de la etajul şapte, pentru că n-am fost atent când îmi puneam ciorapii la uscat, mi s-ar putea întâmpla.

Babuinul îl contemplă o secundă şi se repede să-i strângă mâna. I-o zgâlţâie vreun minut, aşa cum obişnuiau până mai cincinalul trecut prim-secretarii de partid din ţările frăţeşti:

— Domnule colonel, daţi-mi voie să v-o spun, sunteţi mare!!! În inima mea, v-am ridicat statuie!

— N-o să-ţi fie comod, surâde Pascu. Băieţi, e miezul nopţii, sunt aproape patruzeci şi opt de ore de când n-am dormit şi ne aşteaptă două interogatorii grele. Propun un scurt relâche.

Excelentă idee. Peste cinci minute, dorm tun.

 

 

 

DUMINICĂ

 

Luăm startul la ora patru dimineaţa.

— Deştepta-reeeeea!

Ţâşnesc ca un dop de şampanie, inima mi s-a împiedicat în amigdale. Babuinul, încântat de efect îmi întinde cafeaua fierbinte. Înregistrez pe birou o sticlă de vodcă proaspăt desigilată şi liorbăitul lui Ţeştişor. Mănâncă elegant din castronaşul în care-şi aduce Ene orezul cu lapte preparat de maică-sa. Mă frec la ochi:

— O iei cam repede. Când ai terminat sticla de aseară?

— Pardon, acum suntem doi.

Mă uit la câine. Lăsând la o parte aerul casei, îndeobşte patetic, pare destul de mulţumit.

— O să devină şi ăsta alcoolic, n-o să vă mai ajungă leafa.

— Atâta vreme cât există fraieri care joacă la Caritas şi pierd toate pariurile, nu-mi fac probleme.

— De ce nu-i dai şi o ţigară?

— Consumă pipă. Mai ai întrebări?

Mă îndrept spre chiuvetă:

— Ce face Pascu? S-a trezit?

Babuinul îşi curăţă unghiile cu limba de la briceag.

— Nici măcar nu s-a culcat. Toată noaptea a ţăcănit la maşină. Am fost la el acum un sfert de oră şi am văzut pe birou paginile bătute. Am aşa, o impresie în trup că pune la cale o figură măreaţă! În locul lui, de acum încolo, aş verifica şi solniţa. Parcă deosebeşti sarea de cianură?

Mă întrerup din bărbierit:

— Nu crezi că-i prea devreme pentru chestii din astea morbide?

— Realiste! Nu vezi cum pică, precum popicele, toate limbile lungi?... Te mai găteşti mult? Pascu a ordonat să-i dăm cep la interogatorii fără el. Mai are de lucru. Cică să începem cu amicul Redford.

 

 

Când dă ochii cu Bădoiu, Săraru zâmbeşte:

— Trebuie să-mi rezerv oră la dentist?

Babuinul îi răspunde cu acelaşi zâmbet:

— Mai indicat ar fi la popa matale! Din cauza gripei, se fac rezervări din timp.

— Nici o problemă, am mai călătorit fără bilet.

La semnul meu, ia loc. E calm şi degajat. Degajarea aceea de invidiat a bărbatului tânăr care se ştie şi făţos, şi puternic, siguranţa pe care ţi-o dă conştiinţa propriei forţe, sentimentul de invincibilitate.

Aleg dosarul cel mai voluminos de pe masă şi dau drumul foilor să curgă din degetul gros, fără să-l deschid.

— Cu ce a încăput aici, încep, te-ai aranjat pe o viaţă. În afară de viol, n-ai scăpat mai nimic. Complicitate la vreo trei-patru crime, nu mai contează câte, răpire, sechestrare de persoană, şantaj, două asasinate- autor, de astă dată, vezi Panduru şi Condeescu, trafic de monedă falsă... Ultraj şi alte mărunţişuri nu le mai pun la socoteală! În State, ai lua cam vreo sută patruzeci de ani. Aici, te-ai asigurat de o condamnare pe viaţă. Zicem că-ţi iei avocat cu Mercedes, mai zicem c-ai baftă de un complet de judecată cu pondere feminină, şi tot faci rost de un douăzeci şi cinci de ani, consumaţi la umbră cu sau fără dreptul de a alege, din patru în patru ani.

