alătura celorlalţi în OM, tonalitatea unică, pe care o lăsară să răsune până ce li se scurse cu totul din plămâni şi începu să le vibreze în capete.

După care se lăsă liniştea, tulburată doar de respiraţiile încetinite.

Nici o şedinţă nu semăna cu alta. De data aceasta, toţi fuseseră pătrunşi de o energie provenind din tavan, o energie îndepărtată şi, totuşi, capabilă să străbată stânca până la ei.

Enciclopedia conţinea un pasaj despre undele cosmice cu o frecventă atât de mare, încât puteau străpunge orice fel de material, inclusiv apa şi nisipul.

Jason Bragel percepu în corpul său prezenţa unor energii diferite, reprezentate în întregime prin sunete. La început, exista o energie de bază, U, care se ramifica în două subenergii: A şi WA. La rândul lor, ele se descompuneau în alte patru sunete: WO, WE, E şi O, care se împărţeau şi ele în opt şi apoi în două, încheindu-se în tonalităţile I şi WI. Numără cu totul şaptesprezece, adunate în formă de piramidă la nivelul plexului său solar.

Sunetele formau un fel de prismă care, receptând lumina albă a sonorităţii OM, o descompunea în culorile primare.

Concentrare. Expansiune.

Cu toţii respirau culorile şi sunetele.

Inspiraţie. Expiraţie.

Comunicanţii nu mai erau decât şaisprezece prisme calme, umplute cu sunete şi lumini.

Nicolas le aruncă o privire zeflemitoare.

 

 

 

140. RECLAMĂ

 

"O dată cu venirea vremii frumoase, gândacii-de-bucătărie, furnicile, ţânţarii şi păianjenii proliferează în casele şi grădinile noastre, da sa scăpaţi de ei, nu există decât o singură soluţie: praful KRAK-KRAK.

Cu Krak-Krak puteţi sta liniştiţi întreaga vară! Agentul deshidratant pe care îl conţine usucă insectele până ce se sparg ca sticla.

Krak-Krak sub formă de praf. Krak-Krak sub formă de spray. Krak-Krak sub formă de fumigaţii.

Krak-Krak este salubritatea însăşi!"

 

 

 

141. UN FLUVIU

 

Puţin câte puţin, frunza de nu-mă-uita a lui 103 ia viteză. Corabia insectelor înaintează în linie dreaptă, despicând pâcla ce se târăşte pe suprafaţa fluviului şi înălţându-şi prova de fiecare data când în faţă se produce o învolburare înspumată. De jur-împrejur se zăresc încă vreo sută de vase, din care se ivesc antene şi mandibule. Două mii de cruciate pe o sută de frunze de nu-mă-uita formează o flotilă impresionantă.

Oglinda netedă a fluviului este tulburată de vârtejuri.

Nişte ţânţari treziţi de ambarcaţiunile moxiluxiene îşi iau zborul, bodogănind în dialectul lor ţânţăresc.

În partea dinainte a navei, termita nasutitermă care stă la prova îi indică alteia drumul cel mai bun de urmat. Aceasta din urmă transmite comenzile gândacilor-de-apă, emiţând feromoni subacvatici.

Trebuie evitate vârtejurile, stâncile subacvatice şi algele lenticulare în care totul se înnămoleşte.

Ambarcaţiunile fragile lunecă peste fluviul liniştit, care pare dat cu lac.

Liniştea nu e tulburată decât de învolburările verzi-albăstrui provocate de labele gândacilor care răscolesc undele. Deasupra lor, o salcie plângătoare îşi revarsă coroana de frunze prelungi.

103 îşi cufundă ochii şi antenele sub apă. Totul colcăie de viaţă acolo, dedesubt. Furnica întrezăreşte tot soiul de animale acvatice nostime: îndeosebi dafnii şi ciclopi, crustacee minuscule şi roşii ce se agită, năpustindu-se în toate direcţiile. Oricine se apropie de gândacii-de-apă este aspirat pe loc de aceste adevărate fiare sălbatice.

