dat buzna în sala de mese, şi-a tras un scaun si a început să vorbească despre noroi. Ceea ce v-am spus acum este răspunsul spontan al lui Felix.

— Chiar nu există aşa ceva?

— Tocmai v-am spus că nu! strigă cu înverşunare dr. Breed. Felix a murit la scurt timp după această întâmplare. Şi, dacă aţi fi fost atent la ce v-am spus despre cercetătorii puri, n-aţi mai fi pus o astfel de întrebare! Cei care fac cercetare pură se ocupă de lucrurile care îi fascinează pe ei, nu de cele care îi fascinează pe ceilalţi.

— Mă tot gândesc la mlaştină...

 — încetaţi să vă gândţi la ea! Am vorbit de mlaştină doar cu scopul de a mă face înţeles mai uşor.

— Dacă apa din mlaştină ar îngheţa sub formă de gheaţă-9, ce s-ar întâmpla cu râurile şi lacurile care sunt alimentate de mlaştină?

— Ar îngheţa. Dar gheaţa-9 nu există.

— Dar oceanele în care se varsă râurile îngheţate?

— Ar îngheţa şi ele, desigur, îmi răspunse el sec. Presupun că vă veţi repezi să daţi drumul pe piaţă unei povestiri senzaţionale despre gheaţa-9. Vă spun că nu există!

— Şi pârâiaşele care se varsă în râurile şi lacurile îngheţate, şi apele freatice care alimentează pârâiaşele?

— Ar îngheţa, la dracu'! ţipă el. Dacă aş fi ştiut că sunteţi un ziarist de scandal — îmi spuse solemn, ridicându-se în picioare —, nu mi-aş fi irosit timpul cu dumneavoastră.

— Dar ploaia?

— Când ar cădea pe pământ, stropii s-ar preface în aşchii de gheaţă-9, şi aşa se va sfârşi lumea! Şi interviul, de altfel! La revedere!

 

 

23

Ultimul rând de plăcinte

 

Dr. Breed se înşela cel puţin asupra unui lucru: gheaţa-9 exista.

Gheaţa-9 exista pe pământ.

Gheaţa-9 era ultimul dar pe care i-l făcuse omenirii dr. Hoenikker înainte să intre în lumea celor drepţi.

O obţinuse fără ca nimeni să-şi dea seama cu ce se ocupa. O obţinuse fără să consemneze ceea ce făcuse.

Ce-i drept, avusese nevoie de aparatură sofisticată pentru crearea ei, dar aceasta exista deja în Laboratorul de cercetare. Dr. Hoenikker nu mai trebuise decât să meargă pe la colegii lui din laborator — împrumutând una-alta, ca un vecin pisălog, dar de treabă — până când reuşise, ca să zicem aşa, să-şi coacă ultimul rând de plăcinte.

Obţinuse o fărâmă de gheaţă-9. Era alb-albăstruie. Punctul ei de topire se situa la 46 de grade Celsius.

Felix Hoenikker pusese bucăţica de gheaţă-9 într-un flacon, pe care-l băgase apoi în buzunar. După aceea plecase la cabana lui din Cape Cod, împreună cu cei trei copii, ca să petreacă acolo Crăciunul.

Pe-atunci, Angela avea treizeci şi patru de ani, Frank, douăzeci şi patru, iar micul Newt, optsprezece.

Bătrânul murise în seara de Ajun, după ce le spusese copiilor săi despre gheaţa-9.

Copiii îşi împărţiseră gheaţa-9 între ei.

 

 

24

Ce este un wampeter

 

Ceea ce mă aduce la conceptul bokononist de wampeter.

Wampeter-ul este pivotul unui karass. Nu există karass fără wampeter, ne spune Bokonon, tot aşa cum nu există roată fără osie.

