joi – când micul avion ni i-a adus, de la aeroportul Logan, pe Merv şi pe Stanley tocmai la timp pentru a-şi lua micul dejun preferat: clătite, şuncă şi sirop de arţar.

Bucătarul lui Randy le cunoştea bine gusturile.

 

Erau nişte tipi greoi, binevoitori, cu feţe ca piatra ponce şi cu nişte mâini ca lopeţile. Arătau ca un duo de vodevil cu pălăriile lor mari şi negre de fetru, târând după ei o valiză de comis-voiajori, de care nu s-au despărţit nici măcar cât au mâncat şi pe care au pus-o mai târziu cu precauţie pe podeaua roşie a sălii de biliard. Din cauza profesiei aveau nişte feţe inexpresive, dar făceau parte din acea categorie de oameni pe care Serviciul îi place cel mai mult: direcţi, loiali, infanterişti necomplicaţi, cu o treabă de făcut şi copii de hrănit, care-şi iubeau ţara fără să facă din asta un caz.

Părul lui Merv era atât de scurt încât semăna cu o oaie proaspăt tunsă. Stanley avea picioarele crăcănate şi purta o insignă la rever.

— Poţi să fii Isus Hristos, domnule Brown, sau o simplă dactilografă care câştigă 1.500 de dolari pe lună, spusese Sheriton când ne aflam lângă casa plutitoare a lui Barley, încercând să-l facem să accepte. E vrăjitorie, e alchimie, e spiritism, e ghicitul în frunze de ceai… Şi dacă nu mergi până la capăt eşti mort.

Clive interveni. Clive putea să găsească întotdeauna un argument valabil.

— Dacă nu are nimic de ascuns, de ce să-l deranjeze? spuse el. E versiunea americană privind angajamentul de respectare a Legii secretului de stat.

— Ned ce zice? întrebă Barley. Nu mai era Nedsky, era Ned.

Nu voi uita niciodată tonul de înfrângere din răspunsul şi din ochii lui Ned. Interogatoriul la care-l supusese Brady pe Barley îi zdruncinase încrederea în el însuşi şi în agentul său.

— Tu hotărăşti, Barley, spuse Ned stânjenit, continuând apoi ca pentru sine: O hotărâre scârboasă, dacă vrei să-mi ştii părerea.

Barley se întoarse către mine, aşa cum făcuse şi înainte, când îl întrebasem prima oară dacă vrea să se supună interogatoriului americanilor.

— Harry? Ce să fac?

De ce insista oare să afle părerea mea? Era nedrept. Presupun că arătam tot atât de stânjenit ca şi Ned. Mai mult ca sigur că aşa mă simţeam, cu toate că am reuşit să ridic nepăsător din umeri.

— Ori le faci plăcerea şi intri în joc, ori le spui să se ducă dracului. Depinde de tine, i-am replicat eu, cam tot aşa cum făcusem prima oară.

Eternul răspuns al avocatului.

Barley se cufundă din nou în tăcere. Nehotărârea făcea loc, încet-încet, resemnării. Se îndepărtase de noi, privind departe, la nemărginirea oceanului.

— Ei bine, să sperăm că nu mă prind spunându-le adevărul, zise el.

Se ridică apoi în picioare, îşi destinse mâinile şi umerii, în timp ce noi, ceilalţi, ne făceam pe ascuns semne din cap şi din priviri, ca nişte majordomi care au înţeles că stăpânul şi-a dat acordul.

 

În munca lor, Merv şi Stanley făceau dovadă de sprinteneală respectuoasă a călăului. Aduseseră probabil scaunul cu ei sau poate că pe insulă se afla permanent unul la dispoziţia lor, un tron de lemn, cu spătar drept, cu braţul din stânga sculptat. Merv l-a plasat în apropierea prizei, în timp ce Stanley îi vorbea lui Barley pe un ton de bunic.

— Domnule Brown, nu vă aflaţi într-o situaţie în care să vă aşteptaţi la ostilitate. Dorim să nu fiţi deranjat de relaţia cu cei care vă pun întrebări. Examinatorul dumneavoastră nu este un duşman, ci un funcţionar imparţial. Maşina face toată treaba. Vă rog să aveţi amabilitatea să vă scoateţi haina. Nu e nevoie să vă suflecaţi mânecile sau să vă desfaceţi nasturii de la cămaşă. Mulţumesc. Aşa, da, relaxaţi-vă.

Între timp, cu o mare delicateţe, Merv îi prinse un manşon de tensiometru pe braţul stâng şi-l puse în contact cu artera humerală. Umflă manşonul până ce manometrul indică 50 mm, iar Stanley, cu devoţiunea unui antrenor de box, potrivi un tub cauciucat, de grosimea unui deget, în jurul toracelui lui Barley, având grijă să evite sfârcurile, ca nu cumva să le irite, îi puse apoi un al doilea tub de-a latul abdomenului, iar Merv îi strecură câte un electrod pe degetul mijlociu şi pe degetul inelar ale mâinii stângi pentru a înregistra reflexele psiho-galvanice şi variaţiile de temperatură ale pielii, parametri asupra cărora subiectul, dacă are conştiinţă, nu are niciun fel de control sau cel puţin aşa susţin convertiţii. Îl rugasem pe Stanley, ca o rudă care se informează de la chirurg asupra detaliilor operaţiei la care va fi supusă o fiinţă dragă, să-mi explice aceste lucruri înainte de şedinţă. „Harry, unii experţi în detectarea de minciuni folosesc şi o banderolă suplimentară în jurul capului, ca pentru o encefalogramă.” Dar nu Stanley. Altor poligrafi le plăcea să se răstească la subiecţi şi să-i înfurie. Dar nu Stanley. Stanley considera că întrebările acuzatoare îi perturbau pe o mulţime de subiecţi, fie că erau sau nu vinovaţi.

— Domnule Brown, vă rugăm să nu faceţi niciun fel de gest, rapid sau lent, spuse Merv. Cel mai mic gest riscă să provoace o gravă perturbare pe traseu, ceea ce ne va obliga să refacem testul şi să repetăm întrebările. Vă mulţumesc! În primul rând, vrem să stabilim norma. Prin normă înţeleg nivelul vocii şi nivelul reacţiei fizice. Imaginaţi-vă un seismograf: dumneavoastră sunteţi scoarţa terestră, iar noi vom înregistra perturbaţiile pe care le provocaţi. Mulţumesc, domnule. Vă rog să răspundeţi doar cu da şi nu. Spuneţi întotdeauna adevărul. Facem o pauză la fiecare opt întrebări, pentru a micşora presiunea manşonului, ca să nu vă jeneze. În timp ce această presiune este micşorată, ne vom angaja într-o conversaţie normală, dar fără umor, vă rog, fără excitaţii neavenite de niciun fel. Numele dumneavoastră este Brown?

— Nu.

— Purtaţi alt nume decât cel pe care îl folosiţi?

— Da.

— Sunteţi englez, domnule Brown?

— Da.

— Aţi venit cu avionul aici, domnule Brown?

— Da.

— Aţi venit cu vaporul, domnule Brown?

— Nu.

— Aţi răspuns sincer la întrebările mele de până acum, domnule Brown?

— Da.

— Intenţionaţi să răspundeţi la întrebările mele cu sinceritate până la sfârşitul testului, domnule Brown?

— Da.

— Mulţumesc, spuse Merv cu un zâmbet amabil, în timp ce Stanley dezumfla manşonul. Acestea au fost ceea ce numim noi întrebări