rochie albastră strâmta, şi era beată. Avea picioarele ridicate pe un scaun, cu rochia trasă în sus, peste pulpe. Avea picioare lungi, catifelate, sexy. Tipilor din bar li se sculase, probabil. Nu mă puteam abţine să n-o privesc. Era o tipă straşnică. O puteam vizualiza pe canapeaua mea, arătându-şi crăcii. Mi-am mai luat ceva de băut şi m-am dus la masa ei. Am stat acolo, încercând să maschez faptul că mi se sculase.

– Te simţi bine? Pot să te ajut cu ceva?

– Da, cumpără-mi un Stinger.

M-am întors cu băutura şi m-am aşezat. Îşi dăduse picioarele jos de pe scaun. M-am aşezat lângă ea în separeu. Şi-a aprins o ţigară şi s-a sprijinit de mine. Mi-am aprins şi eu o ţigară.

– Mă cheamă Hank.

– Eu sunt Elsie.

Mi-am lipit piciorul de al ei şi l-am frecat uşor.

– Mă ocup de piese pentru instalaţii sanitare, am zis.

Elsie n-a răspuns.

– Nenorocitul, m-a părăsit, a zis ea în cele din urmă. Îl urăsc, Dumnezeule. Habar n-ai cât îl urăsc!

Cocteil preparat din coniac şi cremă de mentă.

– Ni se întâmplă aproape tuturor, de şase sau opt ori.

– Probabil, dar asta nu mă ajută cu nimic. Nu vreau decât să-l ucid.

– Linişteşte-te acum.

Am întins mâna şi i-am strâns genunchiul. Pula mi se sculase aşa de tare, că mă durea. Eram gata să-mi dau drumul în pantaloni.

– 50 de dolari, a zis Elsie.

– Pentru ce?

– Oricum vrei s-o facem.

– Lucrezi în aeroport?

– Da, vând prăjituri.

– Îmi pare rău, am crezut că ai necazuri. Trebuie să mă întâlnesc cu maică-mea peste cinci minute.

M-am ridicat şi am plecat. O curvă! Când m-am uitat înapoi, Elsie îşi ridicase din nou picioarele pe scaun, expunându-se mai mult ca niciodată. Era cât pe-aci să mă întorc. Fir-ai tu să fii, Tanya.

Avionul Tanyei s-a apropiat, a aterizat, fără să se facă praf. Am rămas ceva mai în spate de restul mulţimii care aştepta pasagerii. Oare cum o să arate? Nici nu voiam să mă gândesc la felul în care arătam eu. Primii călători au apărut.

Oh, ia uite-te la aia! Dacă ar fi fost Tanya! Sau aia! Dumnezeule! Ce nuri! Îmbrăcată în galben, zâmbind.

Sau aia... În bucătăria mea, spălând vasele. Sau ailaltă... ţipând la mine, cu o ţâţă afară din cămaşă.

Fuseseră câteva femei adevărate în avionul acela. Am simţit că cineva mă bate pe umăr. M-am întors ai în spatele meu era o copilă. Arăta de vreo 18 ani, cu gâtul lung, subţire, un pic împlinită la umeri, şi cu nişte ţâţe, craci şi un cur a-ntâia.

– Eu sunt, a zis.

Am sărutat-o pe obraz.

– Ai ceva bagaje?

– Da.

– Hai să mergem la bar. Nu-mi place să aştept bagajele.

– Bine.

– Eşti atât de micuţă...

– Patruzeci de kilograme.

– Dumnezeule... o s-o rup în două. O să fie ca şi cum aş viola un copil.

Ne-am dus la bar şi ne-am aşezat într-un separeu. Chelneriţa i-a cerut legitimaţia. Ea avea documentul pregătit.

– Arăţi de 18 ani, a spus chelneriţa.

– Ştiu, a răspuns Tanya, cu vocea ei ascuţită de Betty Boop. Am să iau un whiskey sour{17}.