9, în ce o priveşte, observă că şi deasupra totul colcăie în egală măsură de viaţă... Un banc de mormoloci se năpusteşte spre ei, ţâşnind la rasul apei.

Atenţie, mormoloci!

Informaţia este transmisă tuturor corăbiilor termite. Gândacii-de-apă primesc ordinul să-şi accelereze cadenţa mişcărilor. Furnicile nu au ce să facă, astfel încât li se cere numai să se agaţe bine de perii frunzelor.

Nasutiterme, la posturile de luptă!

Termitele cu capul în formă de pară îşi îndreaptă coarnele spre suprafaţa valurilor.

Un mormoloc se năpusteşte şi muşcă frunza de nu-mă-uita a corăbiei lui 24, care îşi schimbă traseul, nimereşte într-un vârtej şi începe să se răsucească.

Un altul se repede la corabia lui 103.

9 o ţinteşte şi trage în ea de la o distanţă minimă. Vietatea vâscoasă şi întunecată la culoare este lovită, dar, cu un ultim reflex, se saltă pe frunză şi începe să se zbată, biciuindu-i suprafaţa cu coada lungă şi neagră. Toată lumea, furnici şi termite deopotrivă, este măturată şi aruncată în apă.

9 şi 103 sunt pescuite la timp ale o navă.

Mormolocii mai scufundă câteva frunze de nu-mă-uita, făcând să se înece vreo mie de insecte.

Atunci, "Marele Corn" şi scarabeizii săi intervin pentru a doua oară. De la începutul traversării fluviului, ei zburaseră pe deasupra flotilei. De îndată ce îi văd pe mormoloci răsturnând frunzele de nu-mă-uita şi înverşunându-se asupra celor ce se înecau, ei se năpustesc în picaj, perforându-i dintr-o parte în cealaltă pe tinerii batracieni cu corpul moale şi apoi înălţându-se din nou, înainte de-a se uda.

Câţiva scarabei se îneacă din pricina acestei acrobaţii periculoase, dar cei mai mulţi izbutesc să se ridice înapoi in văzduh, cu cornul împodobit de mormoloci traşi în ţeapă, ce lovesc aerul cu cozile lor lungi, negre şi umede.

De data aceasta, mormolocii fac cale întoarsă.

Naufragiaţii sunt salvaţi. Nu au mai rămas decât cincizeci de corăbii pline ochi cu vreo mie de cruciate. Nava lui 24 (care se rătăcise pe durata bătăliei) se alătură cu vâslituri largi ansamblului flotilei.

Într-un târziu, răsună, în sfârşit, strigătul feromonal aşteptat de către toţi:

Pământ la orizont!

 

 

 

142. O LICĂRIRE VERDE ÎN NOAPTE

 

Cei doi erau în culmea exaltării.

― Ia-o la dreapta. Încet, încet. Iar la dreapta. Apoi la stânga. Drept înainte. Mai încet. Tot înainte, porunci comisarul Méliès.

Laetitia Wells şi Jacques Méliès se agitau pe bancheta din spate, nerăbdători să ajungă la deznodământul anchetei. Şoferul taxiului se supunea, resemnat.

― Dacă mai mergem mult aşa, o să calez.

― S-ar părea că se îndreaptă spre liziera pădurii Fontainebleau, spuse Laetitia, frângându-şi mâinile de nerăbdare.

La capătul străzii, în lumina albă a Lunii pîine, se zărea deja frunzişul des.

― Mai încet!

În spatele lor, şoferii claxonau înfuriaţi. Nimic nu poate fi mai cumplit pentru circulaţie decât o urmărire cu viteză minimă! Cei ce le privesc în filme preferă de departe ca ele să se desfăşoare într-o goană nebună!

― La stânga, încă o dată!

Şoferul suspină, plin de înţelepciune:

― N-ar fi mai bine să mergeţi pe jos? Oricum, la stânga e