Cărți «Doctor Sleep citește cărți gratis pdf 📖». Rezumatul cărții:
Dan coborî din rulotă. Din cei doi bărbaţi care intenţionaseră s-o răpească pe Abra nu mai rămăseseră decât hainele. Femeia – cea care încercase să-l adoarmă – mai era încă acolo, dar nu pentru mult timp. Se târâse până la masa de picnic pe care se aflau resturile coşului din răchită, iar acum stătea sprijinită de una dintre bănci, holbându-se la Dan, John şi Dave, cu o expresie de uimire totală pe faţa ei strâmbă. Sângele care îi curgea din nas şi gură i se strângea pe bărbie, desenând acolo un barbişon roşu, strălucitor, îi cursese şi pe bluză, îmbibând-o. Când Dan se apropie de ea, văzu cum i se topeşte pielea de pe obraji şi hainele i se ofilesc, nemaifiind susţinute decât de schelet. În lipsa umerilor, îi căzură şi bretelele sutienului. Nu-i mai rămăseseră decât ochii aţintiţi asupra lui Dan. Şi imediat pielea i se refăcu şi hainele se rotunjiră iar în jurul trupului. Bretelele sutienului îi intrară în carnea braţelor, cea din stânga chiar peste gura şarpelui cu clopoţei. În jurul oaselor care sprijineau maxilarul sfărâmat se formă o mână.
— Ne-aţi futut, bolborosi Andi Muşcătură-de-Şarpe. Ne-au futut nişte mocofani. Nu-mi vine să cred.
Dan i-l arătă pe Dave.
— Mocofanul de colo e tatăl fetei pe care aţi vrut s-o răpiţi. În caz că te întrebi cine suntem.
Muşcătură reuşi să schiţeze un rânjet chinuit. Avea dinţii mânjiţi cu sânge.
— Şi ai senzaţia că mă doare undeva de chestia asta? Pentru mine nu-i decât un alt purtător de sculă. Chiar şi Papa de la Roma e purtător de sculă. Şi nici unuia dintre voi nu-i pasă unde şi-o vâră. Bărbaţi scârboşi şi nesimţiţi. Trebuie să câştigaţi mereu, nu? Mereu trebuie să…
— Unde-i celălalt? Unde-i fălosul?
Andi începu să tuşească. La colţurile gurii i se formară clăbuci de sânge. Odată, demult, îşi rătăcise drumul. Iar apoi, într-un cinematograf întunecat, cineva i-l arătase şi o adusese pe calea cea bună – o zeiţă cu o coamă sălbatică de păr negru. Acum murea, dar nu ar fi schimbat nimic din trecut. Fuseseră buni anii dintre preşedintele-fost-actor şi preşedintele-cel-negru; noaptea aceea magică petrecută cu Rose fusese şi mai şi. Zâmbi veselă la purtătorul de sculă, înalt şi chipeş. O durea cumplit să zâmbească, dar n-avea de gând să înceteze.
— A, ăla? E în Reno. Fute striperiţele.
Începu iar să dispară. Dan auzi şoapta şocată a lui John:
— Doamne, Dumnezeule, ce-i asta? Hemoragie cerebrală. Cum de se poate vedea?
Dan aşteptă să vadă dacă Tatuata se mai întoarce. Şi, după un timp, aşa se întâmplă: femeia se reîncarnă cu un geamăt lung scos printre dinţii încleştaţi şi plini de sânge. Probabil că transformările acestea ciclice produceau mai multă suferinţă decât rana de la cap, dar Dan se gândi că poate remedia această nedreptate. Trase mâna Tatuatei de la falca sfărâmată şi apăsă cu putere locul acela. Avu senzaţia concretă că strângea în mână ţăndările unei vaze lipite cu bandă adezivă. De data aceasta Tatuata nu mai gemu. Ci urlă îndelung, încercând, cu mişcări slăbite, să-i dea mâna la o parte. Dan nici nu o luă în seamă.
— Unde-i fălosul?
— Anniston! zbieră Andi. A rămas în Anniston! Te rog, Tati, nu mă mai chinui! Te rog, nu! O să fac tot ce vrei!
Dan îşi aminti povestea Abrei despre cum se purtaseră monştrii ăştia cu Brad Trevor, cum îl torturaseră şi Dumnezeu ştie ce-i mai făcuseră, şi simţi un impuls irezistibil de a-i smulge ticăloasei falca din articulaţii. Şi să o lovească în capul ăla spart şi plin de sânge cu propriul ei maxilar, până când şi ţeasta şi mandibula vor fi dispărut cu totul.
Şi apoi – cum nu se poate mai ridicol, având în vedere împrejurările – se gândi la puştiul cu tricoul echipei Braves, care întinsese mâna după cocaina împrăştiată pe revista de pe masă. Bobo, spusese el. Femeia asta n-avea nici în clin nici în mânecă cu băieţelul acela, absolut nimic. Dar nu-l ajută la nimic să-şi spună asta. Şi brusc îi dispăru toată furia, lăsându-l dezgustat şi vlăguit şi gol pe dinăuntru.
Nu mă mai chinui, Tati.
Se ridică, ştergându-şi mâna de cămaşă, şi se îndreptă cu paşi şovăielnici spre trenuleţ.
(Eşti aici, Abra?)
(Da!)
Parcă nu mai era la fel de speriată. Bine.
(Trebuie s-o rogi pe mama prietenei tale să sune la poliţie şi să le spună că eşti în pericol. Fălosul e în Anniston.)
Ultimul lucru pe care şi-l dorea Dan era să implice poliţia într-o treabă care era, în esenţă, de domeniul supranaturalului, dar în momentul acesta nu vedea nicio altă soluţie.
(nu mai sunt)
Înainte să poată termina, gândul îi fu înghiţit de zbieretul puternic al unei femei furioase.
(PUTOARE CE EŞTI!)
Şi, pe neaşteptate, femeia cu joben îşi făcu iar apariţia în capul lui Dan, însă nu ca parte a unui vis, ci era chiar acolo, în spatele ochilor lui treji, arzându-i vederea: creatură de o frumuseţe înspăimântătoare, complet goală, cu părul ud atârnându-i pe umeri în cozi de Medusă. Dar căscă larg gura şi toată splendoarea dispăru ca şi când nici n-ar fi existat vreodată. Gura ei era un hău întunecat cu un singur dinte galben, proeminent. Ca un colţ de mistreţ.
(CE AI FĂCUT?)
Dan se clătină pe picioare şi se sprijini cu mâna de primul vagon de pasageri al Riv-ului. Lumea din cap i se învârtea nebuneşte. Femeia cu joben dispăru şi se pomeni înconjurat de o mulţime de chipuri îngrijorate. Îl întrebau dacă se simte bine.
Îşi aminti cum îi povestise Abra despre cum se învârtise lumea în ziua când găsise fotografia lui Brad Trevor în Ghidul Cumpărătorului din Anniston şi cum Abra ajunsese să se uite prin ochii femeii, iar femeia prin ochii ei. Şi înţelese. Se întâmpla iarăşi, numai că de această dată ajunsese el