’, Tot în noiembrie, în ziarul „Pravda”, apare un fragment din povestirea O întâmplare în gara Kocetovka.

  1963 în acest an, revista „Novâi mir” îi tipăreşte povestirile Gospodăria Matrionei şi O întâmplare în gara Krecetovka. (Numele real al gării este Kocetovka, dar a fost schimbat în Krecetovka pe motiv că redactorul-şef al Revistei „Oktiabr”, cu care „Novâi mir” se afla în relaţii potrivnice, se numea Kocetov.) în presa sovietică încep să răsune cele dintâi ecouri ostile lui Soljeniţân. În schimb, scriitorul primeşte un număr impresionant de scrisori de la cititorii romanului O zi din viaţa lui Ivan Denisovici, din care va alcătui o antologie: Cititorii lui „Ivan Denisovici”.

  În „Novâi mir” îi apare povestirea Pentru binele cauzei, scrisă special pentru această revistă. Este propus pentru Premiul Lenin.

  Stimulat de succesul colosal, lucrează cu râvnă deosebită la mai multe lucrări deodată: Arhipelagul GULAG, Pavilionul canceroşilor, un roman despre revoluţia din 1917.

  Începe lucrai la „mutilarea” romanului în cercul întâi în vederea unei eventuale publicări.

  1964 Renunţă la postul de profesor.

  Nu i se acordă Premiul Lenin, ceea ce constituie unul din semnele căderii lui Hruşciov, protectorul lui Soljeniţân. De Paşti primeşte vizita lui Alexandr Tvardovski, care a venit pentru trei zile să citească varianta „purificată” (denaturată sau mutilată, cum va spune mai târziu Soljeniţân) a romanului în cercul întâi.

  Versurile în proză – Miniaturile – circulă prin Samizdat, bucurându-se de o mare popularitate.

  1965 îşi cumpără o căsuţă lângă satul Rojdestvo, la sud-vest de Moscova.

  Septembrie. KGB-ul efectuează o percheziţie la locuinţa antroposofului:’ Teuş (prieten cu N. Reşetovskaia), unde Soljeniţân îşi ascunsese întreaga arhivă. Cu acest prilej, sunt confiscate multe manuscrise, printre care şi În cercul întâi.; Se stabileşte la Peredelkino, în vila cunoscutului scriitor Kornei Ciukovski.

  1966 Continuă (în diverse locuri) să lucreze intens la Arhipelagul GULAG.

  În revista „Novâi mir” (Nr. L, ianuarie) apare povestirea Zahar-Kalita, ultima dintre scrierile lui Soljeniţân publicate în URSS. Predă la „Novâi mir” manuscrisul Pavilionului canceroşilor.

  Februarie. Are loc procesul scriitorilor Andrei Siniavski şi luli Daniel, care marchează începutul „disidenţei” făţişe.

  Septembrie, în revista „Novâi mir” apare un amplu articol al criticului Vladimir Lakşin împotriva ponegritorilor lui Soljeniţân (Ivan Denisovici, prietenii şi neprietenii lui).

  17 noiembrie. Are loc şedinţa secţiei de proză a filialei din Moscova a Uniunii Scriitorilor, convocată la rugămintea lui Soljeniţân, la care este discutat Pavilionul canceroşilor. Romanul este apreciat de prozatorul Veniamin Kaverin. Şedinţa recomandă cartea pentru tipar.

  Revista „Secolul XX” (Bucureşti) publică în Nr. 9 povestirea într-o gară (O întâmplare în gara Kocetovka). Traducere de Igor Block.

  1967 Primăvara. Se dedică întru totul muncii la romanul istoric despre revoluţia din 1917 – „R 17

  Martie. Acordă un interviu ziaristului slovac Pavel Licko.

  22 mai. Se deschide cel de al patrulea Congres al Scriitorilor din URSS. Soljeniţân se adresează delegaţilor la congres cu o scrisoare deschisă, în care demască cenzura şi prigonirile la care este supus personal. „Propun Congresului să adopte o rezoluţie prin care să ceară desfiinţarea oricărei Cenzuri – fie ea făţişă ori secretă – editurile să fie scutite de obligaţia de a obţine aprobare pentru fiecare coală de tipar.”

  Miliail Şolohov cere ca „lui Soljeniţân să i se interzică să mai scrie”.

  Din acest moment – mai 1967 – a început lupta deschisă, necruţătoare, a lui Soljeniţân împotriva puterii sovietice.

  ; începe să noteze principalele momente ale acestei lupte în „schiţe din viaţa literară”, care vor fi intitulate S-a luat viţelul în coarne cu stejarul.

  Se desparte de prima soţie, N. Reşetovskaia,

  12 septembrie. Se adresează din nou Uniunii Scriitorilor, cerând ca aceasta să se delimiteze de calomniile proferate la adresa lui.

  22 septembrie. Este chemat la şedinţa Secretariatului Uniunii Scriitorilor, unde îşi menţine aceleaşi puncte de vedere.

  Decembrie. La „Novâi mir” apare şpaltul părţii întâi din Pavilionul canceroşilor.

  1968 Soljeniţân lucrează fără preget la prima carte din „R 17” – August O Mie Nouă Sute Paisprezece, mutându-se dintr-un loc într-altul.

  16 aprilie. Difuzează printre membrii Uniunii Scriitorilor materiale privind conflictul său cu Secretariatul Uniunii.

  Pavilionul canceroşilor şi în cercul întâi (acesta din urmă în editura americană Harper and Row, în limba rusă) apar în Occident, fără acordul autorului, ceea ce îi agravează situaţia în patrie, (în cercul întâi – titlul face aluzie la primul cerc al infernului din Divina comedie a lui Dante – este un roman în genere satiric, a cărui acţiune se petrece într-o închisoare specială – şaraska, identică cu cea din Marfino, în care a fost deţinut Soljeniţân. Criticii occidentali au apreciat în mod deosebit romanul pentru „panorama largă şi analiza profundă, nepărtinitoare a realităţii staliniste”. Pavilionul canceroşilor conţine de asemenea elemente autobiografice. Deşi aici sunt uşor sesizabile accentele politice, tema principală a romanului este lupta omului cu moartea. Scriitorul sugerează ideea că victimele necruţătoarei maladii, în mod paradoxal, dispun de o libertate care rămâne necunoscută oamenilor sănătoşi.)

  26 iunie. Organul Uniunii Scriitorilor, „Literaturnaia gazeta”, publică, în sfârşit, o scurtă scrisoare a lui Soljeniţân (predată redacţiei cu câteva luni înainte), prin care scriitorul îşi declină răspunderea pentru publicarea operelor sale în străinătate, declarând că autorităţile au înlesnit scoaterea cărţilor din ţară pentru a se crea motivul arestării lui. Scrisoarea este Plasată alături de un amplu articol duşmănos, în vremea asta, Soljeniţân izbuteşte să transmită în Occident microfilmul cu Arhipelagul GULAG.

  În revista „Plamen” din Praga apare un fragment din Pavilionul, ; – canceroşilor. Soljeniţân se întâlneşte pentru prima dată cu Natalia Svetlova

   (care va deveni cea de a doua soţie a lui).

  21 august. Are loc invadarea Cehoslovaciei. Soljeniţân schiţează la repezeală un manifest dur: „Este o ruşine să fii sovietic!”, însă renunţă la ideea de a-l publica, pentru a nu dăuna Arhipelagului.

  > Decembrie. Află că la Paris i s-a decernat premiul „Pentru cel mai bun rornan străin”.

  Continuă să lucreze la