mai înalt nivel fără cocaină. Va dovedi că presa greşeşte crezând despre el că a fost doar un foc de paie. Dacă bărbaţii cum e Cox părăsesc scena lumii, el e gata să le ia locul. Şi apoi Veronica o să facă dragoste cu el; orice femeie în viaţă o să vrea să facă dragoste cu el. Astea… turbulenţele, eroul mort din partea cealaltă a intervalului… nimic din toate astea nu-l poate opri. E de neoprit. MAI 2016

Din senin, Shay îi şopteşte la ureche lui Edward: „Şapte milioane de dolari”, când sunt la băcănie sau încearcă tenişi noi la mall. De fiecare dată, el schiţează o grimasă şi zice: „Nu încă”. Cecul e în plicul trimis de Jax şi stă în siguranţă sub patul lui Edward, împreună cu celelalte scrisori. În fiecare după-amiază, după ore, fie ridică greutăţi în sala de sport, fie aleargă o tură în jurul lacului împreună cu Shay. Dacă vremea e blândă, îşi termină alergarea pe terenul de sport şi stau în leagăne până îşi recapătă suflul. Edward îşi face în fiecare zi temele la matematică – pentru prima oară – fiindcă la jumătatea anului şcolar a fost angajat un nou profesor de matematică şi munca e, în sfârşit, provocatoare şi interesantă. În miezul unei probleme grele, Edward îl simte pe tatăl său privind peste umăr, oferind strategii.

Edward nu ştie ce aşteaptă, până când ceea ce aşteaptă îi vine prin poştă. E una dintre scrisorile de vineri pe care John le aduce de la oficiul poştal. Edward o ia de la unchiul său, în holul de la intrare, şi o deschide. De obicei, aşteaptă să fie singur cu Shay, dar ceva legat de scrisul înclinat de pe plic îl face să-l deschidă, chiar dacă e aproape ora cinei, iar John stă în faţa sa.

 

Dragă Edward,

Ar trebui să ştii că Jax vorbea adesea despre tine. Ideea că exişti îl făcea fericit. S-a simţit eliberat când ţi-a trimis banii. Era important pentru Jax să fie ai tăi. Am scrisoarea ta în care îl întrebi dacă e sigur, dacă nu îi vrea înapoi. Niciodată nu i-a vrut înapoi.

A devenit pasionat de surf pe valuri uriaşe, aşa că anul trecut ne-am mutat aproape de un loc celebru pentru surfing din California. I-a plăcut enorm acolo, dar acum trei luni a murit. A fost luat de un val şi apoi a dispărut. L-au găsit după vreo două ore, cu lesa de siguranţă a plăcii înţepenită sub nişte stânci.

Avocatul mi-a spus că, din cauza morţii lui Jax, ar putea fi probleme cu încasarea cecului original, aşa că am ataşat la scrisoare un nou cec pentru aceeaşi sumă. Te rog să nu-mi răspunzi că îţi pare rău, pentru că nu e nimic de care să-ţi pară rău. N-a fost o tragedie. Să mori pe canapea uitându-te la televizor, singur, e o tragedie. Să mori în timp ce faci ceva ce iubeşti cu fiecare părticică din trupul tău e ceva magic. Îţi doresc să ai parte de magie în viaţa ta, Edward.

Tahiti

 

Edward ridică privirea de la scrisoare.

— Plângi? zice John, şi în aceeaşi clipă Shay intră în casă şi Edward îi spune:

— Jax a murit.

Shay îşi duce instinctiv mâna la gură.

— Nu. Ce s-a întâmplat?

— Ce se petrece? zice John.

— Stai un pic.

Edward coboară şi ia prima scrisoare de la Jax. I-o dă unchiului, care o citeşte. Apoi îi dă scrisoarea de la Tahiti şi cecul nou.

După ce le-a studiat pe toate trei, John porneşte spre bucătărie, şi adolescenţii îl urmează. Lacey găteşte la aragaz. Are căşti în urechi şi fredonează. Le scoate când intră cu toţii. Atmosfera din casă s-a schimbat de când Edward l-a confruntat pe unchiul său, în garaj. Sunt cu toţii în acelaşi punct, chiar dacă punctul e în mijlocul unei poveşti în plină desfăşurare, cu final nesigur. Relaţia dintre Lacey şi John s-a mai îmblânzit. Cu câteva zile înainte, Edward a auzit-o pe mătuşă zicându-i unchiului „Ursule” şi l-a văzut pe John îmbujorându-se de fericire.

— N-o să-ţi vină să crezi, îi zice John.

Îi spune povestea şi ea punctează fiecare hârtie care i se înmânează cu un „Oh, Doamne” abia şoptit.

Se adună în jurul mesei din bucătărie. Cele două scrisori şi cecul sunt pe masă şi, din pricina formei şi dispunerii, arată ca două şervete, cu un şerveţel între ele.

— Mi-ai spus odată amănuntele, zice Edward. Oare am înţeles bine că familia fiecărei victime a primit un milion de la asigurare şi eu voi primi cinci milioane când împlinesc douăzeci şi unu de ani?

— Aşa e, zice John.

— Aşadar, bunica lui Benjamin Stillman, de exemplu, primeşte un milion de dolari.

Lacey e nedumerită la auzul numelui (spre deosebire de ceilalţi trei, ea n-a învăţat pe de rost lista pasagerilor), dar nu zice nimic.

Edward a lucrat împreună cu unchiul său la completarea informaţiilor din dosar. Colaborarea a fost ideea lui John. S-a dus la Edward într-o după-amiază şi i-a zis:

— M-am gândit la ceea ce ai spus în garaj. Cred că ar trebui să terminăm strângerea de informaţii despre toţi pasagerii din avion, ca să ne asigurăm că fiecare este – cum ai spus tu – văzut. Îmi place foarte mult această idee.

Apoi i-a aruncat nepotului o privire sfioasă.

— Ai vrea să mă ajuţi să termin treaba?

Edward i-a spus lui John tot ce ştie despre pasageri. Despre doctoriţa cu părul roşcat care s-a dus la clasa întâi ca să ajute pe cineva. Despre discuţia cu Benjamin. Despre femeia cu clopoţei la fustă şi despre iubita lui Gary. Chiar şi despre faptul că Mark şi Veronica au intrat împreună la toaletă. În vreme ce Edward vorbea, John îşi nota şi adăuga informaţiile pe spatele fotografiilor respective.

Când John a adăugat descrierea pe spatele fotografiei Floridei, a zis:

— Ştii, am vorbit cu soţul ei şi mi-a spus că Florida credea în reîncarnare, credea că a avut deja sute de vieţi. După accident, soţul – cred că îl cheamă Bobby