Se agita de parcă ar fi fost o maimuţă pe sârmă. Tanya era o cititoare fidelă a tuturor cărţilor mele. A mărit ritmul. Copila asta se pricepea. Mi-a simţit agonia. A început să se mişte cu furie, frecându-şi lindicul cu degetul, cu capul aruncat pe spate. Eram prinşi împreună în cel mai vechi şi mai excitant joc dintre toate. Am ajuns amândoi la orgasm şi a durat, şi a durat, până ce am crezut că o să mi se oprească inima. A căzut peste mine, minusculă şi fragilă. T-am mângâiat părul. Transpirase. Apoi s-a ridicat şi s-a dus în baie.

Violul copilei, finalizat. Îi învăţau ca lumea pe copiii din ziua de azi. Violatorul violat. O justiţie finală. Era o femeie „emancipată"? Nu, era pur şi simplu excitantă.

Tanya a ieşit din baie. A mai băut un pahar. Fir-ar să fie, a început să râdă şi să flecărească de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Da, asta era. Fusese un fel de exerciţiu pentru ea, precum joggingul sau înotul.

Tanya a zis:

– Cred că va trebui să mă mut de unde locuiesc.

Rex îmi face zile amare.

– Ah.

– Vreau să spun, nu facem sex, niciodată n-am făcut, şi totuşi e gelos. Ţi-aminteşti scara în care te-am sunat?

– Nu.

– Păi, după ce am închis, a smuls telefonul din perete.

– Poate că e îndrăgostit de tine. Mai bine te-ai purta frumos cu el.

– Tu te porţi frumos cu oamenii care te iubesc?

– Nu.

– De ce?

– Sunt infantil. Nu mă pot descurca. Am băut ce mai rămăsese din noapte şi ne-am dus la culcare puţin înaintea zorilor. Pe acele patru-zeci de kile nu le despicasem în două. Putea face faţă cu succes, mie şi multor altora.

102.

Când m-am trezit câteva ore mai târziu, Tanya coborâse din pat. Era ora nouă dimineaţa. Am văzut-o stând pe canapea şi bând dintr-o sticlă de whiskey,

– Dumnezeule, da devreme o mai iei!

– Întotdeauna mă trezesc la şase şi mă dau jos din pat.

– Eu întotdeauna mă trezesc la prânz. O să avem o problemă.

Tanya a tras din sticlă şi eu m-am întors în pat. Să te trezeşti la şase era o nebunie. Probabil că era cu nervii la pământ. Nu era de mirare că nu cântărea aproape nimic.

A venit în dormitor.

– Mă duc să fac o plimbare.

– OK. M-am culcat la loc.

Când m-am trezit, Tanya era peste mine. Pula mea era sculată şi îngropată în pizda ei. Iar mă călărea. Şi-a aruncat capul pe spate, şi-a arcuit trupul înapoi. Ea făcea toată treaba. Scotea mici gemete de plăcere, din ce în ce mai dese. Am început să gem şi eu, tot mai tare. Simţeam că sunt gata să-i dau drumul. Eram pe punctul de a o face. Apoi s-a întâmplat. A fost un orgasm lung şi mişto. Dup-aia, Tanya s-a dat jos de pe mine. Încă aveam pula sculată. Tanya a aplecat capul şi, în vreme ce se uita în ochii mei, a început să lingă spermă de pe capul pulii. Curăţenie la locul de muncă.

S-a ridicat şi s-a dus în baie. Puteam auzi apa curgând. Nu era decât zece şi un sfert. M-am culcat la loc.

103.

Am dus-o pe Tanya la Santa Anita. Evenimentul zilei era un jocheu de 16 ani căruia, fiind junior, i se acorda un avantaj: putea cântări cu cinci livre mai puţin decât ceilalţi. Era de prin est şi călărea la Santa Anita pentru prima oară. Hipodromul oferea un premiu de 10 000 de dolari persoanei în stare să ghicească câştigătorul cursei principale, dar pariul lui trebuia selecţionat din toate celelalte. O persoană era trasă la sorţi pentru fiecare cal şi se pornea de-acolo.

Am ajuns pe la cursa numărul patru şi nenorociţii umpluseră hipodromul până la refuz. Toate locurile dispăruseră şi nu puteai parca nicăieri. Personalul ne-a îndreptat către un centru comercial din apropiere. Aveau autobuze cu care se putea face naveta. După cursă, trebuia să ne întoarcem pe jos.

– Asta e o nebunie. Îmi vine să mă întorc, i-am zis Tanyei.

Ea a tras o duşcă din sticlă.

– La naiba, a zis, din moment ce am venit până aici...

Am intrat. Ştiam un loc special unde puteam să ne aşezăm, confortabil şi izolat, şi am dus-o acolo. Singurul inconvenient era că şi copiii îl descoperiseră. Fugeau încolo şi-ncoace ridicând praful şi ţipând, dar oricum era mai bine decât în picioare.

– O să plecăm după cursă a opta, i-am zis Tanyei. Ultimii dintre spectatori nu vor pleca de-aici decât la miezul nopţii.

– Pun pariu că un hipodrom ar fi un loc bun de agăţat bărbaţii.

– Curvele sunt în clădirea clubului.

– Te-a agăţat vreodată o curvă aici?

– O dată, dar n-a contat.

– De ce?

– O cunoşteam deja.

– Nu ţi-e teamă că iei vreo boală?

– Bineînţeles. Ăsta-i motivul pentru care majoritatea bărbaţilor nu vor decât muie.

– Îţi place?

– Păi, bineînţeles.

– Când pariem?

– Chiar acum.

Tanya m-a urmat la ghişee. M-am dus la ghişeul de cinci dolari. Ea stătea lângă mine.

– Cum ştii pe cine să pariezi?

– Nimeni nu ştie. În principiu, e un sistem simplu.

– Adică?

– Păi, în general, caii cei mai huni sunt cel mai bine cotaţi. Cu cât pariezi pe un cal mai prost cotat şi el iese învingător, îţi creşte valoarea câştigului. Aşa-numitul „favorit" nu câştiga la cote mai puţin de trei la unu, cam o dată din trei.

Poţi să pariezi pe toţi caii din cursă? Da, dacă vrei să rămâi repede fără nici un ban.

– Sunt mulţi care câştigă?

– Aş zice că o persoană din 20 sau 25.

– De ce vin la curse?

– Nu sunt psihiatru, dar mă aflu aici, şi îmi imaginez că mai sunt prezenţi aici şi vreo câţiva psihiatri.

Am pariat la câştig cinci dolari pe calul numărul 6 şi am ieşit să ne uităm la cursă. Întotdeauna am preferat un cal care pornea tare, în special dacă abandonase în ultima cursă. Jucătorii îi numeau „descurajaţi", dar întotdeauna căpătai un preţ mai bun pentru acelaşi soi de aptitudini decât cel obţinut cu un favorit. Am obţinut 4 la unu cu „descurajatul" meu. A