Camera e inundată de hohote de rîs, Barbara şi Raymond aproape că se îmbrăţişează de veselie, Geoffrey chicoteşte în batistă, privind spre Bunny cu ceva ce seamănă cu mîndria paternă, iar piciorul lui River se bălăngăne atît de tare, încît lasă impresia că încearcă să transmită un semnal de semafor super-urgent cu chiloţii ei galbeni. Chiar şi Poodle reuşeşte să işte ceea ce ar putea fi interpretat drept un semn cu degetul mare în sus. Bunny şi-a revenit!

— Bravo, tati! se aude o voce subţire, iar rîsul se stinge.

Bunny Junior stă în uşă, în pijamale, cu papucii lui supradimensionaţi în picioare şi uşoare umbre albastre sub ochii lui iritaţi.

— Hai, Bunny, băiete, du-te înapoi în pat! îi zice tatăl său.

— Ăsta a fost bun, tati! spune Bunny Junior, ţopăind pe loc.

River, al cărei păr s-a despletit şi îi atîrnă peste un ochi, îşi îndreaptă fusta şi se ridică. În timp ce face asta, izbeşte măsuţa, răsturnînd cutiile şi sticlele.

— Au! Scuze, aruncă River.

Bunny îi vede conturul lung şi ferm al coapsei şi pielea bronzată dintre marginea fustei şi bluză. River se întoarce şi se apleacă, dezvăluindu-i lui Bunny arcadele aurii ale chiloţilor tanga, care urcă dintre bucile ei ca în logoul de la McDonald’s.

— A răsturnat cutiile de pe masă, tati! spune tare băiatul, arătînd spre River.

Bunny încearcă să se ridice, dar nu reuşeşte şi cade înapoi pe canapea.

— Şi Poodle şi-a pus coiful meu de viking!

River traversează camera, împleticindu-se, iar Bunny percepe ultimul zvîcnet al cocainei în dosul ochiului său drept. Îşi simte stomacul încordat şi suprasolicitat şi vede la fereastră, cu o senzaţie palpabilă de groază, posibilitatea apariţiei zorilor.

— Ah, sărmanul micuţ! Haide, dragule, hai să te băgăm înapoi în pat, spune River, luîndu-l de mînă pe băiat.

— Tati? spune Bunny Junior în timp ce River îl trage după ea. Tati? repetă el.

Poodle, al cărui cap atîrnă încă peste braţul canapelei, deschide un ochi exact la timp ca să surprindă ieşirea lor răsturnată.

— Un băiat bun, mormăie el, iar coiful de viking îi cade de pe cap. Şi un cur tare mişto.

— Hai, spune River, iar băiatul se suie în pat.

Stă acolo, în întuneric, ţeapăn şi acoperit cu un cearşaf. River miroase a fum şi a ceva greţos de dulce, a ceva interzis, şi nu aduce deloc cu mama lui. Băiatul vede conturul sînilor ei imenşi deasupra lui şi e conştient că fundul femeii e aproape de mîna lui. Îi e frică să-şi mişte braţul. Trăieşte un freamăt fizic acut şi, în consecinţă, simte cum un val de sînge ruşinat îi inundă faţa, aşa că închide ochii strîns, terifiat.

— Aşa, dragule, închide ochii, spune ea.

Băiatul simte pe frunte mîna ei caldă şi umedă şi vrea atît de tare să plîngă, încît îşi muşcă pe furiş buza de jos.

— Totul o să fie bine, spune River cu o voce încleiată şi modulată de alcool. Încearcă să te gîndeşti la lucruri frumoase – numai la lucruri frumoase. Nu-ţi fă griji pentru mămica. Acum o să fie bine. E în rai, împreună cu îngerii. Acolo toată lumea e fericită şi toţi zîmbesc mereu, pentru că nu trebuie să-şi mai facă griji. Plutesc în aer, se joacă, se distrează şi sînt fericiţi.

Bunny Junior simte căldura sufocantă care emană din trupul lui River şi are impresia că aude cum oasele ei se rotesc înăuntru, sub carne. Asta îi face rău.

— Mai întîi se va întîlni cu Sfîntul Petru, iar Sfîntul Petru e un bătrîn frumos şi înţelept, cu o barbă mare şi albă. El e păzitorul porţilor cerului, iar cînd o va vedea pe mămica ta venind, va lua cheia lui mare, de aur, şi va descuia poarta pentru ea…

Bunny Junior are impresia că patul se prăbuşeşte şi că e învăluit dintr-odată de întuneric. I se pare că aude cum mama lui apare în uşă şi zice „Cine stă lîngă tine pe pat?“

Bunny Junior va da din umeri şi va răspunde „Nu ştiu, mami“.

Şi atunci mama lui va spune „Păi, atunci poate că ar trebui să-i spunem să plece“.

Iar el o va aproba: „Da, poate că aşa ar trebui să facem, mami“.

Bunny Junior zîmbeşte şi simte gustul sărat al sîngelui său, iar după un timp adoarme.

River intră în bucătărie şi îl găseşte pe Bunny în picioare, în mijlocul încăperii, fluturînd în mînă o cutie de Coco Pops. Are cămaşa descheiată şi priveşte îngrozit pe fereastră, la lumina aspră a zorilor. Undeva, într-un apartament de alături, un cîine schelălăie, iar deasupra lui se aude un zgomot neliniştitor de mobilă mutată.

— A adormit. E un băiat atît de dulce! Şi e clar că îşi iubeşte foarte mult tatăl.

Bunny se întoarce spre ea, apoi priveşte uluit la cutia de cereale din mînă, ca şi cum ar vedea-o pentru prima oară. O pune pe masă.