Se auzeau strigăte şi paşi alergând pe coridor. Şi exclamaţii alarmate din alte camere. Sammy regreta deranjul, dar uneori nu aveai încotro. Uneori, trebuia să faci anumite lucruri. Şi după ce le făceai, îţi puteai găsi liniştea.

Duse pistolul la tâmplă.

— Te iubesc, Little Walter. Mămica îl iubeşte pe băieţelul ei.

Şi apăsă pe trăgaci.

8

Rusty o luase pe West Street, ca să ocolească incendiul, după care coti pe Lower Main, la intersecţia cu 117. La Bowie era întuneric, cu excepţia micilor candele electrice din vitrine. Merse până în parcarea mică din spate, aşa cum îl instruise soţia lui, şi opri maşina lângă Cadillacul gri, lung, aflat acolo. Undeva, în apropiere, un generator zăngănea.

Tocmai întindea mâna spre clanţa portierei, când telefonul mobil ciripi. Îl închise, fără a se uita măcar să vadă cine-l suna, iar când ridică din nou privirea, lângă fereastră stătea un poliţist. Un poliţist cu pistolul scos.

Era o poliţistă. Când se aplecă, Rusty îi văzu claia de păr blond tapat şi, în sfârşit, o faţă pe care s-o asocieze cu numele menţionat de soţia lui. Dispecera şi recepţionera de la poliţie, din schimbul de zi. Presupuse că i se impusese normă întreagă, după Ziua Domului. Mai bănuia şi că-şi luase singură misiunea de acum.

Femeia vârî pistolul în teacă.

— Bună seara, Dr. Rusty. Stacey Moggin. M-aţi tratat pentru intoxicaţie, acum doi ani – vă mai amintiţi? Ştiţi, la…

Şi-şi bătu fundul cu palma.

— Ţin minte. Mă bucur să vă văd cu pantalonii ridicaţi, domnişoară Moggin.

Stacey râse, în timp ce-i spunea încet:

— Sper că nu v-am speriat.

— Doar puţin. Îmi închideam mobilul şi aţi apărut dintr-odată.

— Scuze! Veniţi înăuntru. Linda vă aşteaptă. N-avem prea mult timp. Eu o să stau de pază în faţă. Dacă vine cineva, îi dau lui Lin un dublu-semnal pe walkie. Dacă-s fraţii Bowie, o să parcheze în lateral, iar noi putem pleca pe East Street neobservaţi.

Înclină puţin capul într-o parte, zâmbind.

— Mă rog… Sună cam optimist, dar în orice caz vom rămâne neidentificaţi. Dacă avem noroc.

Rusty o urmă, orientându-se după aureola ei de păr creţ.

— Aţi pătruns prin efracţie, Stacey?

— Pe naiba. Aveam o cheie, la poliţie. Majoritatea firmelor de pe Main Street ne-au dat chei.

— Şi de ce ai intrat în treaba asta?

— Fiindcă nu-s decât baliverne pornite din frică. Duke Perkins le-ar fi pus capăt de mult. Haideţi înăuntru! Şi să n-o lungiţi prea mult.

— Nu pot să promit. De fapt, nu pot promite nimic. Nu-s medic legist.

— Atunci, grăbiţi-vă cât puteţi.

Rusty o urmă înăuntru. O clipă mai târziu, braţele Lindei îl cuprinseră.

9

Harriet Bigelow zbieră de două ori, apoi leşină. Gina Buffalino se holba doar, cu ochii sticloşi de şoc.

— Scoate-o pe Gina de-aici! se răsti Thurse.

Ajunsese până în parcare, când auzise împuşcăturile şi se înapoiase în fugă. Ca să găsească acel tablou. Acel masacru.

Ginny o cuprinse pe Gina de umeri şi o conduse pe culoar, unde pacienţii ambulatorii – dintre care făceau parte Bill Allnut şi Tansy Freeman – stăteau speriaţi, cu ochii mari.

