— În fine, acum contează mai puţin. Important este că după moartea lui în meciul de la Bellu, tu ai rămas singurul pistolar din bandă. Prim locotenent şi unic revolver...

— Inventaţi foarte frumos, domnule căpitan. Parcă spuneaţi că e păcat să ne pierdem timpul.

— ...mâna dreaptă a patronului care manevra din culise. Toate dispoziţiile către bandă s-au transmis prin intermediul tău, curier şi vătaf, uneori şofer ca în noaptea când s-a atentat asupra lui Toto... Te-a văzut Viorela. Era geloasă şi te-a urmărit. În puţine cuvinte, ai fost un fel de vice, alături de Condeescu. Mai puţin compromis şi mai util, de vreme ce ai primit ordin să-l suprimi.

Întinde mâna după pachetul de ţigări, afişează un aer de plictiseală:

— Construiţi un eşafodaj bazat pe coincidenţe şi ipoteze care vă convin. Probe nu aveţi şi nu sunt eu ăla care să vi le furnizeze.

Babuinul, întors de două minute, şi-a pierdut răbdarea. Intervine cu violenţă de bivol:

— Sărarule, nu fi imbecil! Vrei probe? Le avem şi încă sosesc, ţinem deschis toată ziua. Dar numai pe ce am constatat noi, de visu, ai de rupt o valiză de calendare, c...-te la comun şi reflectând la fenomenul viaţă!

Redford ne oferă o nouă mostră de zâmbet strălucitor şi arată spre mine:

— Aşa m-a ameninţat şi dumnealui.

Brusc, abandonează aerul de şuetă cu debili mintali, abordează stilul direct "hai să dăm cărţile pe masă!"

— În definitiv, dacă le ştiţi pe toate, ce vreţi de la mine?

Bădoiu bubuie scurt:

— Ce rol au avut cocotele în combinaţia banilor falşi?

Schiţă de surpriză, un abia sesizabil popas pe itinerarul ţigării lui Redford, de la buze la scrumieră.

— Bani falşi. Remarcabil!

— Ce, că ne-am prins?

— E prima oară când aud varianta.

Babuinul, adunat între umeri, ca o pisică uriaşă, se interesează mieros:

— Vrei să-mi spui, baby, că ai crezut în basmul cu peştişorii de aur?! Doar ca să plimbaţi tropicalii prin Bucureşti, v-aţi jucat cu bombardierele alea?! Auzi, dom'le, au tras în muşte cu Kalaşnikoave, Bazooka, Magnum...

Redford completează ironic:

— Pantzere, aruncătoare de flăcări şi un Messerschmitt!

Mă bag rapid între ei. Enervat, Babuinul e pe cale să apeleze la artileria grea. Cu Săraru însă, nu ajungi nicăieri făcând pe durul.

— Să lăsăm gluma. Ai ştiut că peştii reprezintă doar o acoperire. Poate şi o parolă, în funcţie de număr. Spun asta pentru că la tine în baie, am găsit doar patru peşti în loc de cinci, cât adusese Viorela de la Toto.

— Pe unul, mormăie Bădoiu, l-a halit canibalul.

Săraru râde:

— Deci, dumneavoastră mi-aţi băgat pisica în casă. N-a fost tocmai legal în lipsa mea.

— Precis, nu. Ce ţi-ai închipuit că se află în servietele diplomat care însoţeau de obicei acvariile?

— Ciocolax şi prezervative color, sugerează Babuinul.

— Nu sunt un tip curios, spune Săraru.

— Chiar aşa? Anvergura şi clandestinitatea operaţiei nu ţi-au dat de gândit? N-ai întrebat-o pe Helga ce soi de dinamită transporţi?

E prima dată când pronunţ în faţa lui, numele patroanei. Mă scrutează lung, încearcă să mă pătrundă dincolo de cuvinte. Insist:

— Helga Porta, cea care a luat locul mamei Wandei, ucisă şi aban-donată în pădurea Tunari.

