― Eşti ciudat, tăticule.

― Scuză-mă, nu prea m-am coborât la puterea ta de înţelegere. Aş vrea să-ţi arăt ceva. Închide ochii şi ascultă-mă cu atenţie. Imaginează-ţi o lămâie. O vezi? E galbenă, foarte galbenă, străluceşte în soare. Este aspră la pipăit şi foarte parfumată. Îi simţi parfumul?

― Da.

― Bine. Acum, iei un cuţit mare, tăios şi cu vârful ascuţit. Tai lămâia în felii: lămâia se desface. Felia scoate la iveală un miez cu reţele pline cu lichid. Storci felia şi vezi cum miezul plesneşte şi sucul curge, galben şi frumos, parfumat... Îl simţi?

Nicolas ţine ochii închişi.

― O, sigur că da.

― Bun, acum spune-mi, ai gura plină de salivă?

― Ăăă... Plescăi din limbă. Da, fundul gurii mi-e plin de salivă! Cum se poate?

― Asta demonstrează puterea pe care o are gândirea asupra trupului. Vezi, e de-ajuns să te gândeşti la o lămâie ca să provoci un fenomen fiziologic necontrolat.

― Dar e nemaipomenit!

― E doar un prim pas. Nu avem nevoie să ne dăm drept zei, fiindcă suntem de multă vreme deja, fără ca s-o ştim.

Băiatul se înflăcără.

― Vreau să învăţ să fiu aşa. Tăticule, te rog, învaţă-mă cum să controlez totul cu spiritul meu. Învaţă-mă! Ce trebuie să fac?

160. DROGUL DE LOMECUZĂ

Războaiele civile din Oraş capătă o amploare tot mai mare. Rebelele deiste au invadat un întreg cartier, cel al furnicilor-cisternă. De acolo, ele furnizează în permanenţă Degetelor mierat.

Paradoxal, acestea au încetat să se mai exprime prin intermediul Doctorului Livingstone. Glasul profetului a tăcut.

Tăcerea respectivă nu micşorează însă cu nimic înflăcărarea credincioaselor.

Sistematic, deistele moarte sunt adunate într-o încăpere şi, înainte de fiecare bătălie, rebelele vin să le viziteze, mimând trofolaxii şi dialoguri cu statuile care, cel mai adesea, sunt încremenite în poziţii de luptă.

Oricine păşeşte o dată în sala morţilor iese transfigurat, fapt ce se vădeşte la nivelul parfumurilor emise de antenele sale. Păstrarea intactă a indivizilor după ce au murit înseamnă o mai mare importanţă acordată celor vii.

Mişcarea deistă este singura din Oraş care afirmă că cetăţenii nu sunt numai nişte indivizi care se nasc şi apoi, o dată ce au murit, sunt azvârliţi fără nici o părere de rău.

Rebelele deiste au un fel de-a vorbi care se aseamănă cu drogul de lomecuză. De îndată ce încep să emită evocându-i pe zei, nimeni nu se mai poate opri să le recepţioneze.

Apoi, furnicile contaminate de "religia degetală" nu mai lucrează, nu se mai ocupă de incubatoare şi nu se mai gândesc decât să fure hrană pe care să o aducă sub planşeu, în Degetărie.

Regina Chli-pou-ni nu pare deloc deranjată de recrudescenţa mişcării rebele şi nu face decât să ceară veşti despre cruciadă.

Din spusele muştelor, cruciatele au trecut acum de marginea lumii şi au angajat bătălia cu Degetele.

Perfect, emite regina. Bietele Degete, cât de rău o să le pară că ne-au provocat! Când le vom fi învins definitiv acolo, în ţinutul lor, mişcarea rebelă nu va mai avea nici o raţiune de-a mai continua să existe aici.

161. ENCICLOPEDIE

POVESTE: Cuvintele "poveste" şi "numărătoare" au în franceză aceeaşi pronunţie*. Or, se poate constata că această corespondenţă între cifre şi litere există practic în toate limbile. Ce diferenţă este între a număra cuvinte sau a povesti cifre? În engleză, a număra: to count; a povesti: to recount. În germană, a număra: zahlen; a povesti: erzahlen. În ebraică, a povesti: le saper; a număra: li saper. În chineză, a număra: shu; a povesti: shu.

Cifrele şi literele sunt unite încă de la primele bâlbâieli ale vorbirii articulate. Fiecare literă corespunde unei cifre, iar fiecare cifră, unei litere. Evreii au înţeles-o încă din antichitate, şi acesta este motivul pentru care Biblia este o carte magică şi plină de cunoştinţe ştiinţifice, prezentate sub formă de poveşti codificate. Dacă li se dă valoarea numerică primelor litere din fiecare frază, se descoperă un prim sens ascuns. Dacă li se dă valoarea numerică literelor din cuvinte, se descoperă formule şi asociaţii care nu mai au nimic de-a face cu legendele sau cu religia.

EDMOND WELLS,

Enciclopedia cunoaşterii relative şi absolute, volumul II.

162. ACCIDENT DE PARCURS

Insectele se pregătesc pentru marea ofensivă. Cuibul Degetelor se află drept în faţa lor, sfidându-le într-un mod de nesuportat.

Armata cruciatelor este ferm hotărâtă. Se vor bate ca nişte turbate, dar acest cuib dintâi este un simbol. Nu are voie să le reziste. Legiunile se înşiruie pe detaşamente. 103, urcată pe

"Marele Corn", propune ca atacul să se organizeze pe mici careuri compacte, care să se poată eschiva, dându-se la o parte de îndată ce Degetele îşi vor face apariţia. Strategia aceasta fusese aplicată de către furnicile pitice cu prilejul Bătăliei Macilor şi dăduse rezultate destul de bune.

Fiecare combatantă se spală. Se procedează la ultimele trofolaxii. Furnicile aţâţătoare emit feromonii cei mai sălbatici pe care îi au la dispoziţie.

Atacaţi!

Linia formată din ultimele cinci sute şaptezeci de cruciate înaintează, cumplită şi înverşunată. Albinele zboară pe deasupra antenelor, cu acul veninos scos din teacă. Scarabeii pocnesc din mandibule.

9 are intenţia de-a încerca din nou să facă o gaură în care să introducă venin de albină. La urma urmei, e singura tehnică de vânătoare care a avut succes contra Degetelor.

Gata! Primul şi cel de-al doilea şir de infanterie uşoară se pun în mişcare. Cavalerii cu labe lungi şi delicate zburdă pe flancuri. Mulţimea acestor belokaniene, zedibeinakaniene, askoleiniene şi moxiluxiene constituie o armată splendidă. Scarabeii vor să-şi răzbune semenii striviţi de peretele transparent ce se ivise din neant.

Al treilea şi al patrulea val de asalt pornesc la rândul lor în marş. Ele cuprind şirurile de artilerie uşoară şi grea, pe care nimeni până acum nu a izbutit să le intimideze.

Al cincilea şi al şaselea val de asalt se pregătesc pentru a da lovitura de graţie degetelor muribunde, în care scop îşi ung vârfurile mandibulelor cu venin de albină.

Nici o armată de insecte nu a mai luptat vreodată la o distanţă atât de mare de cuiburile sale. Cu toţii