11. Este vorba de Beria.

  12. Maslennikov, Ivan Ivanovici (1900-1954), şef militar, general de armată (1944). În 1945 – adjunct al comandantului şef al trupelor sovietice din Orientul îndepărtat, înainte şi după război a avut funcţii la GPU – NKVD -MVD.

  13. Rudenko, Roman Andreevici (n. 1907), om politic, procuror general al URSS

  <: ; (din 1953), acuzatorul principal din partea URSS la procesul de la Niiraberg v Capitolul 12 – CELE PATRUZECI DE ZILE ALE KENGHIRULUI

  1. Aviaţia purta de asemenea epoleţi albaştri, totuşi de o altă nuanţă.

  2. Revoltă muncitorească având ca obiectiv o serie de revendicări sociale; înăbuşită de tancurile sovietice.

  3. Vezi voi. II, p. 416 şi urm.

  4. Rimski-Korsakov, Nikolai Andreevici (1844-1908), compozitor şi dirijor, profesor la Conservatorul din Petersburg. A compus peste cincisprezece opere, numeroase lucrări simfonice, lieduri etc.

  5. Vezi voi. I, p. 475, nota 12.

  6. Sărbătoare, la tătari şi başkiri, după încheierea lucrărilor agricole de primăvară. La kazahi – nuntă la care au loc şi curse de cai.

  7. Cot, Pierre (1895-1977), ministru francez (1933-1939), antifascist. Unul dintre organizatorii Mişcării partizanilor păcii. Laureat al premiului internaţional Lenin (1953).

  8. Sartre, Jean-Paul (1905-1980), filosof şi scriitor francez. Reprezentant al existenţialismului. După 1950 – influenţat de marxism. Premiul Nobel (1964).

  T

  9. Iuri Dolgoruki (anii ’90 ai sec. XI – 1157), cneaz de Suzdal şi mare cneaz de Kiev, fiul lui Vladimir Manomahul (vezi voi. I, p. 462, nota 33). În 1125 a mutat capitala cnezatului Rostov-Suzdal de la Rostov la Suzdal. S-a luptat pentru cucerirea Pereiaslavului şi a Kievului, pentru care a fost poreclit Dolgoruki – cel lung de mână. În vremea lui este pomenită pentru prima dată Moscova, pe care o fortifică în 1156, fiind, astfel, socotit întemeietorul ei.

  10. Oraş (din 1960 înglobat în Moscova) în apropierea căruia se află Aerodromul central al clubului aviatic, unde se desfăşoară parăzile de ziua aviaţiei

  11. Surkov, Alexei Alexandrovici (1889-1983), poet oficial, om politic, secretar al Uniunii Scriitorilor din URSS. Soljeniţân se referă la articolul Sub stindardul realismului socialist, publicat în „Pravda” din 25 mai 1954.

  12. Kocetov, Vsevolod Anisimovici (1912-1972), prozator conformist, unul dintre reprezentanţii consecvenţi ai realismului socialist. Din 1961 – redactor şef al revistei „Oktiabr”.

  13. Ermilov, Vladimir Vladimirovici (1904-1965), critic şi istoric literar, unul dintre teoreticienii realismului socialist, iniţial căzând şi în păcatul sociologismului vulgar, în cazul de faţă, Soljeniţân are în vedere articolul Pentru realismul socialist „Pravda”, 3 iunie 1954, în care Ermilov atacă multe piese din dramaturgia contemporană.

  Î,. ’:’ „’*!” ’

  14. Malenkov, Gheorghi Maximilianovici (1902-?), om politic. Secretar al lui Stalin, i-a minat la cârma guvernului în 1953; demisionează în 1955. Din 1957 este eliminat din viaţa politică.

  15. Aici autorul face aluzie la poezia lui N. A. Nekrasov Satul uitat (1856): într-un sat, al cărui stăpân (boierul) trăieşte la Petersburg, toate treburile merg prost. Ori de câte ori apare vreo problemă, ţăranii repetă: las’ că o să vină el, boierul, şi rezolvă totul.

