— Pentru că nu te duce mintea. Lupul mănâncă oaia fără ca asta să-i afecteze dragostea faţă de doamna Lup... Şi mai lasă-mă dracului în pace, o mai avem pe Helga.

Intră colonelul Pascu. Vădit epuizat, dar bine dispus, mulţumit de el însuşi:

— Aţi terminat cu Săraru? Am să mă uit mai târziu pe declaraţiile lui. Acum, n-am timp, acţionăm contra cronometru. Eu mai am puţin... Îşi freacă palmele de parcă i-ar fi frig: Am făcut o treabă bună, băieţi, o să vă placă!... Hai, daţi-i zor cu nemţoaica, cât mai suntem noi la zar.

Babuinul se miră:

— Dacă-s aşa de grăbiţi, de ce nu s-au mişcat până acum? Au avut toată noaptea la dispoziţie.

Pascu, deja de cealaltă parte a uşii, îi răspunde peste umăr:

— A lipsit probabil marele OK. Dar voi puteţi paria că nu va întârzia.

Bădoiu rămâne mofluz:

— Cine-i vita care mânca rahat că totul se plăteşte?

— Vită-i ăla de-a crezut! Se plătesc doar impozitele, telefonul şi...

— Caritasul, completează Babuinul cu un zâmbet gras.

Uite-o şi pe Frau Helga Porta! Încerc să constat vreo schimbare pe chipul pe care-l calificasem de văcuţă. Cum de m-am înşelat atât de lamentabil?! Chiar dacă faptul în sine nu mă scuză, au contat enorm circumstanţele. Veneam să anunţ cea mai dureroasă veste din lume, moartea propriului copil. Eram mai preocupat de cum s-o spun, decât de ceea ce vedeam în faţa ochilor. Iar în faţa ochilor, aveam imaginea preconcepută, apriorică a unei femei distruse.

Separat, grozav de înşelătoare carnaţia pufoasă, obrazul limpede de femelă care nu gândeşte, senzualitatea durdulie şi catifelată. Nu sub chipul unei gospodine grăsuţe, placide, cu orizontul blocat de campania de primăvară a marii scuturături şi de cea de toamnă a zacuştilor, îmi imaginam o minte satanică, o criminală păşind dezinvolt pe un preş de cadavre!

Mai am şi un mare păcat! Eu, instinctiv, pe oamenii graşi nu-i prea iau în serios, ca şi cum osânza ar fi invers proporţională cu ticăloşia. De parcă Göring ar fi fost un baletist sau Stalin, Mao-Tse-Dun nişte subnutriţi! Las' că nici cu Churchill nu mi-a fost ruşine, chit că noi am fi preferat RAF-ul, tancurilor sovietice.

Stă nemişcată, cu expresia concentrată pe care o dă în genere, scaunul din baie. Zău, dacă nu asta-i impresia pe care o face. Pe sub pleoapele grele, strecoară o privire goală, de rumegătoare.

Îi răsfoiesc paşaportul. Are 54 de ani, e născută la Sibiu. Săsoaică — de unde limba română curentă, fără accidente.

— Când aţi părăsit România?

— În 1963.

— Sunteţi căsătorită cu Alexander Porta şi există un fiu comun, Karl.

— Şi ce-i cu asta?

— Este! Karl are un frate vitreg, Patrick, rezultat al legăturii soţului dumneavoastră cu Doina State. Pentru ca băieţelul să nu stea în calea viitoarelor interese succesorale ale lui Karl...

— Soţul meu trăieşte, domnule căpitan.

— Urmărit de Mafie, ceea ce în orice limbă se cheamă zile numărate. În consecinţă, pentru a preîntâmpina prevederile unui testament care să-l aibă în vedere pe micul Patrick, aţi asasinat-o pe Doina State. Aceeaşi soartă urma s-o aibă şi copilul, în cazul când l-aţi fi găsit.

