După nouă ceasuri de zbor, am ajuns la San Francisco. Oraşul ne-a cucerit îndată ce, ridieându-se ceaţa, am îndrăznit să ne plimbăm pe străzi. Am cinat în China Town, iar, a doua zi, un şofer de taxi, întreprinzător şi cu imaginaţie, ne-a purtat, aproape trei ceasuri, prin toate cartierele şi împrejurimile, până la Berkeley. În anii următori, am revenit de mai multe ori la San Francisco, dar în amintire stăruie încă imaginea oraşului aşa cum l-am descoperit în acea zi de octombrie 1958.

  Joseph Kitagawa primise o bursă de cercetări în Japonia, aŞa că ne-a pus la dispoziţie apartamentul lor din Woodlawn Avenue.

  Câteva zile după instalarea noastră, a avut loc, la Lake Geneva, aşa-numita Faculty Retreat. În fiecare toamnă, la începuKhL-ULlELE. 5UUU1IULU1 tul anului universitar, noi, profesorii, ne adunam într-un mic hotel pe malul lacului. Petreceam două-trei zile împreună departe de familie şi de studenţi. În afară de cele două conferinţe – urmate de lungi discuţii – eram liberi. Aveam astfel prilejul de a sta de vorbă pe îndelete şi deci a ne cunoaşte mai bine. Era prima mea experienţă de acest fel: cu atât mai interesantă şi mai instructivă, cu cât nu avusesem o pregătire teologică. M-au impresionat de la început amabilitatea şi, în special, toleranţa confesională a colegilor mei. Majoritatea aparţineau diferitelor tradiţii protestante, dar erau şi doi unitarieni, un israelit, un „agnostic” (= ateu?) şi un budist (Myamoto, visit-ing professor, 1958-59). Cu timpul, se vor adăuga încă un profesor evreu şi câţiva catolici. Un asemenea pluralism religios, greu de închipuit într-o facultate europeană de teologie, suscita interminabile dialoguri şi asigura autenticitatea colaborării dintre diferitele departamente.

  Decanul mi-a sugerat să ţin o conferinţă din care să reiasă „specificitatea” istoriei religiilor şi eventuala contribuţie a acestei discipline la problematica teologiilor contemporane.

  Am vorbit despre „Prestigiile mitului cosmogonic”. Mi se părea că exemplele şi interpretările pe care le prezentam alcătuiau un excelent prilej de a reevalua înţelegerea Creaţiei în cadrul religiilor nebiblice. Discuţia a fost destul de interesantă; colegii mei descopereau uimiţi sacralitatea şi coerenţa conceptuală a religiilor arhaice şi orientale1.

  N-am uitat multă vreme acele zile glorioase de octombrie, pădurile de aramă şi lacul sumbru, pe malul căruia îmi plăcea să mă plimb cu noii mei prieteni: Jaroslav Pelikan, Robert Grant, Nathan Scott. Sentimentul că suntem „liberi”, fără program, că putem prelungi discuţiile până după miezul nopţii era, pentru noi toţi, surprinzător de stenic. Ne-am întors în Chicago ca după o lungă vacanţă.

  Am fost fericiţi în cele şapte luni cât am locuit în apartamentul prietenilor noştri Evelyn şi Joe Kitagawa. Toamna aceea şi iarna 1959 au trecut mai repede decât mă aşteptamIn

  1 Mulţi ani în urmă – dnd am condus împreună un seminar interdisa plinar („Teologia sistematică şi istoria religiilor”) – Paul Tillich era fasona de meditaţiile şi discuţiile provocate de asemenea comparaţii între religui cosmice şi tradiţiile biblice.

  Afară de cursuri şi seminarii, am fost confiscat de nenumărate obligaţii: conferinţe, articole pe care le făgăduisem, pregătirea unei noi ediţii, corectată şi considerabil adăugită, a cărţii le Chamanisme, pe care o traducea Willard Trask. De curând, apăruse Yoga: lmmortality and Freedom, tradusă de acelaşi autor. Era a patra lucrare publicată în englezeşte şi, datorită probabil subiectului, a avut un succes neobişnuit de librărie.

  Către sfârşitul iernii, mi-am dat seama că trebuie să întrerup lucrările în curs. Gândul mi-era la Zalmoxis şi la religiile geto-dacilor. Câteva săptămâni, am recitit şi completat documentarea pe care o adusesem cu mine. Apoi, într-o noapte, am redactat articolul Les Daces et Ies loups. Era primul capitol din cartea De Zalnioxis a Gengis-Khan. În anii următori, am scris studiile despre miturile cosmogonice în România şi Europa răsăriteană, despre legenda lui Dragoş Vodă, despre balada Mioriţa şi folclorul religios românesc, şi cartea a fost publicată de Editura Payot în 1970. Deşi nu-mi dau seama, revenirea periodică la cercetarea tradiţiilor spirituale româneşti era, într-un anumit fel, un mijloc de a-mi păstra identitatea în the meltingpot al Statelor Unite.

  Apoi, pe neaşteptate, m-a cuprins dorul de literatură. Nu mai scrisesem româneşte de când întrerupsesem Pe strada Mântuleasa, cu patru ani în urmă. În martie, am compus repede două scurte nuvele. Dar n-am îndrăznit să încep La Ţigănci, al cărei subiect mă obseda mai de mult. Trebuia să pregătesc cursul pe care făgăduisem să-l predau la Jung-Institut din Zurich şi conferinţele „Eranos”.

  La 13 mai, eram la Paris. Sibylle ne găsise un mic apartament în rue de lTvette. Abia am avut timp să reîntâlnim prietenii. Câteva zile în urmă, ne aflam la Meilen; directorul Institutului, dr. Franz Riklin, ne invitase să locuim în vila lor. Subiectul cursului era: mitologiile şi riturile iniţiatice. Am insistat asupra tradiţiilor societăţilor arhaice şi orientale. Am reluat, evident, problemele discutate în Birth and Rebirth, dar, pentru că mă adresam unui public constituit în primul rând din jungieni, am stăruit asupra elementelor care le puteau folosi în practica lor profesională.

  Am avut prilejul să cunosc o seamă de elevi ai Institutului Şi să le reîntâlnesc pe Jolanda Jacobi, Aniella Jaffe şi Marie-Li von Franz. De la Aniella Jaffe am aflat că Jung îi dic-

  496 RECOLTELE Stează Autobiografia; mai precis, el îi povesteşte şi ea scrie, el revede apoi textul, corectează, reface şi amplifică.

  În după-amiaza de 6 iunie, am stat de vorbă cu Jung aproape un ceas şi jumătate, în grădina locuinţei lui de la Kiis-nacht. Nu-l mai văzusem de vreo cinci ani şi, cum notam în] urnal (Fraginents, I, p. 273), (vezi şi ediţia românească, Jurnal, I, Editura Humanitas, 1993, pp. 307-308 – n. ed), mi s-a părut aproape neschimbat; era însă mai slab şi umbla spriji-nindu-se în baston. Cu câteva zile mai înainte, îl vizitase Paul Mus şi îi explicase originea şi istoria caracterului chinez tao. Toate acele detalii tehnice îl pasionaseră şi mi le-a rezumat cu încântare. La un moment dat, a început