să-mi netezească drumul

De-a dreptul în capcană. Treaba lor.

Căci jocul e să-i faci să sară-n aer

Cu pocnitoarea lor cu tot pe meşteri

Şi rău mi-ar merge de n-aş izbuti

Să sap de-un cot pe dedesubtul minei

Şi-n lună pe mineri să-i năpustesc.

O, ce plăcut să vezi că se-ntâlnesc

Pe-aceeaşi matcă două vicleşuguri.

(Arată spre Polonius.)

Cu omul ăsta-ncep să-mi fac de drum,

Să-l duc târâş deci pe burtos alături.

Cu bine mamă. Sfetnicul acesta

Ce-n viaţă-a fost flecar şi nătărău

Şi cam mişel, acum, într-adevăr,

E liniştit, tăcut şi foarte grav.

Pofteşte, domnul meu, să isprăvim

Iar ţie, noapte bună, mamă.

(Ies unul într-o parte, celălalt într-alta, Hamlet târându-l pe Polonius.)

CORTINA

 

 

ACTUL IV

 

SCENA 1

O sală în castel. Intră regele, regina, Rosencrantz şi Guildenstern

 

REGELE

Suspinele şi gemetele tale

Au tâlc. Împărtăşeşte-mi-l şi mie:

Sunt dornic să-nţeleg.

Dar fiu-ţi unde-i?

REGINA

(către Rosencrantz şi Guildenstern) Lăsaţi-ne, vă rog, o clipă singuri.

(Rosencrantz şi Guildenstern ies.)

Stapâne drag, ah, ce-am văzut azi-noapte!

REGELE

Gertrudo, ce-ai văzut? Hamlet ce face?

REGINA

Nebun ca marea şi ca vântul când

Dezlănţuite se măsoară-n luptă:

În furia lor oarbă, auzind

Ceva mişcându-se după perdele,

Şi-a tras din teacă sabia strigând:

„Un şobolan, un şobolan!" şi-n spaima-i

Descreierată, l-a ucis pe bietul

Bătrân, pe care nici nu l-a văzut.

REGELE

Cumplită faptă, — aveam aceeaşi soartă

În locul lui dacă eram acolo.

Dar libertatea lui ne ameninţă

Pe amândoi, pe mine, pe-orişicine.

Cum oare voi răspunde de această

Ispravă sângeroasă? Toată vina

Asupră-mi va cădea, că n-am ştiut

Să-l ţin din scurt, sâ-l depărtez la vreme

Pe tânărul acesta scos din minţi.

Dar dragostea mi-era atât de mare,

Că seama nu mi-am dat ce trebuia

Să fac. Întocmai cum un om bolnav

De-o boală ruşinoasă şi-o ascunde

Pe când ea-i roade măduva fiinţei.

Dar unde oare s-o fi dus Hamlet?

REGINA

S-ascundă trupul cel ucis de el,

Pe care-l plânge-n nebunia lui;

Căci sufletul, ca aurul în zgură,

Se-arată-n toată curăţia lui.

REGELE

Să mergem, o, Gertruda mea,

Şi-n zori îl vom porni de-aci-n corabie,

Când soarele de munte se atinge

Iar fapta-i mârşavă o voi ierta

Şi-o voi acoperi cu dibăcia

Şi cu puterea-mi toată. Guildenstern!

(Reintră Rosencrantz şi Guildenstern.)]

Prieteni, mergeţi, luaţi-vă-ajutoare:

Hamlet, în nebunia-i, pe Polonius

L-a omorât şi l-a târât afară

Din camera reginei. Căutaţi-l

Vorbiţi-i blând şi duceţi mortul trup în

Capelă. Dar vă rog, cât mai degrabă.

Şi-acum, Gertrudo, cheamă din prieteni:

Pe cei mai înţelepţi, să le-arătăm

Ce-avem de gând şi ce s-a întâmplat

Atât de făr' de veste. Defăimarea,

A cărei şoaptă lumea o străbate

Precum şi-atinge tunul ţinta lui

Cu-mpuşcătura sa ucigătoare,

De data asta numele să-mi cruţe,

Lovind zadarnic în văzduh. O, vino;

Mi-e sufletu-ngrozit şi dezbinat.

(Ies.)

 

SCENA 2

O altă sală în castel. Intră Hamlet.

HAMLET

L-am pus la păstrare.

ROSENCRANTZ, GUILDENSTERN

(de afară) Hamlet! Prinţe Hamlet!

HAMLET

Ce e larma asta? Cine-l strigă pe Hamlet? A! Iată-i ca vin.

(Intră Rosencrantz şi Guildenstern.)

ROSENCRANTZ

Stăpâne ce-ai făcut cu trupul mort?

HAMLET

Ce? Una cu pământul; era rudă

Cu pulberea, căci se trăgea din ea.

ROSENCRANTZ

Ne spune unde e, să-l luăm de acolo

Şi să-l depunem în capelă.

HAMLET

Să nu credeţi...

ROSENCRANTZ

Ce anume?

HAMLET

Că aş putea urma sfatul vostru şi nu pe al meu. Şi de altfel, la întrebarea unui burete, ce răspuns poate da fiul unui rege?

ROSENCRANTZ

Mă iei drept un burete, măria-ta?