Orice lucru poate fi wampeter: un copac, o piatră, un animal, o idee, o carte, Sfântul Graal. Indiferent de natura sa, membrii karass-ului din care face parte gravitează în jurul lui, în haosul maiestuos al unei nebuloase în spirală. Orbitele descrise de membrii kaorass-ului în jurul wampeter-ului lor comun sunt spirituale, desigur. Sufletele sunt cele care gravitează, nu corpurile. După cum ne îndeamnă Bokonon să cântăm:

 

Cu aripi de tinichea şi de plumb picioare

Ne rotim, ne rotim, ne rotim fâră-ncetare.

 

Wampeter-ii vin şi pleacă, ne spune Bokonon.

De fapt, un karass are mereu doi wampeter-i, unul crescând în importanţă, iar altul pălind.

Sunt aproape sigur că, în timp ce stăteam de vorbă cu dr. Breed în Ilium, wampeter-ul care ieşea la suprafaţă în karass-ul meu era forma cristalizată a apei, nestemata alb-albăstruie, sămânţa pierzaniei numită gheaţă-9.

În timp ce stăteam de vorbă cu dr. Breed în Ilium, Angela, Franklin şi Newton Hoenikker se aflau în posesia seminţelor de gheaţă-9, seminţe din sămânţa tatălui lor — aşchii, într-un anumit sens, din gheţarul cel vechi.

Soarta celor trei fărâme era, cu siguranţă, misiunea principală a karass-ului meu.

 

 

25

Cel mai important lucru despre dr. Hoenikker

 

Atât, deocamdată, despre wampeter-ul karass-ului meu.

După dezagreabilul interviu luat doctorului Breed la Laboratorul de cercetare al Companiei Siderurgice, am fost lăsat în seama domnişoarei Faust, care primise însărcinarea de a mă conduce până la ieşire. Am convins-o totuşi să îmi arate mai întâi laboratorul răposatului dr. Hoenikker.

Pe drum, am întrebat-o cât de bine îl cunoscuse pe dr. Hoenikker. Îmi dădu un răspuns sincer şi interesant, însoţit de un zâmbet ironic pe măsură:

— Nu cred că era cu putinţă să-l cunoşti, în general, când spui despre o persoană că o cunoşti bine sau puţin, te referi la secrete care ţi-au fost împărtăşite sau, dimpotrivă, pe care nu le ştii. Te referi la lucruri intime, legate de familie, de iubire. Viaţa doctorului Hoenikker, ca a oricărui om de pe faţa pământului, cuprindea astfel de lucruri, dar pentru el acestea nu erau cele mai importante.

— Dar care erau lucrurile cele mai importante? am întrebat.

— Dr. Breed îmi spune mereu că adevărul era lucrul cel mai important pentru dr. Hoenikker.

— Nu prea păreţi să fiţi de acord.

— Nu ştiu dacă sunt de acord sau nu. Pur şi simplu mi-e greu să înţeleg că adevărul îi poate fi de ajuns unui om.

Domnişoara Faust era coaptă pentru bokonism.

 

 

26

Ce este Dumnezeu

 

— Aţi discutat vreodată cu dr. Hoenikker? am întrebat-o pe domnişoara Faust.

— Sigur că da. Vorbeam mult.

— Vă aduceţi aminte de o conversaţie anume?

— Da, una în care a pus pariu că nu-i pot spune nici un lucru care să fie complet adevărat. Aşa că i-am zis "Dumnezeu este iubire".

— Şi el ce-a spus?

— M-a întrebat: "Ce este Dumnezeu? Ce este iubirea?"

— Hmm...

— Dar Dumnezeu este într-adevăr iubire, indiferent de ce zicea dr. Hoenikker, spuse domnişoara Faust.

 

 

27

Marţienii

 

Încăperea în care se afla laboratorul doctorului Hoenikker era la etajul cinci, ultimul din clădire.

În faţa uşii fusese pus un cordon purpuriu, iar pe perete se afla o placă de bronz care explica de ce anume era sacră acea încăpere:

 

ÎN ACEASTĂ ÎNCĂPERE ŞI-A PETRECUT ULTIMII 28 DE ANI DIN VIAŢĂ DR. FELIX HOENIKKER, LAUREAT AL PREMIULUI NOBEL PENTRU FIZICĂ. "ACOLO