în parte. Argumentul părea convingător, dar se întemeia pe o confuzie. Întocmai cum i s-ar fi reproşat unui biolog care studiază biologia insectelor că nu cunoaşte toate speciile de coleoptere, de himenoptere, de lepidoptere şi de hemiptere. Asemenea rezerve au continuat să fie repetate în anii următori. Am încercat să-mi justific poziţia metodologică într-o serie de articole, dar nu sunt sigur că mi-am convins întotdeauna criticii. Am avut totuşi satisfacţia să citesc în cartea profesorului George P. Grant Philosophy în the Mass Age [Hill and Wang, New York, 1960] aceste câteva rânduri: „For wltat follows about the archaic man, I must express my profound dependence on the work of Mir cea Eliade. Professor Eliade seems to me unique among modern scholars ofreligion, not only în his grasp ofthefacts, but also în his philosophical and theo-logical wisdom” (p. 126)4.

  Vorbindu-le într-o zi studenţilor despre necesitatea de a descifra straturile şi morfologia unui fenomen religios (bunăoară, iniţierea), am început lecţia afirmând că „nu se poate concepe Darwin înainte de Linne”. Cu alte cuvinte, n-a fost posibilă înţelegerea originii şi evoluţiei speciilor – adică a „Istoriei” creaţiilor biologice – înainte de descoperirea morfologiei. Compararea celor două sisteme morfologice, cel zoologic (sau vegetal) şi cel istoric-religios arată că sunt mai puţine diferenţe între un mit african şi unul australian decât sunt între două specii de coleoptere sau himenoptere. Şi, cu toate acestea, naturalistul vede că ele fac parte din aceeaşi categorie: cea a insectelor. Evident, altul este contextul biologic al unui fluture, altul al unei muşte sau furnici. Întocmai cum, în Africa sau în Australia, e vorba de contexte culturale diferite.

  Către sfârşitul lui martie, Jean Gouillard îmi anunţă moartea lui Gustave Payot. O aşteptam amândoi de câţiva ani. De mult Payot părea pierdut: figura i se descompusese, slăbise enorm, abia mergea; trupul i se înclina uşor spre dreapta, parcă ar fi fost gata să cadă. Vara trecută, când l-am căutat la editură, nu l-am găsit; mi s-a spus că nu vine decât un ceas, două, dimineţile.

  Încă un contemporan al debutului meu parizian pe care îl pierdeam. A rămas în amintirile mele aşa cum era: un perso-

  4 „în cele ce urmează despre omul arhaic, trebuie să-mi exprim profunda dependenţă de opera lui Mircea Eliade. Profesorul Eliade mi se pare unic printre oamenii de ştiinţă moderni specializaţi în religii nu numai prin modul său de a aborda faptele, dar şi în ce priveşte înţelepciunea sa filosofică şi teologică” (n. r.).

  Naj balzacian. Avariţia lui, simţul lui de afaceri, agresivitatea lui (când îţi spunea, la primele întâlniri, că e surd, aveai impresia că te va lua la bătaie.), micile lui manii (suferea cumplit când unii din colegii lui, editori străini, îl trăgeau pe sfoară cu câteva sute de franci.) Dar nu voi uita niciodată că, datorită curajului lui de a tipări, în cinci ani, Trăite, Le Chama-nisme şi Le Yoga, reuşisem să mă fac atât de repede cunoscut ca istoric al religiilor.

  Crizele de artrită se înteţeau, în pofida celor şase-şapte pastile de aspirină pe zi. Au fost nopţi când, incapabil să-mi ridic braţele, am fost nevoit să scriu pe genunchi. Eram îngrijorat, dându-mi seama că nu izbuteam să închei conferinţa pentru Harvard, nici să încep cărţulia Myth and Reality. În acea teribilă iarnă şi primăvară 1960, când mă întrebam dacă sănătatea îmi va îngădui să sfârşesc tot ce începusem, am primit câteva scrisori care mi-au dat curaj. Un psihanalist german, G. R. Heyer îmi scria că Images et symboles îl ajutase să înţeleagă, în sftrşit, funcţia simbolului. Despre Naissances Nâystiques (= Birth and Rebirth), etnologul Alfred Metram îmi mărturisea: „Conime precedemment, je n'ai su ce qu'il fallait de plus admirer: de la lucidite de votre expose, ou de votre etonmnte erudition. Comment faites-vous pour vous tenir en courant de tant de publi-cations sur tant des regions diverseşi En ce qui concerne l'Ame-rique du Sud, rien d'important ne me semble vous echapper, et Dieu sait şi cette litterature est difficile a maâtriser”5. Iar faimosul critic Northrop Frye, pe care aveam să-l întâlnesc curând la Harvard, îmi scria entuziasmat de Forgerons et Alchimistes: „I ne-ver expected to meet any writer who could fiii me with the same sense offresh discovery that Frazer did în my early student days, but I reckoned without Mircea Eliade. Wltat is so amazing is not the breadth ofyour erudition, but its unity: the consistency with which you can make alchemy, yoga, primitive religious beliefs, and so many other things come together andform a pattern”6.

  5 „Ca şi mai înainte, n-am ştiut ce să admir mai mult: luciditatea expunerii dumneavoastră sau uimitoarea dumneavoastră erudiţie. Cum reuşiţi să fiţi la curent cu atâtea publicaţii, despre atâtea regiuni diverse? În ce priveşte America de Sud, nimic important nu pare să vă scape, şi Dumnezeu ştie dacă această literatură este greu de stăpânit” (n. r.).

  6 „Nu m-am aşteptat niciodată să întâlnesc vreun scriitor care să-mi poată oferi acel sentiment al descoperirii pe care mi l-a dat Frazer la începutul studenţiei mele, dar nu-l luasem în calcul pe M. Eliade. Ceea ce este atât de uluântre 23 şi 26 aprilie, am fost la Cambridge, Massachusetts, găzduit la hotelul Continental. Northrop Frye a deschis simpozionul despre „Myth Today„, iar a doua zi, duminică, mi-am ţinut într-un amfiteatru aproape plin conferinţa despre „Myth of the Beginnings and Myths of the End„. L-am cunoscut în sfârşit şi pe Northrop Frye şi am stat de vorbă cu A. D. Nock, Roman Jakobson şi alţi savanţi pe care aveam să-i revăd, tot la Cambridge, în anul următor. După câteva zile, mă aflam la South Bend, la colocviul „Christian Culture”. Acceptasem invitaţia mai ales ca să-l întâlnesc pe Charles Dawson. Aflasem că citise cu mult interes Trăite şi Le Mythe de l'eternei retour şi aşteptam emoţionat convorbirea pe care mi-o făgăduise unul din organizatorii colocviului. Dar n-am avut acest noroc. Tăcerea serafică a lui Dawson mi-a amintit de tăcerile lui Lucian Blaga.

  La mijlocul lui iunie, am petrecut câteva zile la