— Îmi permiteţi, domnule căpitan, să-mi fac singur planurile de viitor?

Deschid braţele generos:

— Îţi permit, dragule, cum să nu! Dacă vrei, poţi să fumezi.

Mulţumeşte şi îşi aprinde un Camel (ţigara Viorelei), cu o brichetă Subaru de teşcherea pricopsită.

— Sărarule, reiau chipurile prieteneşte, eşti atât de intrat în găleată, că nu merită să ne pierdem timpul. Apropo, într-o singură săptămână, ai reuşit să baţi toate recordurile! Erai mai în avantaj, dacă nu-ţi dădeam drumul miercuri. Jumătate din dosar şi cea mai gravă, n-ar fi existat.

— Nu încercaţi să mă intimidaţi, domnule căpitan. Devansaţi sentinţa tribunalului, îmi atribuiţi fapte pe care nu le-am comis...

— Care ar fi alea? se interesează Babuinul, rezumându-se deocamdată la artileria uşoară.

Săraru întoarce capul şi răspunde liniştit:

— De exemplu, acuzaţia de crimă e total nefondată. Nu eu l-am asasinat pe Condeescu.

Bădoiu se ridică:

— Vrei să-ţi dovedesc? Mă întorc imediat.

Săraru dă din umeri:

— Colegul dumneavoastră nu mă înghite.

— Dar nici nu se înşeală. Tu l-ai suprimat şi pe Panduru.

Îmi serveşte o cascadă de râs, cu capul dat pe spate. I se văd toate măselele, al dracului, n-are nici o plombă!

— I-aţi omis pe Kennedy, Patrice Lumumba şi pe Nasser! Nu înţeleg de ce v-aţi oprit doar la Panduru şi Condeescu!

— Pentru că celelalte crime le-a comis profesionistul angajat de voi, cu un Magnum 365. Tu ai operat cu buzduganul ăla sovietic, Kalaşnikovul pe care-l fluturai ieri la tâmpla Ninei. Şi stilul diferă. Arzi la mir, ălălalt prefera ceafa.

Se apleacă peste birou şi-mi zâmbeşte impertinent:

— Degeaba, nu mă speriaţi.

Babuinul s-a întors, cu Ţeştişor în lesă. Radiază, sigur de triumf. Urmează un vizavi foarte interesant între Săraru şi patruped. Se privesc ţintă. Animalul, încordat, e gata să explodeze. Îşi arată caninii pe care-i apreciez cam la trei centimetri, fiecare. Brusc, atacă. Redford fentează ca la oină. Dacă Bădoiu nu ţinea strâns lesa, Ţestică îi pupa ăluia gâtul. S-a ridicat în două picioare — seamănă cu Faunul de la Atena — şi încearcă să se smulgă cu atâta violenţă, că mi-e frică să nu rupă cureaua. E clar şi pentru Săraru că dacă Babuinu-i dă drumul, îl face tăiţei. Circul durează cam un minut jumate.

— După cum se manifestă, comentează Bădoiu, te iubeşte nespus. Are şi de ce.

Săraru se aşază din nou. Tot calm, dar nu la fel de surâzător:

— Umblaţi cu trucuri ieftine. Pe fiară ăsta vreţi să-l aduceţi martor în instanţă?

Babuinul scoate cu greu câinele din birou.

— Poate, zic. Dacă te pun acum să-ţi sufleci pantalonii, îi găsim autograful. Te-a muşcat în timp ce-i omorai stăpânul. Ţi-a curs sânge pe mocheta de la Toto. Grupa sanguină e identică cu cea trecută în buletinul tău. După moartea killerului... Apropo, cine era, de unde venea?

— Habar n-am. Profesioniştii din ramură nu-ţi