Se află acum în ţinutul de dincolo de marginea lumii. Teritoriul Degetelor!

Furnicile sunt cuprinse de o senzaţie mai intensă decât oricare alta din cele, atât de numeroase şi de puternice, totuşi, pe care le-au cunoscut până atunci.

Cuiburile Degetelor sunt acolo! Colosale, titanice, de o mie de ori mai groase şi mai supraînălţate decât cei mai bătrâni copaci din pădure! Umbra lor răcoroasă se întinde pe câteva mii de paşi distanţă. Degetele îşi construiesc nişte cuiburi disproporţionate. Natura nu creează niciodată ceva asemănător.

103 înţepeneşte. De data aceasta, a găsit în ea curajul de a merge mai departe, de-a depăşi marginea lumii, de a trece dincolo de marginile posibilului. Acum a ajuns în acel altundeva străin, care o obsedează de atâta amar de vreme: dincolo de orice fel de civilizaţie.

În spatele ei, insectele îşi mişcă a îndoială extremitatea antenelor.

Vreme îndelungată, cruciatele rămân tăcute şi nemişcate, copleşite de atâta putere. Deistele se prosternează. Celelalte îşi pun întrebări despre lumea aceasta atât de diferită, cu linii drepte şi volume infinite.

Soldaţii se regrupează şi se numără. Sunt opt sute cu totul şi se află în teritoriu inamic; dar cum ar putea să le ucidă pe Degetele care se ascund în asemenea citadele? Trebuie să atace cuibul din faţa lor!

Legiunile zburătoare de scarabei şi de albine vor constitui forţa de sprijin, care nu va interveni decât în caz de nevoie. Toată lumea e de acord şi, la un semnal, armata cruciată se năpusteşte spre intrarea în edificiu.

O pasăre ciudată cade din cer, ca o placă neagră, şi striveşte patru soldaţi termită. Plăci negre cad acum de pretutindeni, zdrobind cuirasele artileristelor.

Astea să fie Degetele?

Cu prilejul acestui dintâi asalt pier peste şaptezeci de soldaţi.

Cruciatele nu îşi pierd însă speranţa şi se retrag înainte de-a lansa un al doilea atac.

Înainte, să-i ucidem pe toţi!

De această dată, armata se grupează în vârf de lance. Legiunile se năpustesc înainte.

E ora 11 şi la poştă vin destul de mulţi oameni ca să-şi pună scrisorile la cutie. Puţini observă petele negre care alunecă imperceptibil pe jos. Roţile cărucioarelor, mocasinii şi pantofii sport strivesc la întâmplare micile siluete întunecate.

De fiecare dată când nişte puncte din acelea negre reuşesc să se caţere pe vreun pantalon, ele sunt măturate la iuţeală cu un dos de palmă.

Ne-au reperat şi ne atacă din toate părţile, vociferează o luptătoare cu o clipa înainte de-a fi strivită.

Feromonul retragerii răsuflă. Încă şaizeci de morţi.

Are loc un conciliabul de antene.

Trebuie să cucerim cuibul acesta de Degete cu orice preţ.

9 sugerează ca legiunile să fie dispuse din nou într-un chip diferit. Trebuie încercată o mişcare turnantă. Se dă ordinul de-a escalada orice fel de talpă.

Atacaţi!

Artileristele aflate în linia întâi îşi pulverizează acidul pe cauciucul unui baschet. Altele sfâşie învelişul subţire de plastic strălucitor de pe o pereche de pantofi lăcuiţi de damă.

Retragere. Se face din nou numărătoarea. Încă douăzeci de morţi.

Zeii sunt invulnerabili, emite triumfător grupul furnicilor deiste, care se ţin deoparte încă de la început, fără să ia parte la lupte, şi se roagă.

103 nu ştie ce să facă; strângându-şi în labe coconul misiunii Mercur, ea nu îndrăzneşte să participe la atacurile atât de periculoase.

Din nou frica cea mare de Degete o cuprinde treptat. Aşa este, par invulnerabile.

Dar 9 nu se dă bătută şi hotărăşte să atace cu legiunile zburătoare. Întreaga armata se regrupează în platanul din faţa poştei. 9 se urcă pe un scarabeu şi amplasează albinele pe cele două flancuri ale liniei de atac.

Văzând în faţa ei orificiul căscat ar cuibului Degetelor, 9 urlă feromoni de aţâţare războinică.

Scarabeii-rinocer îşi înclină capetele, astfel încât cornul să li se afle pe linia de ochire.

Pe ele!

O funcţionară închide uşa de sticlă a oficiului poştal. E prea mult curent, zice ea.

Cruciatele nu observă nimic. Când în faţa lor se iveşte peretele transparent; ele sunt lansate de-acum cu toată viteza şi nu mai au timp să frâneze.

Scarabeii plesnesc, făcându-se bucăţi şi se preling în jos. Artileristele aflate în spinarea lor se înnămolesc în cadavrele terciuite.

― Cade grindină? întreabă o clientă.

― Nu, cred că trebuie să fie copiii doamnei Letiphue, care se joacă cu pietricele. Tare le mai place!

― Dar pot să spargă geamul de la uşă, nu?

― Nu vă faceţi griji, e gros.

Insectele rănite care mai pot fi ajutate sunt aduse înapoi. În timpul ultimului atac, cruciada a mai pierdut optzeci de soldaţi.

Degetele sunt mai tari decât ne închipuiam, emite o furnică.

9 nu vrea să renunţe. Termitele, nici atât. Doar nu au bătut atâta drum şi nu au învins atâtea piedici ca să fie oprite acum de nişte lespezi negre şi nişte pereţi transparenţi!

Furnicile fac popas pentru noapte sub platan.

Fiecare şi-a păstrat încrederea neştirbită. Şi mâine e o zi, şi multe se pot schimba.

Furnicile ştiu să plătească preţul care trebuie; calculându-şi timpul şi mijloacele. Şi totdeauna sfârşesc prin a izbuti. E un lucru bine cunoscut.

O cercetaşă reperează o fantă pe frontonul cuibului pe care îl atacaseră în ajun. O fantă perfect dreptunghiulară. Furnica îşi zice că s-ar putea să fie vreo intrare lăturalnică şi, fără să mai anunţe pe nimeni, pleacă în recunoaştere. Cercetaşă pătrunde în fanta unde sunt săpate simboluri care, într-o altă dimensiune spaţiu-timp, înseamnă "poştă par avion pe distanţe lungi", şi cade dedesubtul mai multor plăci netede şi albe. Se hotărăşte să se strecoare într-una din ele ca să vadă ce se găseşte înăuntru şi, când încearcă să iasă înapoi, se trezeşte comprimată de un perete alb. Aşa că rămâne acolo, pe loc, şi aşteaptă.

Şi aşa se face că, trei ani mai târziu, s-a descoperit cu uimire că o colonie de furnici roşcate tipic franţuzeşti se instalase în Nepal, în plin masiv hymalaian. Mult mai târziu, entomologii s-au întrebat cum de-au fost ele în stare să parcurgă atâta drum. În final, s-a tras concluzia că era probabil vorba de o specie paralelă, a cărei asemănare cu furnica franţuzească era o simplă coincidentă.

158. EA ESTE

― M-aţi recunoscut?