Cărți «Moartea lui Bunny Munro descarcă .Pdf 📖». Rezumatul cărții:
— Bunny, eşti acolo?
— Mda, spune Bunny, fascinat de priveliştea debarcaderului arzînd şi de miile de păsări care ţipă.
— Graurii au înnebunit. E ceva groaznic. Puişorii lor ard în cuiburi. Nu mai suport, Bun, spune Libby, iar sunetul ascuţit al viorilor se amplifică.
Bunny se întoarce în pat, ascultînd cum plînge soţia lui la celălalt capăt. Zece ani, se gîndeşte el, zece ani şi lacrimile acelea încă îl mişcă – ochii ăia turcoaz, pizda aia incredibilă şi, ah, frate, chestia aia insondabilă cu plînsul… Se sprijină din nou cu spatele de tăblia patului, îşi bate organele genitale cu mîna, ca o maimuţă, şi spune:
— Mă întorc mîine, iubito. Devreme.
— Mă iubeşti, Bun? spune Libby.
— Ştii că da.
— Juri pe viaţa ta?
— Pe Dumnezeu şi toţi sfinţii din cer. Vin direct la pantofiorii tăi, iubito.
— Nu poţi veni acasă în seara asta?
— Aş veni dacă aş putea, spune Bunny, căutîndu-şi ţigările prin pat, dar sînt foarte departe.
— O, Bunny… mincinos nenorocit ce eşti…
Legătura se întrerupe şi Bunny spune:
— Libby? Lib?
Se uită nedumerit la mobil, ca şi cum de-abia acum ar fi descoperit că îl ţine în mînă, apoi îl închide cu un pocnet, în timp ce o altă picătură de apă îi explodează pe piept. Bunny deschide gura sub forma unui mic „O“ şi bagă o ţigară în ea. O aprinde cu bricheta lui, un Zippo, şi inspiră adînc, apoi emite un fuior calculat de fum cenuşiu.
— Văd că ai mîinile ocupate, dragule.
Bunny întoarce capul, făcînd un mare efort, şi se uită la prostituata care stă în uşa băii. Chiloţii ei de un roz fosforescent pulsează pe pielea ciocolatie. Femeia îşi scarpină părul împletit în codiţe subţiri, în timp ce în spatele buzei ei de jos, înmuiată de droguri, se vede o bucăţică de portocală. Bunny se gîndeşte că sfîrcurile ei sînt ca detonatoarele de pe minele ce plutesc pe mare, ca să arunce în aer vapoare în război sau cam aşa ceva, şi e pe punctul să-i spună asta, dar uită, trage iar din ţigară şi zice:
— Era soţia mea. Suferă de depresie.
— Nu e singura, scumpule, răspunde prostituata.
Traversează cu un mers nervos covorul Axminster uzat, cu vîrful roz şi şocant al limbii ei scos printre buze. Se lasă în genunchi şi ia pula lui Bunny în gură.
— Nu, e o boală. Ia medicamente.
— Şi eu la fel, dragule, spune fata de sub stomacul lui Bunny.
Bunny pare să mediteze atent la răspunsul ei în timp ce îşi mişcă şoldurile. Se uită la mîna neagră şi inertă aşezată pe burta lui şi vede că fiecare unghie are vopsită pe ea imaginea detaliată a unui apus tropical.
— Uneori e rău de tot, spune el.
— De-aia se spune că eşti în budă, scumpule.
Dar Bunny de-abia o aude, pentru că ea vorbeşte cu un croncănit înfundat şi incomprehensibil. Mîna ei tresare şi apoi cade pe stomacul lui.
— Cum? Ce? spune el, trăgînd aer printre dinţi.
Bunny cască dintr-odată, ca şi cum n-ar mai avea aer, iar dinspre inimă îi explodează iar gîndul apocaliptic: „Sînt blestemat“. Îşi acoperă ochii cu mîinile şi se arcuieşte uşor de spate.
— Eşti bine, dragule? îl întreabă prostituata.
— Cred că s-a inundat o baie de deasupra, spune Bunny.
— Taci acum, scumpule.
Fata îşi înalţă capul şi priveşte fugar spre Bunny, care încearcă să prindă centrul ochilor ei negri, pupilele ei pline de secrete, dar privirea lui îşi pierde direcţia şi se înceţoşează. Bunny pune mîna pe capul femeii şi îi pipăie umezeala strălucitoare de pe ceafă.
— Taci acum, scumpule, spune ea din nou.
— Spune-mi Bunny, răspunde el, privind cum altă picătură de apă tremură pe tavan.
— La naiba, îţi spun cum vrei tu, scumpule.
Bunny închide ochii şi apasă pe corzile aspre ale părului ei. Simte explozia moale a apei pe piept, ca un suspin.
— Nu, spune-mi Bunny, şopteşte el.
1. Marcă britanică de ţigări.