zi, Edgar apăru cu un câine bătrân, galben, găsit cine ştie unde, pe care l-au făcut să alerge de la unul la altul. Într-o altă zi, o regată organizată în larg oferea spectacolul unui semicerc de iahturi albe ce arătau ca nişte dinţi minusculi. Barley nu contenea să le privească, părând încântat de acest carnaval, în timp ce Edgar stătea deoparte urmărindu-l pe Barley.

Are şi el o Hannah. Probabil se gândeşte la ea, mi-am zis eu. Aşteaptă ca viaţa să-i ofere prilejul unei opţiuni. De abia mult mai târziu am înţeles că anumiţi oameni nu-şi iau deciziile neapărat în acest mod.

Ultima mea imagine despre Insulă are distorsiunile convenabile ale unui vis. Vorbisem cu Clive la telefon doar de două ori, ceea ce pentru el echivala cu o cvasidispariţie. O dată dorea să ştie „cum rezistă prietenii tăi” şi am înţeles de la Ned că-i pusese şi lui aceeaşi întrebare. Altă dată, a dorit să ştie ce măsuri compensatorii prevăzusem pentru Barley, inclusiv în privinţa subscriilor destinate editurii sale, şi dacă banii respectivi aveau să provină din fondurile noastre sau sub forma unor fonduri suplimentare. Aveam asupra mea câteva note care mi-au permis să-l informez.

Era miezul zilei, iar The New York Times şi Washington Post aterizaseră pe masa din verandă. Eram aplecat asupra lor, când l-am auzit pe Randy urlându-le gardienilor să-l aducă pe Ned la telefon. Întorcându-mă, l-am văzut pe Ned venind dinspre grădină, traversând cu paşi mari vestibulul şi intrând în sala de comunicaţii. Ridicând ochii, peste el, către palierul etajului întâi, am văzut silueta imobilă a lui Barley. Acolo se aflau nişte etajere vechi cu hârtii, şi în dimineaţa aceea îl convinsese pe Randy să le descuie ca să le răsfoiască.

Stătea în picioare, cu spatele întors şi cu o carte atârnându-i de una din mâinile lui lungi, cu privirea pierdută, prin fereastra semicirculară, peste straturile de hortensii, departe către Atlantic. Avea picioarele depărtate şi cealaltă mână ridicată, aşa cum obişnuia adeseori să facă, undeva pe lângă capul său, ca şi cum ar fi vrut să se eschiveze de o lovitură. Cred că auzise tot ceea ce se întâmplase, urletele lui Randy, paşii grăbiţi ai lui Ned prin hol, urmaţi de zgomotul uşii trântite de la sala de comunicaţii. Podeaua de la parter este acoperită cu gresie, iar paşii se aud în casa scărilor ca nişte clopote stridente de biserică. I-am putut auzi şi când Ned a ieşit din sala de comunicaţii. A făcut câţiva paşi şi s-a oprit.

— Harry! Unde e Barley?

— Aici, sus, spuse Barley liniştit, peste balustradă.

— Ţi-au dat undă verde! îi strigă Ned jubilând ca un şcolar, îşi cer scuze. Am vorbit cu Bob, am vorbit cu Clive, am vorbit cu Haggarty. Goethe reprezintă lovitura cea mai mare de ani de zile. Oficial. Merg pe mâna lui sută la sută. Nu vor mai reveni asupra hotărârii. Le-ai învins maşinăria!

Obişnuit cu momentele de absenţă ale lui Barley, Ned n-ar fi trebuit să fie surprins de totala lipsă de reacţie din partea lui. Privirea lui Barley rămăsese fixată asupra Atlanticului. Credea că văzuse o bărcuţă scufundându-se. Tuturor li se părea aşa. Dacă scrutezi oceanul în largul coastelor statului Maine, peste tot vezi ba o barcă cu pânze, ba o cocă de navă, ba capul minuscul sau mâna unui naufragiat scufundându-se în valurile oceanului pentru a nu mai apărea niciodată. Îţi trebuie oarece timp ca să-ţi dai seama că, de fapt, nu este vorba decât de vulturi pescari sau de cormorani plonjând în căutarea prăzii.

Dar Ned, emoţionat la culme, se simţi rănit de această indiferenţă. Era unul dintre acele rare momente ale lui, când profesionistul lasă garda jos şi permite să se vadă slăbiciunile omului dindărătul măştii.

— Te întorci la Moscova, Barley! Asta voiai, nu-i aşa? Să duci operaţiunea la bun sfârşit.

Conştient că a rănit sentimentele lui Ned, Barley se întoarse în cele din urmă către acesta, pentru a-l putea vedea zâmbind.

— Da, bătrâne, desigur. Exact asta voiam.

Randy îmi făcea semn cu degetul să mă duc la rândul meu în sala de comunicaţii.

— Tu eşti, Palfrey?

— Eu sunt.

— Langley preia întreaga operaţiune, spuse Clive, ca şi cum venea în completarea veştii celei mari. Au clasificat-o drept prioritate absolută. Nu există ceva mai sus, adăugă el înfrânându-şi entuziasmul.

— A, bine. Felicitări, îi spusei eu.

Îndepărtând receptorul de ureche, mă uit la el fără să-mi vină să cred, în timp ce Clive continua să-şi reverse şuvoiul de vorbe ca un robinet pe care nimic nu-l poate închide.

— Vreau să redactezi imediat protocolul unui acord şi clauzele exhaustive ale unui angajament acoperind toate situaţiile obişnuite. Ne mănâncă din palmă, aşa că aştept multă fermitate din partea ta. Ferm, dar drept. Avem de-a face cu oameni foarte realişti, Palfrey. Duri.

Şi tot aşa mai departe. Langley urmează să-i asigure lui Barley pensia şi reîncadrarea după trecerea în rezervă, în schimbul întregului control operaţional. Langley va controla sursa, împreună cu noi, pe baze de egalitate, dar va avea un vot preponderent în caz de litigiu.

— Pregătesc o lungă listă de cumpărături, Palfrey. Marele şlem. O vor supune Departamentului de Stat, Departamentului Apărării, Pentagonului şi organismelor ştiinţifice. Vor fi dezbătute cele mai mari probleme ale actualităţii şi redatate pentru ca Bluebird să dea răspunsurile. Ei ştiu riscurile, dar nu-i opreşte nimic. Cine nu riscă, nu câştigă. Acesta e raţionamentul lor. Curajos din partea lor.

Clive îşi reluă vocea sa de dispecer. A triumfat, în sfârşit. În marea carte ofensiv-defensivă nimic nu există în vacuum, explică el cu un aer superior, citând, nu am niciun dubiu, pe cineva care îi spusese acest lucru cu o oră înainte. Este vorba despre o armonizare perfectă. Fiecare întrebare este tot atât de importantă ca şi răspunsul. Ei ştiu acest lucru. Îl văd clar. Ei nu pot face compliment mai mare sursei decât pregătindu-i un chestionar exhaustiv. E un lucru pe care nu l-au făcut de mulţi, foarte mulţi ani. Nu are precedent, cel puţin nu are un precedent recent.

— Ned ştie? l-am întrebat eu în momentul în care am putut să strecor o vorbă.

— N-are cum să ştie. Niciunul n-are cum să ştie. Vorbim de cele mai stricte secrete în materie de