– Pentru mine, un coniac.

Două separeuri mai încolo, mulatra încă stătea cu rochia ridicată până la cur. Avea chiloţii roz. Se tot holba la mine. Chelneriţa a venit cu băuturile. Le-am sorbit. Am văzut curva ridicându-se. S-a împleticit către separeul nostru. Şi-a pus mâinile pe masa noastră şi s-a aplecat. Respiraţia îi puţea a băutură.

– Vasăzică asta-i mă-ta, nenorocitule.

– Mama n-a putut ajunge. Elsie s-a uitat la Tanya.

– Ce tarif ai, dragă?

– Întinde-o, a zis Tanya.

– O sugi bine?

– Ţine-o tot aşa, dacă vrei să te alegi cu o mamă de bătaie.

– Şi cum o s-o faci? Cu o jucărie? Apoi Elsie s-a îndepărtat, mişcându-şi fundul spre noi. Nici n-a ajuns bine în separeul ei şi şi-a crăcănat picioarele alea teribile. De ce nu le puteam avea pe amândouă? Regele Mongut avusese nouă mii de neveste. la gândiţi-vă: 365 de zile pe an împărţit la nouă mii. Fără certuri. Fără pauze de menstruaţie. Fără solicitări psihice. S-o ţii tot într-un festin. Trebuie să-i fi venit foarte greu regelui Mongut să moară. Sau foarte uşor. Nu putea exista cale de mijloc.

– Cine a fost aia?

– Elsie.

– O cunoşti?

– A încercat să mă agaţe. Vrea 60 de dolari ca să mi-o sugă.

– M-a iritat... am cunoscut o mulţime de persoane de culoare, dar...

– Înţeleg.

– Are totuşi picioare mişto. Aproape că m-a excitat şi pe mine.

– Tanya, picioarele sunt doar o parte a chestiunii.

– Care parte?

– Cea mai cea.

– Hai să luăm bagajele...

Tocmai când plecăm, Elsie a strigat:

– Adio, mamă!

N-am ştiut cu care din noi vorbea.

Când am ajuns la mine, ne-am aşezat pe canapea la un pahar,

– Nu-ţi convine c-am venit? a întrebat Tanya.

– Tu îmi convii...

– Aveai o prietenă. Mi-ai scris despre ea. Mai sunteţi împreună?

– Nu ştiu.

– Vrei să plec?

– Nu cred.

– Ascultă, cred că eşti un mare scriitor. Eşti unul dintre puţinii scriitori pe care-i pot citi.

– Da? Şi care sunt ceilalţi nenorociţi?

– Nu mă pot gândi la numele lor acum. M-am aplecat şi am sărutat-o. Gura ei era deschisă şi umedă. Se preda uşor. Era o bucăţică bună. Patruzeci de kile. Eram precum un elefant şi un şoricel.

Tanya s-a ridicat cu paharul în mină, şi-a tras fusta în sus şi m-a încălecat, cu faţa la mine. Nu purta chiloţi. A început să-şi frece pizdă de pulă mea sculată. Ne-am îmbrăţişat şi ne-am sărutat şi ea a continuat să şi-o frece. Era o chestie de efect. Răsuceşte-te, şerpişorule!

Apoi Tanya mi-a tras fermoarul pantalonilor, mi-a luat pula şi şi-a împins-o în pizdă. A început să călărească. Ştia s-o facă. Cu tot cu cele patruzeci de kile ale ci. Abia dacă puteam gândi. Făceam mici mişcări lipsite de entuziasm, ieşindu-i în întâmpinare din când în când. Uneori ne sărutam, Era ceva obscen: eram violat de o copilă. S-a mişcat în cerc. Mă încolţise, mă prinsese în capcană. Era o nebunie. Doar carne, fără iubire. Umpleam aerul cu putoarea sexului pur. Copila mea, copila mea. Cum poate micul tău trup să facă toate lucrurile astea? Cine a inventat femeia? În ce scop final? Hai,