prinde. Ca să fim oneşti, nici n-avea cum, doar eu am păşit pe aici. Prima dată, acum şase zile, când el umbla prin bordelurile clandestine din oraş, iar Ene după Vivi Ţeţe.

Opresc chiar în faţa blocului şi-l avertizez pe Babuin:

— Ţine-l bine.

Ţeştişor se smuceşte, trăgând spre interior unde-i linişte ca de obicei. Dacă scara n-ar fi curată şi butoanele de la uşi lustruite, ai crede că imobilul nu-i locuit. Normal! E aproape zece seara. Prea devreme pentru patronii energici din cartea de imobil ca să se fi întors acasă, prea târziu pentru ca locatarii, pensionari de vârsta a patra, să mai zăbovească.

Câinele nu aşteaptă liftul, zboară ca o săgeată pe trepte, se opreşte în faţa apartamentului. Aici, mârâie, zgârie uşa, latră. Sun lung, fără răbdare:

— Dacă nu deschide, spun, sparg uşa.

Nu-i cazul. Sunt privit prin vizor şi imediat intră în funcţiune mecanismul — chei, zăvoare, lanţ — de deschidere.

Gabriela State ne pofteşte înăuntru. Ţeştişor a şi intrat, strecurându-i-se printre picioare.

— Ce prietenos e!

Se caţără pe ea en ami, dar amănuntul nu mă surprinde. De la bun început, am constatat că-i obişnuit cu societatea. După bon jour, patrupedul face turul apartamentului. În altă ordine de idei, observ că doamna State e în ţinută de oraş. Destul de neobişnuit la zece seara, pentru o cucoană d'un certain age, proaspăt îndoliată.

— S-a întâmplat ceva, domnule căpitan?

Ridic valiza mică pregătită lângă bufet, peste care a pus poşeta şi mănuşile:

— Vă povestesc mai târziu!

Nici Bădoiu n-are mai multă răbdare. Mă priveşte saşiu. Aşa se manifestă când încearcă un sentiment intens. Acum, e răpus de ceea ce vede şi nu înţelege.

— Pot să ştiu şi eu ce se întâmplă?

Eu nu mă pot împiedica să fiu teatral:

— Am omis prezentările, scuze! Doamna Helga Porta. Interimar, Gabriela State, mama Wandei.

 

***

 

Personal, aş fi lăsat interogatoriul Helgăi Porta pe mâine. Suntem epuizaţi! Dar dacă Babuinul nu are răbdare, în schimb colonelul are dreptate. E un interval în care pot interveni multe.

Ne îngăduim totuşi, o recreaţie scurtă cu cafele dure. Bagi linguriţa în ceaşcă şi stă drepţi. Ţeştişor e cu noi, în birou. Doarme. Colţunaşii cu şoareci tocaţi din conservă (aşa a tradus Bădoiu din suedeză textul de pe cutie) asezonaţi cu o lingură de vodcă l-au anesteziat. Babuinul e decis să-l înfieze. Pentru contrast. Termen de comparaţie. Pe lângă Ţeastă Jr., se simte o frumuseţe.

După ce ia act de cele întâmplate, colonelul Pascu se întoarce la el în birou, unde face conversaţie cu Helmut şi cu Nina. Nici n-a închis bine uşa şi Bădoiu începe cu tirul:

— Herculache, tată, cu poanta asta finală, la care — recunosc — nu s-a gândit nimeni, ai mai dres busuiocul. Dar fie vorba între noi, cum te-ai lăsat aiurit în halul ăsta? Ca un începător? Ţi-a zis că-i mă-sa şi ai crezut-o pe cuvânt! Nu verifici chiar deloc?

— Serios? Dar tu de ce nu l-ai verificat pe Richard Gere?

— Am mers pe mâna ta! Te pretinzi cult în cap, pe mine mă faci seralist.

Îl măsor ostenit, n-am chef de mişto. Îl iau cu duhul blândeţii:

— Cum ar fi trebuit să procedez, Costică? Mă duc la femeie şi o anunţ că fie-sa a fost asasinată. Să-i fi cerut întâi buletinul? Până şi doctrina, aminteşte-ţi ce am învăţat noi la şcoală, consfinţeşte principiul aparenţelor care creează dreptul. Când găseşti un ins pe scaunul primarului, zici că-i primar. Chiar dacă mă însoară, căsătoria rămâne valabilă, atâta vreme cât eu nu am ştiut că personajul e impostor. Aşa s-a întâmplat şi cu mine. Am găsit-o la adresa cu pricina, nenorocită şi îndoliată, vârstă corespunzătoare. Nu m-am îndoit o secundă de identitatea ei, nici nu mi-a trecut prin minte s-o legitimez... Peste toate, vecini aerieni cărora le pasă de Gabriela State ca de zăpada de anţărţ!

Dacă-l iei de la "om la om", Babuinul devine om. Concede impresionat:

— În fond, ai dreptate... Când ai început să te prinzi?

Mă duc la chiuvetă. Îmi răcoresc ceafa şi mâinile fierbinţi. Mai iau o gură de cafea, aprind o ţigară:

— Au fost nuanţe, Costică, nuanţe şi instinct... Retrospectiv privind, femeia se controlează foarte bine, simulează şi disimulează excelent. Wanda nu exagera asemuind-o cu Lucreţia Borgia... La un moment dat, referindu-se la "fiică-sa", în loc de Doina, a spus Wanda, ceea ce nu s-ar fi întâmplat niciodată în cazul autenticei Gabriela State. Pentru o mamă, unic în vorbirea curentă rămâne valabil numele purtat acasă, pe vremea spielhosenului şi a castelelor de nisip, chiar dacă o lume te ştie acum de Greta Garbo sau Ion Dolănescu...

— Just.

— Mersi... Mi-a mai dat de gândit colaborarea cu Negulescu, fratele lui Suliţă, când am găsit-o la Club, dar cel mai mult m-a frământat filmul din caseta de valori. Simple imagini turistice nu se depozitează "la secret", iar ca cineva să fi umblat înaintea noastră la safe era de neconceput, în condiţiile de securitate ale băncii. Logic, fusese înlocuit. Când? La fel de logic, atunci când s-a deschis caseta. Cine era de faţă? Subsemnatul, scos din cauză aprioric, procurorul — idem, directorul băncii care ar fi putut opera oricând nesupărat. Cine mai rămânea? Doamna Gabriela State. Un film are nenumărate sosii, poate fi înlocuit cu altul fără dificultăţi. Ţine seama şi de atmosferă! Toţi eram devoraţi de curiozitate, prea concentraţi asupra conţinutului casetei ca să mai fim atenţi la gesturile ei... Cum ţi-am mai zis, am procedat prin eliminare.

Babuinul îşi bagă un deget în nas. Nu ca să se scobească. Ca să mediteze:

— De ce ai ţinut pontul pentru tine?

— Ipoteza mi s-a părut prea pompieristică, bâjbâiam... În fond, de episod ne despart doar patruzeci şi opt de ore. Ieri dimineaţă am fost la Banklife. Aseară însă, când a fost găsită nenorocita aia asasinată în pădure...

Bădoiu sare de pe scaun:

— Gata, m-am prins! Cadavrul necunoscutei! Ea e autentica Gabriela State! Helga a ucis-o şi i-a luat locul. Dibace mişcare!

— Absolut. În calitate de mamă neconsolată, rămânea în mijlocul evenimentelor, era la curent cu ancheta. Peste toate motivaţiile, aştepta comod la umbră, să-i aducă poliţia copilul. Ceea ce nu izbutise ea cu nici un chip, îi oferea gratis şi pe tavă