lui o să-i poată garanta din toată agonisita lui măcar atât cât ai întinde câteva contracte? Toate actele moşiilor sale ar încăpea cu greu în cutia asta. Şi sigur că nici chiar moştenitorul n-o să aibă parte de mai mult. Hai, ce zici?

HORAŢIO

Nici o iotă mai mult, măria ta.

HAMLET

Oare nu se fac pergamentele din piele de oaie?

HORATIO

Da stăpâne, ca şi din piele de viţel.

HAMLET

Oi şi viţei sunt cei ce-şi pun încrederea în ele. Am să vorbesc cu omul cela. A cui e groapa asta, prietene?

ÎNTÂIUL GROPAR

A mea, domnule.

(cântă)

O groapă-n cimitir

E de-ajuns pentru-ăst musafir.

HAMLET

Adevărat o fi a ta. Doar stai într-însa.

ÎNTÂIUL GROPAR

Dumneata stai deasupra, domnule, aşa că nu e a dumitale. Cât despre mine, chiar dacă nu stau în ea, tot a mea e.

HAMLET

Stai în ea, fiindcă eşti în ea şi zici că e a ta. Doar e pentru morţi nu pentru cei vii. Aşa că minţi!

ÎNTÂIUL GROPAR

Şi minciuna mea e vie, domnule, o să vie înapoi de la mine la dumneata.

HAMLET

Cine-i omul căruia îi sapi groapa?

ÎNTÂIUL GROPAR

Nu-i nici un om.

HAMLET

Atunci, cine-i femeia?

ÎNTÂIUL GROPAR

Nu-i nici o femeie.

HAMLET

Atunci, cine o să fie îngropat într-însa?

ÎNTÂIUL GROPAR

Cineva care a fost femeie, domnule; dar a răposat. Dumnezeu s-o odihnească.

HAMLET

Încăpăţânat mai e hoţomanul! Trebuie să-i vorbeşti ca din carte, altfel te omoară cu glumele lui în doi peri. Doamne, Horaţio, am băgat de seamă de trei ani încoace că vremea noastră s-a făcut atât de subţire, încât ţăranul se ţine în pas cu nobilul de la curte şi-l calcă pe picioare. De câtă vreme eşti gropar?

ÎNTÂIUL GROPAR

Din toate zilele anului. Am început să sap în ziua în care răposatul rege Hamlet l-a învins pe Fortinbras.

HAMLET

Cât e de-atunci?

ÎNTÂIUL GROPAR

Nici atâta lucru nu ştii? Orice nătărău ştie asta. Era în ziua când s-a născut Hamlet cel tânăr, cel care-i nebun şi l-au trimis în Englitera.

HAMLET

Ce spui? Şi de ce l-au trimis în Englitera?

ÎNTÂIUL GROPAR

Ei, fiindcă era nebun; acolo o să-i vină mintea la cap; şi dacă nu-i vine, nu e nici o pagubă.

HAMLET

De ce?

ÎNTÂIUL GROPAR

Acolo n-o să se bage de seamă, fiindcă pe-acolo oamenii sunt tot aşa de nebuni ca el.

HAMLET

Şi cum de-a înnebunit?

ÎNTÂIUL GROPAR

Se zice că într-un chip foarte ciudat.

HAMLET

Cum anume?

ÎNTÂIUL GROPAR

Păi... pierzându-şi minţile.

HAMLET

Dar de unde i-a venit nebunia?

ÎNTÂIUL GROPAR

De unde să-i vie? De aici, din Danemarca. Am fost aci gropar, ca om în toată firea şi ca băiat tânăr, vreme de treizeci de ani.

HAMLET

Cât timp zace un om în pământ, până ce putrezeşte?

ÎNTÂIUL GROPAR

De! Când nu e gata putrezit înainte de moarte — că vedem în zilele noastre multe mortăciuni descărnate care abia de mai ţin până le bagi în pământ — apoi trebuie să ţină vrea opt, nouă ani. Un tăbăcar ţine nouă ani.

HAMLET

De ce el mai mult decât altul?

ÎNTÂIUL GROPAR

Apăi, domnule, pielea îi e aşa de argăsită de meseria lui, că nu primeşte apa multă vreme. Şi apa e prăpădul cel mai grozav pentru păcatele astea de hoituri. Uite o căpăţână! Căpăţâna aceasta a stat în pământ douăzeci şi trei de ani.

HAMLET

A cui era?

ÎNTÂIUL GROPAR

A unui smintit de fecior de lele. A cui crezi?

HAMLET

Habar n-am.

ÎNTÂIUL GROPAR

Mânca-l-ar ciuma de zănatec! O dată mi-a turnat în cap o sticlă de vin de Rin. Hârca asta, domnule, e a lui Yorick, măscăriciul regelui.

