grumazul Babuinului. V-am spus că-i simpatic, îl iubeşte toată lumea. Pe Bădoiu.

Ţinem seama de sugestia colonelului şi luăm startul de la salonul lui Toto. Recte, parcăm şi ne lăsăm în seama dogului. Trage tare de lesă, face stânga, dreapta, îl simţim nehotărât. Ajungem la firma engleză de unde l-a umflat Bădoiu.

— Căţeluşul e tâmpit, decretează, aici s-a spălat putina. Obloane trase, ghişeuri închise, toată lumea în vacanţă. Caraibe sau Hawaii.

— Au omis să i-o comunice.

— Unde-i instinctul atunci?

— Instinctul e că adus la un anumit punct, care-i este familiar, te duce la adresa frecventată de stăpân.

— Zău?! Atunci de ce naiba se mai pierd atâţia patrupezi, sunt pline ziarele!

— Nu ştiu, dom'le, şi nici nu-mi pasă.

Lacăte şi pustiu. Am putea escalada gardul de fier forjat şi să cercetăm clădirea. Simt însă că puşculiţa e goală. O simte şi Teştişor care nu trage să intre, ci sare pe mine şi vrea să-mi smulgă umerii. În alte circumstanţe, aş fi efectuat o percheziţie cât de sumară. Acum însă, orice minut e important.

Înhaţ animalul şi gonesc spre salonul lui Toto, unde am lăsat maşina. Urc la volan, Babuinul sare lângă mine cu Ţestişor în braţe. Ca să nu pară surprins, le zâmbăreşte:

— Mergem la dame?

Eu zoresc, virez spectaculos, scrâşnesc din frâne ca un dinozaur, îmi fac de cap. Neavertizat, Bădoiu se prăvale peste mine:

— Băi Sanchi, în ce filme ai văzut tu chestii din ăştia?

— Băi Seral, tu mai ţii minte formula de rezolvare a ecuaţiei cu mai multe necunoscute?

— Nu. Dar tu?

— Nici eu. Dar o ştiu bine pe aia cu una singură.

— Ce, singură?!

— Necunoscută.

Am ajuns la Izvorul Rece, depăşim scuarul Pache Protopopescu, străbunul edil al Bucureştilor, ne angajăm pe Bulevardul Ferdinand şi Babuinul tot nu se