— Unde sînt ceilalţi? întreabă el.

Vocea lui pare să vină de departe, ca şi cum s-ar auzi din camera în care schelălăie cîinele.

River se uită la alfabetul cu magneţi de pe uşa frigiderului şi răspunde:

— Au plecat toţi. Mi-au zis să-ţi spun la revedere.

— Cum se simte Poodle?

— Au trebuit să-l ducă pe sus.

— Aşa e Poo al nostru, spune încet Bunny.

— Tu ai scris asta?

River arată spre mesajul obscen, din litere colorate, de pe frigider.

— Cred că soţia mea, îi zice Bunny.

River se întoarce cu spatele la Bunny, iar el priveşte pe furiş o venă varicoasă albastră, ca limba unei reptile, de pe dosul genunchiului ei. River ia un „M“ din plastic galben, apoi un „Ă“ roşu, scapă de un „T“ şi mai aduce un mic amendament textului, astfel încît acolo să scrie „FUTE-MĂ N PIZDĂ“, apoi se întoarce spre Bunny, cu părul atîrnîndu-i peste un ochi şi sînii ei mari şi rotunzi înălţîndu-se şi coborînd. Bunny se apleacă în faţă şi examinează literele de pe frigider, apropiindu-se şi depărtîndu-se, într-o încercare nereuşită de a vedea clar mesajul. Propoziţia se strîmbă şi îi tremură în faţa ochilor, iar lui Bunny i se pare că e un abecedar din Arabia sau de pe Marte sau aşa ceva, aşa că spune:

— Ce?

Apoi se ridică în picioare şi înalţă braţele în lateral, iar aerul din bucătărie se învolburează şi se fragmentează, în timp ce Bunny cască gura ca un peşte şi spune din nou „Ce?“, însă de data asta retoric.

River întinde braţele în faţă ca un zombie şi alunecă spre Bunny, ca şi cum ar sta pe o bandă transportoare, fără să lase să se vadă nici un fel de mişcare ambulatorie. Spune cu mult patos „Of, sărmanul de tine!“ şi, înainte ca Bunny să apuce să întrebe „Ce?“ pentru a treia oară, îşi aruncă braţele lungi şi atletice în jurul gîtului său şi îl trage spre ea, iar Bunny varsă lacrimi adevărate pe sînii ei grei, măreţi şi măriţi.

Bunny e întins pe spate pe canapea. E dezbrăcat, iar hainele lui zac în mormane mici şi triste pe podeaua livingului. River stă călare pe el, dezbrăcată şi ea, şi se mişcă deosebit de energic, ca un piston, deasupra trupului său inert. Trebuie spus că impozantul membru al lui Bunny îşi păstrează o oarecare curiozitate, dar restul corpului său se simte complet imaterial, ca şi cum nu ar acorda nici un fel de valoare intrinsecă respectivei chestiuni. Se simte ca grăsimea pe care un măcelar o curăţă de pe un antricot de vită englezesc de prima mînă şi, după cum spune cîntecul, nu s-a mai simţit niciodată aşa. E ceva complet nou pentru el. Vede că globurile tari ale sînilor lui River sînt perfecte, sînt superioare variantei naturale, şi încearcă să ridice braţul, ca să îi strîngă sfîrcurile, care sînt de mărimea şi coloritul unor bomboane cu fructe, să-i bage degetul în fund sau ceva, dar îşi dă seama, cu un anumit grad de satisfacţie, că n-are chef, aşa că îşi lasă braţul să-i cadă pe lîngă trup.

River strînge scula lui Bunny cu vaginul ei musculos.

— Uau! face Bunny de undeva din adîncurile spaţiului.

— Gimnastică, spune River.

— Ce? geme Bunny.

— Flexiuni din pizdă, explică River, contractîndu-şi din nou muşchiul pelvian.

Sub buca stîngă a lui Bunny stă telecomanda, iar cînd bărbatul îşi lasă greutatea pe ea, televizorul se deschide. Capul lui Bunny cade peste marginea canapelei, iar el vede (răsturnat) imagini ale unor camere de supraveghere, cu Criminalul cu Coarne terorizînd cu tridentul lui cumpărătorii dintr-o parcare a unui supermarket din Birmingham. Banda cu ştiri proaste care alunecă în partea de jos a ecranului îl informează pe Bunny că tipul a lovit din nou. Azi, ceva mai devreme, a intrat într-un motel din Bordesley Green şi a măcelărit cu o furcă două asistente medicale în timp ce dormeau. În Midlands e panică generală. Poliţia continuă să fie perplexă.

— De-abia îşi face încălzirea, murmură Bunny în timp ce lumina de la televizor sclipeşte în ochii lui răsturnaţi. Şi vine încoace.

Însă River e captivată de gestul ei de altruism şi nu-l aude. Bunny îşi înalţă capul, o priveşte şi vede că expresia ei s-a schimbat cumva – îşi ţuguie buzele, plină de aroganţă şi mulţumire de sine, în timp ce reia ritmul a ceea ce, odată cu trezirea şi lumina dimineţii, i se va părea de fapt un futai din milă.

— Ah, spune ea în timp ce izbeşte cu păsărica ei de oţel.

— Sărmanul, spune ea, pompînd în continuare,

— Bietul (în jos)

— bietul (ah)

— de tine!

Bunny e gata să închidă ochii, cînd vede lîngă fereastră, printre faldurile perdelei roz cu franjuri, ceea ce pare a fi soţia lui decedată, Libby. E îmbrăcată în cămaşa ei de noapte portocalie şi îi face cu mîna. Îngrozit, Bunny scoate un sunet disperat şi rănit, deschide gura şi expiră şuierat, ca şi cum ar da afară din el tocmai sufletul lui. Apoi se cabrează violent, încercînd s-o arunce pe River de pe el, iar asta e exact ce îi trebuie femeii ca să explodeze. Prins în menghina