— Doriţi un termen pentru a-mi plăti?

— Un termen ar putea să-mi salveze onoarea şi, ca atare, viaţa.

— Cât cereţi?

Morrel şovăi.

— Două luni, spuse el.

— Bine, spuse străinul, vă acord trei.

— Credeţi însă că firma Thomson şi French...

— Fiţi liniştit, domnule, iau asupra mea totul. Suntem azi în cinci iunie.

— Da.

— Ei bine, schimbaţi-mi toate creanţele, pentru cinci septembrie; iar în ziua de cinci septembrie, la 11 dimineaţa (pendula arăta în momentul acela exact orele 11) mă voi prezenta la dumneavoastră.

— Vă voi aştepta, domnule, spuse Morrel şi veţi fi plătit; altminteri voi fi mort.

Ultimele cuvinte fură pronunţate atât de încet, încât străinul nu putu să le audă.

Creanţele fură schimbate, cele vechi fură rupte, iar bietul armator văzu că are măcar trei luni înaintea sa pentru a-şi încorda sforţările.

Englezul primi mulţumirile lui cu calmul caracteristic naţiunii sale şi se despărţi de Morrel care îl conduse, binecuvântându-l, până la uşă.

Pe scara o întâlni pe Julie. Fata se prefăcea că coboară, dar în realitate îl aştepta.

— O, domnule! spuse ea împreunându-şi mâinile.

— Domnişoară, glăsui străinul, veţi primi într-o zi o scrisoare semnată... Simbad Marinarul... vă rog să vă conformaţi întocmai celor cuprinse în scrisoare, oricât de ciudate vi se vor părea.

— Da, domnule, răspunse Julie.

— Îmi făgăduiţi?

— Vă jur.

— Bine. Adio, domnişoară! Rămâneţi totdeauna o fată bună şi sfântă cum sunteţi şi nădăjduiesc că Dumnezeu vă va. răsplăti, dându-vi-l pe Emmanuel ca soţ.

Julie scoase un mic strigăt, deveni roşie ca o cireaşă şi se ţinu de rampă să nu cadă.

Străinul îşi continuă drumul făcându-i un semn de despărţire.

În curte îl întâlni pe Penelon, care ţinea în fiecare mână câte un fişic de o sută de franci şi părea că nu se hotărăşte să-l ia.

— Vino încoace, prietene, îi spuse el; am să-ţi vorbesc.

Capitolul XXX   5 septembrie

Termenul acordat de mandatarul casei Thomson şi French, în momentul când Morrel se aştepta mai puţin, i se păru bietului armator una din acele cotituri care anunţă omului că soarta s-a săturat, în sfârşit, să se mai ţină de capul lui. Povesti în ziua aceea, fiicei, soţiei sale şi lui Emmanuel ce i s-a întâmplat şi un dram de speranţă, dacă nu de linişte, reintră în familie. Din păcate, însă, Morrel n-avea a face numai cu casa Thomson şi French, care se arătase faţă de el aşa de binevoitoare. Precum spusese, în comerţ ai parteneri, nu prieteni. Când se gândea profund, nu înţelegea nici atitudinea generoasă a domnilor Thomson şi French faţă de el; nu şi-o explica decât prin reflexia inteligent egoistă pe care casa va fi făcut-o: e mai bine să sprijinim un om care ne datorează aproape trei sute de mii franci şi să avem aceşti trei sute de mii de franci peste trei luni, decât să-i grăbim ruina şi să ne alegem cu şase sau opt la sută din capital.

Din nenorocire, ― fie ură, fie orbire —, nu toţi partenerii lui Morrel cugetară la fel, ba câţiva cugetară dimpotrivă. Poliţele subscrise de Morrel fură deci prezentate la casă cu o scrupuloasă rigoare dar, graţie termenului acordat de englez, Coclès plăti în termen. Coclès continuă deci să rămână în liniştea sa fatidică. Numai domnul Morrel văzu cu groază că, dacă ar fi avut să ramburseze la 15 ale lunii cei cincizeci de mii de franci ai lui de Boville şi la treizeci cele 32 500 franci în poliţe pentru care, ca şi pentru creanţa inspectorului închisorii, avea un termen, ar fi fost încă din luna aceea un om pierdut.

Părerea întregului comerţ din Marsilia era că, sub loviturile repetate care îl copleşeau, Morrel nu putea să reziste. Uimirea fu deci mare când se văzu că îndatoririle de la sfârşitul lunii erau executate ca de obicei. Totuşi încrederea nu reintră în spirite, astfel că se amână pentru sfârşitul lunii viitoare depunerea bilanţului nefericitului armator.

Întreaga lună trecu în sforţări nemaipomenite din partea lui Morrel pentru a-şi reuni resursele. Altădată hârtia lui era luată cu încredere şi chiar cerută. Morrel încercă să negocieze hârtii pe nouăzeci de zile şi găsi toate băncile închise. Din fericire, Morrel avea câteva încasări pe care putea să le încaseze. Încasările se operară: Morrel se găsi deci din nou în măsură să facă faţă angajamentelor la sfârşitul lui iulie.

De altfel mandatarul casei Thomson şi French nu mai fusese văzut la Marsilia. A doua sau a treia zi după vizita la domnul Morrel, acesta dispăruse; iar pentru că la Marsilia nu avusese legături decât cu primarul, cu inspectorul închisorilor şi cu domnul Morrel, trecerea nu lăsase decât a-mintirea diferită pe care cele trei persoane o păstraseră despre el. Se pare că mateloţii "Faraonului" îşi găsiseră angajament, căci şi ei dispăruseră.

Căpitanul Gaumard, însănătoşit de indispoziţia care îl reţinuse la Palma, reveni. Nu avea curaj să se prezinte domnului Morrel. Acesta află însă că a sosit şi se duse să-l vadă. Vrednicul armator ştia dinainte, din povestirea lui Penelon, de purtarea curajoasă a căpitanului cu prilejul nenorocirii şi încerca el să-l consoleze. Îi aducea solda pe care căpitanul Gaumard n-ar fi cutezat s-o încaseze.

Pe când cobora scara, domnul Morrel îl întâlni pe Penelon, care urca. Penelon dăduse, pare-se, o bună întrebuinţare banilor, căci era îmbrăcat în haine noi. Zărindu-l pe armator, vrednicul timonier păru foarte încurcat; se trase în ungherul cel mai îndepărtat al spalierului, îşi trecu bumaşca de tutun de la stânga la dreapta şi de la dreapta la stânga, rostogolind ochii mari, înfricoşaţi şi nu răspunse decât printr-o strângere sfioasă, mâinii pe care domnul Morrel i-o întinse cu prietenia de totdeauna. Domnul Morrel atribui încurcătura lui Penelon eleganţei acestuia; era vădit că bietul om nu se simţea la largul său într-un astfel de lux; se angajase deci, fără îndoială, pe bordul altui vas, iar ruşinea lui se datora, dacă s-ar putea spune astfel, faptului că nu purtase mai multă vreme doliul după "Faraon". Poate chiar că venea să-i aducă la cunoştinţă căpitanului Gaumard norocul său şi să-i transmită oferte din partea noului stăpân.

"Bieţii oameni, spuse Morrel depărtându-se, numai de v-ar iubi stăpânul cum vă iubeam eu şi de