  —.< u

  16. Adică după atacul germanilor de la 22 iunie 1941.

  ,.: ’,: j

  17. Specie de antilopă care trăieşte în stepele şi zonele de semideşert ale Kazahstanului, Mongoliei şi Chinei de Vest.

  PARTEA A ŞASEA EXILUL Capitolul 1 – EXILUL în PRIMII ANI DE LIBERTATE. „ ^

  1. Semionov-Tian-Şanski, Piotr Petrovici (1827-1914), geograf, explorator şi statistician. Autor al unor lucrări monumentale: Dicţionarul geografic şi statistic al Imperiului rus, Rusia (19 voi.)  ^…

  2. Kon, Felix lakovlevici (1864-1941), revoluţionar polonez şi rus, om politic, în 1884 a fost condamnat la ocnă. În 1918 – membru al PEUS (cu vechime din 1906). A lucrat la Internaţionala III.

  3. Tan-Bogoraz, Vladimir Ghermanovici (1865-1936), etnograf şi scriitor. Revoluţionar narodnic, în perioada 1889-1898 se afla în exil (Siberia). A pus bazele studiului popoarelor din nord şi le-a creat scrierea.

  4. Lohelson, Vladimir Ilici (1855-1943), revoluţionar narodnic, etnograf şi lingvist, în 1888 a fost exilat în ţinutul Kolâmei. În 1922 emigrează în SUA.

  5. Sternberg, Lev lakovlevici (1861-1927), revoluţionar, exilat în Sahalin (1889-1897), unde devine un etnograf de renume.

  6. Martianov, Piotr Alexeevici (1835-1866), revoluţionar ţăran, prieten cu Herzen (vezi voi. I, p. 467, nota 1). Deportat în Siberia (1863).

  7. Witte, Sergliei lulievici (1849-1915), conte, om de stat. Ministra al căilor de comunicaţie şi al finanţelor. Prim-ministru (1905-1906). A semnat pacea de la Portsmouth (5 sept. 1905) care punea capăt războiului ruso-japonez. În 1902-1905 a creat o reţea de comitete, destinate să studieze nevoile industriei agricole, care de cele mai multe ori se transformă în centre ale opoziţiei faţă de absolutism.

  8. Gucikov, Alexandr Ivanovici (1862-1936), industriaş, lider al „octombriştilor” (partidul marilor moşieri, industriaşi şi comercianţi, 1905-1917). Preşedinte al celei de a 3-a Dume de Stat (din 1910) şi al comitetului militar-industrial central (1915-1917). Unul din organizatorii rezistenţei albgardiste conduse de L. G. Kornilov. Emigrant. -: „…; -. >. *-. >: -., >. –,”.,

  9. A. S. Puşkin a cunoscut două exiluri: exilul din sud (1820) – Ekaterinoslav, Caucaz, Crimeea, Chişinău; în 1823, din Chişinău este transferat la Odessa; în iulie 1924 este trimis în exil la Mihailovskoe, moşia părinţilor din gubernia Pskov, de unde a fost rechemat de Nicolae I după înăbuşirea răscoalei decembriştilor.

  10. I. S. Turgheniev (1818-1883), pentru că a publicat necrologul scris la moartea lui Gogol (1852), care fusese interzis de cenzură la ordinul lui Nicolae I, a fost ’ exilat la moşia sa din Spasskoe-Lutovinovo, gubernia Oriol.

  11. Axakov, Ivan Sergheevici (1823-1886), publicist şi poet. Unul dintre ideologii slavofilismului şi panslavismului. A fost exilat din Moscova pentru un discurs în problema slavă.

  12. Podbelski, Vădim Nikolaevici (1887-1920), om politic bolşevic. Din mai 1918 a fost comisar al poporului pentru poştă şi telegraf din RSFSR.

  13. Dintr-o capitală de gubernie în capitala guberniei vecine.

  14. Muncă