sa străbate distanţa de la Oriol până în Prusia Orientală. Este comandantul unei baterii de detecţie acustică, care avea misiunea să descopere artileria inamică.

  După luarea Oriolului este decorat cu ordinul Războiul pentru apărarea patriei, clasa a doua. Scrie povestirea Locotenentul. -”…

  17 ianuarie. Moare mama lui Soljeniţân. În acest an, după cucerirea oraşului Bobruisk, este decorat cu ordinul Steaua roşie. Este înaintat la gradul de căpitan.

  Corespondenţa lui Soljeniţân cu prietenul său Koka Vitkevici este interceptată de serviciul de contrainformaţii al armatei, în scrisorile pe care le schimbau între ei, cei doi prieteni îşi împărtăşeau nemulţumirile politice^ îngăduindu-şi aluzii critice la adresa lui Stalin, pe care îl pomeneau cu porecla „Vătaful”, iar pe Lenin – cu diminutivul „Vovka”. 9 februarie. Căpitanul Alexandr Soljeniţân este arestat în prezenţa comandantului său, generalul Travkin. (Momentul este descris în Arhipelagul GULAG, Partea întâi, Capitolul 1.) Este anchetat la închisoarea Lubianka, apoi va fi mutat la închisoarea Butârki.

  27 aprilie, în virtutea articolului 58, paragrafele 10 şi 11 din Codul penal, este condamnat de OSO la opt ani lagăr de reeducare prin muncă. 1 Cel dintâi lagăr a fost cel din Novâi Ierusalim, aflat la o sută de kilometri de Moscova. Al doilea, chiar în Moscova – şantierul de la bariera Kaluga.

 

  Soţia lui, Natalia Reşetovskaia, izbuteşte să se mute la Moscova, după care obţine aprobarea de a-şi vizita soţul.

  1946 Generalul Travkin îi face lui Soljeniţân caracterizarea de combatant: „Tot timpul cât s-a aflat în unitatea mea, Soljeniţân a fost un ostaş disciplinat, exigent cu sine şi cu inferiorii, detaşamentul lui fiind socotit, în privinţa pregătirii de luptă şi disciplinei, cel mai bun din întreaga unitate, în-deplinindu-şi misiunile de luptă, a dat de nenumărate ori dovadă de eroism personal, atrăgând după sine întregul efectiv, şi întotdeauna a ieşit învingător din situaţiile cele mai primejdioase.” în această caracterizare este amintită şi noaptea de 26 spre 27 ianuarie 1945, din Prusia Orientală, când Soljeniţân a izbutit să-şi scoată bateria din încercuire. (Pomeneşte de această noapte şi în Arhipelagul GULAG.)

  1947 Iunie. Soljeniţân este transferat la saraska sau închisoarea specială nr. 16 din Marfino, suburbie din nordul Moscovei. Aici lucrează în laboratorul de acustică. Vizitele soţiei le primeşte la închisorile Taganka ori Lefortovo.

  Începe să compună în minte epopeea autobiografică în versuri intitulată Drumeagul.

  1948 Natalia Reşetovskaia îşi dă demisia de la Universitatea din Moscova, intro-; duce acţiune de divorţ, dar îşi retrage cererea.

  1950 Mai. Soljeniţân este transferat în lagărul „de munci comune” de la Ekibastuz, la nord de Karaganda, Kazahstan, unde lucrează ca turnător şi,

  Apoi, ca zidar. Devine brigadier. Continuă să compună epopeea Drumeagul, din care mai târziu va reconstitui capitolele 8 (Nopţi prusiene) şi 9

   (Ospăţul învingătorilor).

  Reşetovskaia îşi găseşte post în oraşul Riazan, introduce din nou acţiune de divorţ şi se recăsătoreşte.

  —. – L V f!

  — 28 ianuarie. Soljeniţân ia parte la „răzmeriţa” din Ekibastuz.

  12 februarie, îndată după această revoltă, care s-a extins şi în lagărele din Djezkazgan şi Kenghir, este operat de tumoare malignă în regiunea abdominală. Ţesutul extras la biopsie este trimis la un laborator din afara lagărului, dar rezultatul este pierdut.

  26 februarie. Refăcut după operaţie, iese din spital.

  1953 Februarie. Soljeniţân este eliberat din lagăr şi trimis în exil pe viaţă în aulul Kok-Terek, regiunea Djambul din Kazahstan, undeva, în vecinătatea s;’1- >?’ pustiului…

  5 martie. Moare 1. V. Stalin.

  După ce, mai întâi, închiriază o odaie, Soljeniţân îşi cumpără o căsuţă proprie, începe să scrie, şi filele scrise le ascunde în sticle de şampanie.

  În toamnă, boala recidivează, din nou simte dureri în abdomen. După un examen medical la Djambul, se întoarce în Kok-Terek şi încearcă să se lecuiască cu rădăcină de mandragoră.

 

  1955 Obţine permisiunea să meargă să se trateze la Taşkent, să se interneze câteva luni în spital, întrucât îi apăruse o nouă tumoare. De două ori ajunge la Taşkent mai mult mort decât viu, unde este tratat cu raze Roentgen, începe să scrie fără preget, printre altele, romanul în cercul întâi…: >M/, în februarie cancerul dă înapoi.

  1956 6 februarie. Prin hotărârea Tribunalului Suprem al URSS, Soljeniţân este reabilitat.

  Iunie. Părăseşte Kok-Terekul, pleacă, mai întâi la Moscova, apoi la Rostov pe Don. Este numit profesor de fizică într-o şcoală sătească. La Milţevo, satul unde închinase o cameră, este vizitat de fosta lui soţie. Hotărăsc să se recăsătorească.

  1957 2 februarie. Este înregistrată cea de a doua căsătorie a soţilor Soljeniţân.

  Împreună cu soţia şi soacra, Soljeniţân se stabileşte la Riazan. În mare taină, continuându-şi îndeletnicirea de profesor, lucrează intens la romanul în cercul întâi, pe care, într-o primă variantă, îl isprăveşte în anul 1958.

  1959 în numai trei săptămâni scrie O zi din viaţa lui Ivan Denisovici. Lucrează la scenariul Tancurile cunosc adevărul.

  1960 Scrie piesa Lumina din tine (O făclie în bătaia vântului), inspirată de o întâmplare reală, transferată însă într-un Occident abstract.

  1961 Scrie poeziile în proză intitulate Miniaturi. După Congresul al douăzeci şi doilea al PEUS, se decide să publice microromanul O zi din viaţa lui Ivan Denisovici. Manuscrisul este dus la redacţia revistei „Novâi mir”, de către: germanistul D. Kopelev, cu care se împrietenise în puşcăria specială din Marfmo.

  La sfârşitul lui decembrie, Soljeniţân vine la Moscova, fiind invitat de Alexandr Tvardovski, redactorul-şef al revistei.

  1962 Octombrie. După lungi tratative cu autorităţile, Tvardovski obţine aprobarea personală a lui N. S. Hruşciov şi publică O zi din viaţa lui Ivan Denisovici în Nr. 11 (din noiembrie) al revistei „Novâi mir”. Prima scriere a lui Soljeniţân, în care, în spiritul realismului, într-un limbaj colorat şi accesibil, se povesteşte despre o zi din viaţa de lagăr a unui deţinut, a fost primită cu entuziasm de către critică, fiind comparată cu Amintiri din Casa morţilor a lui Dostoievski. Ştirea despre apariţia acestui roman a făcut înconjurul lumii. Dintr-o dată, Soljeniţân devine o celebritate. La una