Dar George nu se sinchisi de asta. Ştia că nu e nici un moment de pierdut, tatăl său era în mare primejdie, trebuia cu orice preţ să-l previi. Deschise repede prima uşă şi intră în camera căpitanului. Vru să alerge la fereastra care da în grădină, şi în trecere zări revolverul său pe birou. Puse mâna pe el şi se repezi la fereastră. Geamurile erau şi aici deschise şi fereastra prevăzută cu sârmă.

   — Tată, tată! începu el să strige din toate puterile. îndărăt, nu te apropia... tigrul e pe terasă... fugi... aleargă după ajutor...

   În clipa următoare sări însă speriat îndărăt, căci în faţa Iui văzu un cap grozav, cu ochii scânteietori şi auzi sforăitul tigrului care venea acum după glas. Ghearele fiarei se înfipseră adânc în reţeaua de sârmă care se rupse în câteva locuri. Dar George apucase să tragă două gloanţe în gura căscată a tigrului. Învăţase de copil să mânuiască arma şi ştia că gloanţele nu dăduseră greş, erau însă de prea mic calibru ca să ucidă fiara. Instinctiv tânărul alergă la uşă şi ieşi pe coridor. În timp ce închidea uşa în urma lui, auzi răgetul grozav al tigrului care sfâşia cu ghearele pervazul de sârmă şi peste puţin izbitura puternică, a trupului uriaş lovindu-se de lemnul uşii.

   Aceasta nu era de lemn atât de tare ca aceea a coridorului şi văzu cum ţăndărite sar în toate părţile. În curând uşa va fi

sfărâmată şi fiara se va năpusti asupra lui şi-l va sfâşia.

   Cu o prezentă da spirit pe care ţi-o dă numai o mare primejdie, George trase iar două gloanţe în clipa când uşa se cutremură de izbitura puternică a tigrului. Un răget înfiorător al fiarei îi dovedea că gloanţele nu-şi greşiseră nici de astă dată ţinta.

   Acum nu mai avea decât două gloanţe în revolver şi în clipa următoare tigrul va fi sfărâmat de tot uşa şi se va năpusti asupra lui.

   În timp ce-i fulgeră gândul acesta prin minte se repezi în cameră şi încuia uşa în urma lui. Ştia totuşi că nici aici nu se află în siguranţă, căci fiara aţâţată îi va găsi urma. Smulse pervazul cu reţeaua de sârmă de la fereastră şi pe când uşa biroului căpitanului cădea trosnind la pământ, sări pe terasă.

   Nici aici nu se putea să nu-l găsească tigrul, ştia el bine, dar altă scăpare nu era. Se sui pe balustradă, se aplecă peste ea şi privi în sus. Văzu cu bucurie că nu-i va fi greu să se urce pe acoperişul „bungalow"-uIui De jos, îi va fi cu neputinţă tigrului să se caţere după el.

   Când să tragă sus picioarele, îşi aduse aminte că mai avea două gloanţe în revolver. Cu cât îl va răni mai greu pe Satan, cu atât va putea fi ucis mai lesne şi primejdia va fi mat mică pentru căpitan

   În vreme ce chibzuia aşa, se aplecă peste streaşină, de unde se vedea foarte bine în cameră

   Ridică repede revolverul ca să poată trage când va veni momentul. Auzi uşa camerei Iui pârâind sub loviturile grozave ale fiarei înfuriate de noua piedică pe care o întâlnea în cale, apoi uşa sări din balamale şi căzu sfărâmată la pământ. Tigrul se învârti de câteva ori pufăind prin cameră, adulmecă aerul, apoi ridică ochii lui de foc spre George şi se pregăti să sară asupra lui.

   În clipa aceea, George descărcă arma. Îşi trase picioarele în sus şi făcu vreo câţiva paşi pe acoperişul neted şi alunecos. Dar deodată inima i se opri în loc de spaimă, văzând cum fiara se lăsase jos în grădină, apoi zărindu-şi prada se repezise ca nebună şi dintr-un salt grozav ajunse pe acoperiş. Simţi respiraţia fierbinte şi împuţita a monstrului care îl privea scoţând răgete de turbare.

   Aproape în mod mecanic George ridică revolverul şi ţinti capul enorm al tigrului. De astă-dată nimerise în plin, căci fiara se rostogoli cu un răget grozav de pe acoperiş şi căzu cu o bufnitură la pământ.

   George răsuflă uşurat. Descărcase ultimul glonţ pe care-l mai avea.

   Deodată se auziră jos două detunături de puşcă, urmate de

horcăielile tigrului.

   George se apropia, cu băgare de seamă, de marginea acoperişului şi privi în jos.

   Satan zăcea nemişcat lângă terasă şi de pe una din alei venea Petre cu o puşcă în mână.

   Deodată animalul uriaş gemu şi se întinse cât era de lung, iar Petre, lăsând în jos puşca, strigă lui George, cu glasul emoţionat:

   — Bravo, băiatule, halal să-ţi fie! Se cunoaşte că eşti din neamul Farrowilor. Nu prea cred să-ţi fi fost Ia îndemână, când te-ai pomenit cu afurisita asta de fiară în spate. Am cam bănuit eu ceva când am auzit-o aseară dând târcoale pe-aici. M-am pus la pândă, dar dihania mi-a tras clapa. Ştia a dracului ce înseamnă şi la ce slujeşte o puşcă. Uite, d-le căpitan, pe Satan al nostru care ne-a dat de furcă doi ani de zile. Şi cine crezi că l-a răpus? Feciorul d-tale, domnul George. Eu i-am mai tras vreo două gloanţe pe deasupra, măcar că-i ajungeau alea date de el.

   Căpitanul privi, clătinând capul, trupul acela enorm de la picioarele lui, apoi ridică ochii spre acoperiş.

   — Dă-te jos, copilul meu. Prin fapta ta ai dovedit că eşti bărbat în toată firea. Al salvat viaţa tatălui tău primejduind-o pe a ta.

   Tânărul sări sprinten de pe acoperiş şi căzu Ia pieptul tatălui său.

   Împuşcăturile şi răgetele tigrului fuseseră auzite de toţi şi acum marinarii alergau din toate părţile să vadă ce s-a întâmplat.

   Petre le povesti amănunţit vitejia tânărului, îndemnând Ia urmă pe cei de faţă să strige toţi într-un glas: „Trăiască!", ceea ce aceştia făcură din toată inima.

   Căpitanul le mulţumi în cuvinte călduroase, atât în numele lui cât şi în al fiului său, apoi intrară amândoi în casă, pe când Petre cu încă doi marinari rămaseră să jupoaie pielea lui