HAMLET

Da, domnul meu; ceva care suge hatârurile, răsplata şi puterea de la rege. La urma urmelor, astfel de curteni îl slujesc cel mai bine pe rege. Îi ţine între fălci, cum ţine o maimuţă nucile; mai întâi îi mestecă şi mai pe urmă îi înghite. Când are nevoie de ce aţi cules, vă stoarce puţin, şi voi, ca bureţii, o să fiţi iar uscaţi.

ROSENCRANTZ

Nu te înţeleg, stăpâne.

HAMLET

Mă bucur. O vorbă isteaţă adoarme într-o ureche bleagă.

ROSENCRANTZ

Măria-ta, trebuie să ne spui unde e trupul şi să mergi cu noi la rege.

HAMLET

Trupul e cu regele, dar regele nu e cu trupul. Măria-sa e un lucru mic.

GUILDENSTERN

Un lucru mic, stăpâne?

HAMLET

Mic şi de nimic. Duceţi-mă la el. Hai să ne jucăm de-a v-aţi ascunselea. Gata!

(Ies cu toţii)

 

SCENA 3

O sală în castel. Intră regele însoţit de curteni.

 

REGELE

Poruncă-am dat să fie căutat

Şi leşul să mi-l afle. Ce primejdie!

Un om ca el e rău să fie slobod.

Şi nu-l putem supune asprei legi:

Căci prea e drag nesocotitei gloate,

Ce nu cu minte-alege, ci cu ochii.

Şi dac-aşa-i, nu vina, ci pedeapsa

Acestui vinovat atârnă greu.

Dar ca s-o liniştim şi s-o-mpăcăm,

Această grabnică plecare-i bine

Să pară chibzuită pe-ndelete.

Iar răul ce-a crescut fără cruţare

Se vindecă prin leac necruţător,

Sau nu se vindecă de loc.

(Intră Rosencrantz.)

Ce este?

ROSENCRANTZ

Nu vrea să spună unde-i leşul ascuns.

REGELE

Dar unde-i el?

ROSENCRANTZ

Stăpâne, aşteaptă-afară a ta poruncă.

REGELE

Aduceţi-l aici.

ROSENCRANTZ

Ei! Guildenstern! Să vie prinţul!

(Intră Hamlet şi Guildenstern.)

REGELE

Ei, Hamlet, unde e Polonius?

HAMLET

La ospăţ.

REGELE

La care ospăţ?

HAMLET

Acolo unde nu mănâncă, ci e mâncat; o anumită adunare de viermi politici e împrejurul lui. Viermele e împăratul mâncăilor. Îngrăşăm toate vieţuitoarele, ca să ne îngrăşăm noi. Şi noi ne îndopăm pentru viermi. Un rege pântecos şi un cerşetor costeliv nu sunt decât două feluri de mâncare, servite deosebit la acelaşi ospăţ! Acesta-i sfârşitul.

REGELE

Vai! Vai!

HAMLET

Un om poate pescui cu un vierme care a mâncat dintr-un rege; şi poate mânca apoi din peştele care s-a hrănit cu acel vierme.

REGELE

Ce vrei să spui?

HAMLET

Nimic decât să vă arăt cum poate un rege să facă o călătorie în măruntaiele unui cerşetor.

REGELE

Unde e Polonius?

HAMLET

În ceruri. Trimite să vezi. Dacă solul tău nu-l găseşte pe acolo, caută-l singur prin partea cealaltă. Dar, de bună seamă, dacă nu-l descoperi până într-o lună, ai să-i simţi mirosul când urci scările spre galerie.

REGELE

(către slujitori) Duceţi-vă şi-l căutaţi acolo.

HAMLET

Vă aşteaptă până ce veniţi.

(Slujitorii ies.)

REGELE

Hamlet, a ta scăpare după fapta-ţi

Ce-adânc ne-a îndurerat, precum şi grija

Ce-avem de paza ta, ne porunceşte

Să pleci la drum ca fulgerul de iute.

Fii gata deci. Te-aşteaptă la corabie

Însoţitorii tăi. Şi-un vânt prielnic

Spre Anglia vă va purta.

HAMLET

Spre Anglia?

REGELE

Da, Hamlet.

HAMLET

Bine.

REGELE

Tot bine ai zice, de mi-ai cunoaşte gândul tot.

HAMLET

Eu văd un înger care-l vede. Rămâi cu bine, mamă dragă. Deci, haidem, în Anglia!

REGELE

Tatăl tău care te iubeşte, Hamlet.

HAMLET

Ba mamă! Tatăl şi mama sunt soţ şi soţie; soţul şi soţia sunt un singur trup. Deci, îmi eşti mamă. Să mergem în Anglia.

(Iese.)

REGELE

Urmaţi-l pas cu pas. Şi la corabie

L-ademeniţi degrab'! Nu pregetaţi.

Să-l ştiu la noapte chiar pornit de-aci.

La drum!

Căci totul pentru-această faptă

E bine ticluit şi sub pecete.

Vă rog să vă grăbiţi!

(Ies Rosencrantz şi Guildenstern.)

Tu, Engliteră!

De pui vreun preţ pe-a mea prietenie,

Aşa precum puterea mea o cere

Şi rana ta ce încă sângerează

De paloşul danez pricinuită

Şi teama ce mi te-a îngenuncheat,

Să nu respingi porunca-mi suverană,

Cuprinsul căreia stă în scrisori

Stăruitoare, care cer ca Hamlet

Să piară de îndată. Engliteră,

Fă ce îţi cer, căci Hamlet, ca o boală

Îmi clocoteşte-n sânge; să mă vindeci!

Eu nu