HAMLET

Asta?

ÎNTÂIUL GROPAR

Chiar asta!

HAMLET

Dă-o încoace! (Ia hârca în mână.) Vai, bietul Yorick! L-am cunoscut, Horaţio. Era un om plin de haz şi de o minunată fantezie. De mii de ori m-a dus în cârcă şi acum cât mi se îngrozeşte mintea! Îmi vine rău. Aci se deschideau buzele, pe care le-am sărutat de atâtea ori. Unde-ţi sunt poznele? Tumbele? Cântecele? Sclipirile acelea de veselie, care stârneau hohote la masă? N-a mai rămas nici una, ca să-şi râdă de strâmbătura ta de-acum? Stai cu fălcile încleştate? Du-te până în iatacul frumoasei doamne şi spune-i că, chiar de i-ar fi sulimanul de un deget de gros, tot aci o să ajungă. Fă-o să râdă de gluma asta bună. Dar, te rog, Horaţio, spune-mi un lucru.

HORAŢIO

Ce anume, măria-ta?

HAMLET

Crezi oare că Alexandru arăta îa fel în pământ?

HORAŢIO

Întocmai.

HAMLET

Şi tot aşa mirosea? Puah!

(Pune jos tidva.)

HORAŢIO

Tot aşa, stăpâne.

HAMLET

La ce josnice întrebuinţări putem coborî, Horaţio! Şi de ce n-am putea să căutăm cu închipuirea urma nobilei ţărâne a lui Alexandru, până ce o găsim astupând o vrană de butoi?

HORAŢIO

Ar însemna să priveşti lucrurile într-un chip prea neobişnuit.

HAMLET

Nicidecum, pe legea mea. Poţi urmări asta, cu gândul plin de sfială şi ţinând seama de ceea ce pare cu putinţă. Cam în felul acesta: Alexandru a murit, Alexandru a fost îngropat, Alexandru s-a prefăcut în ţărână. Ţărâna e pământ. Din pământ facem lut. Şi cu lutul acesta în care s-a preschimbat el, de ce n-ar putea cineva să astupe un butoi cu bere?

Cezarul mort şi-ajuns niţel pământ

Azi umple-o bortă şi-apără de vânt.

Ăst pumn de lut, mai ieri a lumii fală,

Cu viscolul se luptă-n tencuială!

Dar sst! La o parte: vine regele.

(Intră o procesiune de preoţi. Trupul Ofeliei purtat în sicriu deschis, urmat de Laertes şi de bocitoare. Regele, regina, suita lor etc.)

HAMLET

Regina, curtea. Cine-i dus la groapă

Şi c-un tipic atât de mult trunchiat?

Pesemne răposatul şi-a pus singur,

Cu mâna deznădejdii, capăt vieţii,

Era un om de seamă. Să ne-ascundem,

Şi să vedem.

(Hamlet şi Horaţio se ascund.)

LAERTES

Ce rugăciuni urmează?

HAMLET

E Laertes. Un foarte vrednic tânăr. Să vedem.

LAERTES

Ce rugăciuni urmează?

ÎNTÂIUL GROPAR

I s-a slujit atât cât s-a putut

Căci moartea ei a dat de bănuit,

Şi dacă n-ar fi fost porunca-naltă

Ce-a-nfrânt canonul cel bisericesc,

În groapă nesfinţită-ar fi fost pusă

S-aştepte pân' la trâmbiţa de-apoi.

În loc de milostive rugăciuni,

Pietriş, tăciuni şi cremeni ar fi fost

Asupră-i aruncate. Iată însă

Că feciorelnicele-i cununii

I-au fost îngăduite şi tot astfel

Podoabele-i de fată şi-nsoţirea

Cu clopote la locul cel de veci.

LAERTES

Atât şi alt nimic?

ÎNTÂIUL PREOT

Atâta tot.

Ar fi să pângărim sfinţita slujbă

A morţilor, de i-am cânta prohodul

Ca celor duşi cu sufletu-mpăcat.

LAERTES

Culcaţi-mi-o-n pământ dacă-i aşa

Şi din frumosu-i trup neprihănit

Să crească viorele. Află-acum,

Tu, preot nemilos, ca sora mea

Un înger fi-va-n cer când ai să urli

Tu-n iad.

HAMLET

Cum, e chiar Ofelia?

REGINA

(punându-i flori)

Plăpânde flori pentru plăpânda floare:

Rămâi cu bine. Am nădăjduit

Să fii a lui Hamlet al meu soţie.

Credeam s-aştern cu flori un pat de nuntă,

Iar nu mormântul tău, fecioară blândă.

LAERTES

Năpastă întreită să se-abată

De zeci de ori pe blestematul cap

A cărui faptă ucigaşă-a