— Duceţi-o de-aci pe fata asta, îi spuse Thurse lui Twitch, arătând spre Harriet. Şi trăgeţi-i fusta în jos, săraca, puţină decenţă, ce naiba…

Twitch se conformă. Când el şi Ginny reveniră în cameră, Thurse îngenunchease lângă cadavrul lui Frank DeLesseps, care murise fiindcă venise la spital în locul prietenului Georgiei şi rămăsese peste orele de vizită. Thurse o acoperise pe Georgia cu cearşaful, pe care înfloreau deja maci sângerii.

— Putem face ceva, doctore? îl întrebă Ginny.

Ştia că nu era medic, dar, în starea aia de şoc, cuvântul îi venise pe buze de la sine. Privea trupul prăbuşit al lui Frank, ţinându-şi mâna la gură.

— Da, răspunse Thurse, în timp ce se ridica în picioare, cu genunchii osoşi pocnindu-i ca nişte pistoale. Cheamă poliţia. Ăsta-i câmp infracţional.

— Toţi poliţiştii care-s de serviciu în seara asta sunt la incendiul din centru, răspunse Twitch. Ceilalţi fie sunt pe drum, fie dorm, cu telefoanele închise.

— Ei bine, cheamă pe cineva, pentru numele lui Dumnezeu, şi află dacă trebuie să facem ceva înainte să ne apucăm de curăţenie. Fotografii sau mai ştiu eu… Nu c-ar încăpea cine ştie ce mari îndoieli despre ce s-a întâmplat aici… Scuză-mă puţin. Mă duc să vomit.

Ginny se trase într-o parte şi-i făcu loc să intre în micul WC alăturat. Thurse închise uşa, dar sunetul se auzi cu putere, ca al unui motor ambalat, cu angrenajele colmatate de murdărie.

O stare de leşin îi străbătu capul, părând s-o ridice de la pământ, ca şi cum ar fi plutit. Încercă să şi-o alunge. Când se uită din nou la Twitch, acesta tocmai îşi închidea telefonul mobil.

— Rusty nu răspunde, spuse el. I-am lăsat un mesaj. Altcineva? Să-l sun pe Rennie?

— Nu! replică Ginny, aproape cutremurându-se. Numai pe el nu.

— Pe sora mea? Vreau să zic, pe Andy?

Ginny se mulţumi să-l privească doar.

După ce-i susţinu un moment privirea, Twitch plecă ochii.

— Poate mai bine nu… mormăi el.

Fata îl atinse pe braţ. Îi simţi pielea rece, din cauza şocului. Probabil că şi a ei era la fel.

— Dacă te consolează cu ceva, îi spuse, cred că încearcă o cură de dezintoxicare. L-a vizitat pe Rusty şi sunt destul de sigură că despre asta era vorba.

Twitch îşi trecu mâinile peste obraji, transformându-şi pentru un moment faţa într-o mască a durerii din opera bufă.

— E un coşmar.

— Da, răspunse simplu Ginny, şi-şi scoase din nou telefonul mobil.

— Pe cine suni? întrebă Twitch, izbutind un mic zâmbet. Pe Vânătorii-de-fantome?

— Nu. Dacă Andy şi Big Jim sunt excluşi, cine ne mai rămâne?

— Sanders, dar el e-un căcăţel bun de nimic, cum ştii foarte bine. De ce nu facem curat şi gata? Thurston are dreptate, e foarte clar ce s-a întâmplat aici.

Thurston ieşi din toaletă, ştergându-se la gură cu un prosop de hârtie.

— Fiindcă există anumite reguli, tinere. Şi, în circumstanţele existente, e mai important ca oricând să le respectăm. Sau, cel puţin, să ne dăm toată silinţa.

Ridicând privirea, Twitch văzu creierii lui Sammy Bushey uscându-se pe perete. Materia cu care gândise până nu demult arăta acum ca o stropitură cu păsat de ovăz. Izbucni în lacrimi.

10

Andy Sanders stătea în apartamentul lui Dale Barbara, aşezat pe marginea patului. Prin fereastră se revărsa lumina portocalie a flăcărilor care