din îmbrăţişare şi, după câteva clipe, cele două femei se ajutară reciproc să se ridice. Rose se uită lung la Sarey Tăcuta, apoi la Mo cea Mare, apoi la Mary Grasa, apoi la Charlie Jeton, de parcă atunci îi vedea pentru prima oară în viaţă.

— Vino, Rose, îi zise Mo. Ai suferit un şoc puternic. Trebuie să te înti…

— NU!

Se îndepărtă de Sarey Tăcuta şi se plesni puternic peste amândoi obrajii, răsturnându-şi jobenul de pe creştet. Se aplecă să-l ridice de pe jos şi, când se uită iar la toţi Legitimii strânşi în jurul ei, privirea i se mai limpezi puţin. Îşi aduse aminte de Doug Diesel şi de ceilalţi pe care-i trimisese să-i iasă înainte lui Tati şi fetei.

— Trebuie să iau legătura cu Diesel. Să-i spun să se întoarcă. Să-i ia pe Phil şi pe Annie şi să se întoarcă. Acum trebuie să fim toţi împreună. Trebuie să sorbim abur. Trebuie să sorbim mult abur. Şi după ce ne recăpătăm puterile, o s-o prindem pe jegoasa aia.

Nimeni nu spuse nimic. Pe chipurile tuturor se aşternuse aceeaşi expresie de îngrijorare şi incertitudine. Şi Rose turbă de-a dreptul la vederea tuturor acelor priviri înspăimântate şi guri căscate prosteşte.

— Vă îndoiţi de judecata mea?

Sarey Tăcuta se apropiase din nou de ea şi din nou Rose o îmbrânci cât colo.

— Cine se îndoieşte de mine să facă acum un pas înainte.

— Nu se îndoieşte nimeni, Rose, încercă să o calmeze Steve Capzălud, dar poate că ar trebui să o lăsăm în pace.

Omul vorbea cu prudenţă, incapabil să o privească în ochi.

— Dacă e adevărat că Fală a murit, înseamnă că am pierdut deja cinci dintr-ai noştri. Niciodată n-am mai pierdut atâţia într-o singură zi. Niciodată n-am mai pierdut…

Rose făcu un pas înainte şi imediat Steve făcu un pas înapoi, vârându-şi capul între umeri aidoma unui copil în faţa furiei părinţilor.

— Din faţa unei copiliţe aburinde vreţi voi să fugiţi? După toţi anii ăştia, vreţi să faceţi stânga-mprejur şi să daţi bir cu fugiţii din faţa unui mocofan?

Nu-i răspunse nimeni, cu atât mai puţin Steve, însă Rose citi adevărul în ochii lor. Da, voiau. Incredibil, dar aşa era. Avuseseră parte de foarte mulţi ani buni. Ani îmbelşugaţi. Ani fără griji. Acum dăduseră peste cineva care nu doar că poseda abur de o calitate extraordinară, dar îşi dăduse seama cine sunt şi cu ce se ocupă ei. În loc să îşi dorească să-l răzbune pe Tati Fală – care, la fel ca şi Rose, fusese alături de ei la bine şi la greu nu voiau decât să-şi vâre coada între picioare şi să o ia la sănătoasa chiţăind. Îi venea să-i omoare pe toţi, fără regrete. Iar Legitimii îi simţiră furia şi se traseră şi mai departe, făcând loc în jurul ei.

Mai puţin Sarey Tăcuta, care se holba ca hipnotizată la Rose, cu falca prăvălită în piept. Rose o apucă de umerii sfrijiţi.

— Nu, Rose! guiţă Mo. Nu-i face rău!

— Tu ce zici, Sarey? Din cauza fetiţei ăleia a murit femeia pe care o iubeai. Şi tu vrei să renunţi?

— Nee, spuse Sarey, privind-o drept în ochi.

Chiar şi în centrul atenţiei, ca acum, Sarey îşi păstrase aerul smerit.

— Vrei să te răzbuni?

— Sigul, răspunse Sarey. Lăsbunale vleau.

În ciuda vocii mai stinse decât o şoaptă şi în ciuda defectului ei de vorbire, o auziră cu toţii şi îi înţeleseră vorbele.

Rose privi în jur la Legitimi.

— Ăia dintre voi care nu vreţi ce vrea Sarey, ăia dintre voi care vor să se ascundă în fundul pământului…

Se întoarse brusc spre Mo cea Mare şi o apucă de braţul fleşcăit. Luată prin surprindere, Mo chirăi înspăimântată şi vru să se smulgă din strânsoare. Dar Rose o ţinu bine şi-i ridică braţul mai sus, ca să poată fi văzut de toată lumea. Era acoperit cu pete roşii.

— Puteţi să vă ascundeţi de asta?

Legitimii scoaseră câteva bolboroseli încurcate şi mai făcură câţiva paşi înapoi.

Rose continuă:

— E în noi toţi.

— Da’ mulţi ne simţim bine! strigă Dulcica Terri Pickford. Eu sunt bine! N-am nicio pată!

Drept dovadă, îşi întinse braţele albe şi netede.

Rose îşi întoarse spre Terri ochii arzători şi plini de lacrimi.

— Deocamdată. Dar cât timp vei mai fi aşa?

Terri Dulcica nu răspunse şi îşi lăsă capul în jos.

Rose o cuprinse pe Sarey pe după umeri şi se uită lung la ceilalţi.

— Nucu a zis că fata asta s-ar putea să fie unica noastră şansă să scăpăm de boală înainte de a ne răpune pe toţi. Are careva altă soluţie? Dacă da, s-o auzim.

Nu, nu avea nimeni nicio altă soluţie.

— O să aşteptăm până se întorc Deez, Annie şi Phil Jegosul şi după aia desfacem canistrele şi ne îndopăm cu abur. Ne vom îndopa cum nu am mai făcut-o niciodată. Vom sorbi aburul din toate canistrele pe care le avem.

Vestea aceasta fu întâmpinată cu priviri uluite şi alte murmure speriate. Oare credeau că îşi pierduse minţile? Lasă-i să creadă. Nu doar pojarul pusese stăpânire pe Clanul Legitim, ci şi panica. Or, asta era mult, mult mai grav.

— Când vom fi cu toţii împreună, ne vom strânge în cerc. Şi atunci vom deveni mai puternici. Lodsam hanti, noi suntem aleşii – aţi uitat cumva? Sabbatha hanti, noi suntem Clanul Legitim şi dăinuim peste vremuri. Spuneţi odată cu mine.

Îi cuprinse pe toţi cu privirea:

— Spuneţi!

Şi rostiră cu toţii incantaţia, prinzându-se de mâini şi formând un cerc. Noi suntem Clanul Legitim şi dăinuim peste vremuri. Începuse să li se citească dârzenia în priviri. Speranţa. În fond, numai pe şase dintre ei apăruseră petele acelea prevestitoare de moarte; mai aveau timp să îndrepte lucrurile.

Rose şi Sarey Tăcuta intrară şi ele în cerc. Terri şi Baba îşi desprinseră mâinile, făcându-le loc, dar Rose o conduse pe Sarey în centru. Sub lumina puternică a reflectoarelor, trupurile celor două femei aruncau mai multe umbre, aidoma spiţelor unei roţi.

— Când vom redeveni puternici, când vom fi din nou toţi ca unul, o vom găsi şi o vom prinde. Vă spun asta în calitate de conducător al vostru. Şi chiar dacă aburul ei nu va putea să vindece boala care ne macină, măcar vom şti