De capul lui, Babuinul îmi aprinde o ţigară şi mi-o întinde. Continui fără pauză:

— Suntem informaţi că Alexander Porta dispune de o avere importantă. Foarte importantă, dacă ne gândim că trebuie să justifice uciderea Doinei-Wanda şi a mamei sale, căreia v-aţi substituit. Cu remarcabil sânge rece.

Îşi îndreaptă maşinal părul sub pălărie, apoi mâna coboară spre decolteu:

— Dumneavoastră ştiţi ce spuneţi. Nu recunosc nimic.

— Atunci, prezentaţi-mi varianta dumneavoastră. De ce aţi luat identitatea Gabrielei State?

— Nu vorbesc decât în prezenţa avocatului meu din Germania.

Mă uit la Bădoiu, râdem la unison:

— Care avocat, citeşte în stele Babuinul, în caz că-i găsit şi nu vânează taman acum lei în Africa, e un magician în stare să convingă orice tribunal că eşti miaua Domnului!! Opt crime comandate plus o tentativă, trafic de valută falsă, şantaj, răpire, sechestrare de persoană, falsă identitate, substituire de persoană, ăsta zic şi eu palmares!... Auzi, grăsano, poate doar Helmuth Kohl, dacă-i dispus să vireze în vistieria daco-romană niscai marafeţi Deutschland, să te mai poată scoate din rahatul de faţă! Dar n-o s-o facă, surioară! Pentru o Wanda, se mai scobea el în buzunarul de la spate, dar la guşă cu peri şi o pereche de fese moi, piftie'n chiloţi, parolează! Ce părere ai, căpitane de foliculinista noastră din Düsseldorf?!

Când vrea să fie odios, obscen şi trivial, Babuinul n-are pereche. Şi încă n-a dat tot din el. În realitate, urmăreşte o tactică. Ofensând-o adânc, cum numai o femeie poate fi ofensată, opinteşte s-o scoată din calmul de şeptel. Sub alt aspect, puţin îi pasă de eventuale reclamaţii, săptămâna viitoare pleacă din Poliţie. Dar chiar pe normal, s-ar anfişa. Se duce asta şi se plânge în instanţă c-a fost înjurată de fese! Ce să-ţi povestesc!

Ceva tot a izbutit. Obrazul moale al Helgăi tremură, pe bune, ca o gelatină. Încearcă să-şi păstreze demnitatea, dar îi este peste poate. Şuieră ca un ceainic cu fluierici:

— Ţigani! Asta sunteţi, nişte ţigani!

Bădoiu îşi aminteşte de rromul de pe şosea:

— Alo, Frau Slănină, nu ştii că nu-i voie ură de rasă?

Îi rade o cazma la ceafă, de-i deranjează pălăria.

— Porcule! Loveşti o femeie care nu se poate apăra!

Bădoiu îşi înfige degetele în umerii graşi şi o saltă ca pe o scrumbie:

— Nazisto, cine le-a apărat pe Wanda, pe mă-sa, pe curvele de dinaintea lor, pe toţi nenorociţii care zac acum cu iarba-n gură?!

Helga s-a învineţit, se sufocă.

— Las-o, zic, plezneşte la încheieturi.

Babuinul îi dă drumul cârpă pe scaun. Pare ameţită dar amănuntul nu-l impresionează. Îi mai arde o labă:

— De înviorare, explică.

Chiar se înviorează. Respiră adânc, deschide ochii. O ură neagră îi vopseşte privirea:

— O să te coste.

Bădoiu îşi aprinde nonşalant o ţigară, se uită cum arde:

— Plătesc cu plăcere, Frau Băşină, dar înainte, îmi răspunzi matale la nişte întrebări... Băşină ineficientă, îmi explică. În valiză, pe lângă dolarii falşi şi filmul umflat din caseta secretă a Wandei, există şi o provizie batalion de tablete "cacă-te uşor, cacă-te cu spor".

— Ţigan jegos!

— Aşa,