— Sunt amănunte despre care eu nu am cunoştinţă.

— Pretinzi că nu o cunoşti pe Helga? Că n-ai auzit de ea?

Ridică din umeri:

— Cred că-i amanta lui Condeescu, mai multe nu ştiu.

— Amantă?! Amanta a dispus asasinarea amantului?

Săraru se miră de mirarea mea:

— Poate chiar ea l-a aranjat. N-ar fi primul caz.

— Problema e următoarea! conchid. De unde veneau servietele, de ce trebuia să traverseze reţeaua prostituatelor şi către cine se îndreptau, staţie terminus?

— Domnule căpitan, considerând ca valabil tot ce aţi demonstrat până acum, de ce credeţi că Helga mi-ar fi pus la dispoziţie informaţii incendiare? Toate operaţiile legate de falsificarea de monedă sunt considerate crimă în orice legislaţie din lume. Informaţiile le deţin doar câţiva granguri, nu infanteria de sacrificiu, pălmaşii şi trupeţii.

— Sărarule, tu nu ai fost un simplu trupete.

Babuinul şi-a ieşit din ţâţâni. Îşi reazemă cotul pe blatul mesei şi mătură cu o zvâcnitură tot ce-l mobilează: dosare, hârtii, calendar, suportul cu pixuri. Urlă:

— Nu mai ţine gargara! La obiect! La obiect, scurt şi răspicat! Cine ţi-a dat dispoziţie să-l faci aut pe Condeescu? Poate te stimulează ştirea că Helga, împreună cu o valiză de bani falşi, se află în tractirul nostru, în stare de arest. Şi dacă nu ea, cine ţi-a fost general?

— Mă scuzaţi, nu mai răspund decât în prezenţa avocatului.

— Aşa, tăticu'! exclamă plin de satisfacţie Bădoiu. Vezi cum stă cu agenda de lucru, poate o ia şi pe Viorela în cârcă. Ai nenorocit fata, dacă amănuntul are vreo semnificaţie pentru tine... Ce te miră, Gigolache? N-ai auzit de complicitate? Şi încă la chestii babane, nu la manglit găini "din grădina lui Nea Ion, toate păsările dorm!"

Săraru îi îndreaptă o privire de gheaţă albastră:

— Ăsta se numeşte şantaj.

E rândul Babuinului să-şi arate dinţii, chiar dacă nu sunt de expoziţie!

— Da' ce, eu i-am zis Maica Tereza?!

***

Când terminăm cu Săraru, nu s-a făcut nici şapte. Arunc nervos pixul pe care-l ţineam în mână de sanchi, ca speakerii de la Departamentul Ştiri. Ai ce face cu cel puţin o mână şi pari in-telectualiceşte implicat.

— Ştiam că nu scoatem mare lucru de la ăsta.

Babuinul bagă fierbătorul în priză:

— Ce mai contează de vreme ce afacerea se va muşamaliza? Măcar am satisfacţia că l-am pus pe frigare.

— Fitilul cu Viorela?

— Îhî...

Picior peste picior, cu paharul în mână şi privirea pe fereastră, devine visător:

— E interesant de constatat că bestiile astea pot avea sentimente omeneşti! Şi încă pentru urâta aia de Viorela, pe care o compătimesc din suflet pentru că, ce să-ţi povestesc, o femeie dacă nu-i nurlie, vai de capul ei, mai bine să nu se nască! Aşa a lăsat Dumnezeu, nu sunt eu vinovat...

— Nu, eşti mache.

— Ce, vrei să spui că nu-i nasoală? Dar, mă rog, Redford o iubeşte. E probabil singurul sentiment pozitiv din viaţa lui. Hitler iubea câinii, dar cosea oamenii cu milioanele, fără să-i tresară măcar mustaţa! Vezi, chestia asta nu pot s-o înţeleg eu!

— Care?

— Să poţi extermina fără şovăială şi în acelaşi timp, să