în sus. Abra îi răspunse cu acelaşi gest. Apoi partea aceea foarte mică din ea care se mai afla acolo se duse la baie, în vreme ce restul stătea în cabina locomotivei de la trenuleţul Helen Rivington.

O să ne mâncăm gustările, o să strângem gunoiul făcut, o să urmărim apusul şi după aia o să ne întoarcem.

(Mâncăm gustările, strângem gunoiul, urmărim apusul şi după aia…)

Gândurile îi fură întrerupte în mod neaşteptat şi neplăcut şi cu atâta forţă, încât simţi cum i se duce capul pe spate. Un bărbat şi două femei. Bărbatul avea un vultur tatuat pe spate, iar femeile aveau nişte floricele deasupra crăpăturii dintre fese. Abra le vedea tatuajele pentru că cei trei erau în pielea goală şi făceau sex pe marginea unei piscine pe acorduri de muzică disco. Femeile gemeau ascuţit şi prefăcut. Peste ce naiba nimerise?

Şocul şi dezgustul distruseră echilibrul fragil de până atunci, şi, câteva secunde, Abra se află cu totul într-un singur loc. Se uită din nou, cu foarte multă prudenţă, şi îşi dădu seama că trăsăturile oamenilor de lângă piscină erau neclare. Adică nu erau adevăraţi. Adică erau ca nişte fantomiţe. Adică de ce? Pentru că şi Barry aproape ajunsese fantomiţă şi nu-l mai interesa să tragă cu coada ochiului la unii care fac sex lângă…

Nu sunt lângă piscină, sunt la televizor.

Oare Barry Chinezoiul îşi dădea seama că ea îl urmăreşte cum se uită la un film porno? Şi pe el, şi pe ceilalţi? Nu era sigură, dar nu prea credea. Însă luaseră în calcul şi această posibilitate. O, da. Luaseră în calcul şi posibilitatea ca ei s-o descopere şi să încerce s-o sperie şi s-o alunge, ori s-o forţeze să-şi facă apariţia, ori şi una şi alta.

— Abra? o strigă Emma. Putem începe jocul!

Deja ne jucăm, dar jocul acesta e mult mai important decât scrabble-ul.

Trebuia să reintre în starea de mai devreme. Şi trebuia s-o facă degrabă. Dă-l încolo de film porno şi de muzică de tot rahatul. Ea se afla acum în trenuleţ. Asta şi numai asta conta. Ea conducea trenuleţul. Şi se distra de minune.

O să ne mâncăm gustările, o să strângem gunoiul, o să urmărim apusul şi după aia o să ne întoarcem. Mi-e frică de femeia cu pălărie, dar nu prea tare, pentru că nu sunt acasă. Mă duc la Spărtura din Nori cu tata.

— Abra! Ai căzut în WC?

— Vin acum! Mă spăl pe mâini şi vin!

Sunt cu tata. Sunt cu tata şi atâta tot.

Privindu-se în vitrină, Abra îşi spuse:

— Repetă-ţi asta mereu.

3

Jimmy Numere parcă rulota în popasul de la Bretton Woods, în apropiere de Anniston, oraşul în care locuia obrăznicătura aia de fată. Însă nu era acasă. Barry le spusese că fata se afla într-un orăşel situat puţin mai la sud-est de locul unde se aflau ei acum. Orăşelul se chema Frazier. Plecase la picnic cu tatăl ei. Spălase putina. Că tare mult o să-i mai folosească una ca asta.

Muşcătură vârî primul film în DVD player. Se numea Aventurile de la piscină ale lui Kenny. Ciclurile lui Barry începuseră pe bune.

— Să vezi ce-o să-şi mai îmbogăţească cunoştinţele aia mică dacă se uită la filmul ăsta, râse ea şi apăsă butonul PLAY.

Nucu stătea pe marginea patului lui Barry şi-i dădea să bea suc… îi dădea când putea. Pentru că începuseră ciclurile, iar Barry nu mai avea chef nici de suc, nici de posibilul ménage à trois de lângă piscină. Se uita la ecran pentru că aşa i se ceruse. Şi gemea din ce în ce mai tare de fiecare dată când revenea la formă complet solidă.

— Fală, şopti el. Stai cu mine, Tati.

Fală îl împinse la o parte pe Nucu şi se apropie de Barry.

— Apleacă-te, murmură muribundul şi, după câteva clipe de şovăială, bărbatul se conformă.

Barry deschise gura să-i spună ceva, dar chiar atunci începu un nou ciclu. Pielea i se făcu lăptoasă, apoi se subţie tot mai mult, devenind transparentă. I se vedeau dinţii încleştaţi în spatele buzelor, orbitele în care erau agăţaţi ochii plini de suferinţă şi, cel mai rău dintre toate, circumvoluţiunile întunecate ale creierului. Fală aşteptă, strângând o mână care nu mai era decât un cuibar de oase. De undeva, ca de la mare depărtare, se auzea muzica aia zbuciumată. Iar Fală îşi zise: Probabil că sunt drogaţi. N-ai cum să ţi-o tragi pe muzică din asta dacă nu eşti cu drogu-n venă.

Încet, foarte încet, Barry Chinezoiul redeveni opac. Şi scoase un urlet înfiorător. Fruntea îi era acoperită cu stropi mari de transpiraţie. Petele roşii semănau acum cu picuri mari de sânge.

Îşi umezi buzele şi spuse:

— Ascultă-mă.

Şi Fală îl ascultă.

4

Dan încercă să-şi golească cât mai bine mintea pentru ca Abra să i-o poată umple. Condusese de destule ori Riv-ul la Spărtura din Nori, aşa că drumul nu prezenta vreo problemă deosebită; iar John se afla în vagonul de serviciu de la capătul trenuleţului, cu toate armele lor (două pistoale automate şi puşca de vânătoare a lui Billy). Bine aşa. Nu-l vedea, deci nu avea de ce să se gândească la el. Sau pe aproape. N-ai cum să-ţi goleşti complet mintea nici măcar în somn. Iar prezenţa atât de copleşitoare a Abrei îl speria puţin. Îşi spuse că, dacă fetiţa ar fi stat mai mult în capul lui şi ar fi continuat transmisia cu aceeaşi intensitate, probabil că el va ajunge în scurt timp să-şi cumpere farduri şi săndăluţe cu floricele. Fără să mai punem la socoteală visele cu ochii deschişi la