Intră în trafic la sensul giratoriu şi claxonează din nou, de data aceasta la o betonieră „DUDMAN“ cărămizie, care frînează violent în spatele Punto-ului. Apoi betoniera îi depăşeşte în trombă, iar braţul tatuat de la geam ridică degetul mijlociu.

— Frate, spune Bunny, au înnebunit cu toţii!

Intră într-o benzinărie şi face plinul. Apoi o ia spre birourile Eternity Enterprises, care îşi desfăşoară activitatea într-o cameră înghesuită de pe Western Road, deasupra unui magazin video care se ocupă şi cu vînzarea ilegală de băuturi alcoolice la preţ redus. Bunny parchează pe un loc pentru handicapaţi şi opreşte motorul.

— Aşteaptă aici, Bunny, băiete. Mă întorc imediat, zice el.

Apoi se extrage din maşină. Bunny se gîndeşte că tatăl său arată ca un adevărat om de succes, cu costumul şi diplomatul lui cu mostre.

— Bine, tati, răspunde Bunny Junior, potrivindu-şi ochelarii de soare pe ochi. Te aştept aici.

Bunny dă să traverseze strada, apoi se întoarce şi bagă capul pe geamul şoferului.

— Dacă vine vreun poliţist de la circulaţie, prefă-te că eşti epileptic sau ceva.

— Bine, tati.

Băiatul se uită cum tatăl său traversează strada şi se gîndeşte că modul în care se mişcă el prin lume are ceva cu adevărat impresionant. Maşinile frînează, scrîşnind, şoferii îşi agită pumnii, scot capul pe geam, înjură şi claxonează, iar Bunny merge mai departe, ca şi cum ar emana un cîmp energetic suprauman, ca şi cum ar fi coborît din paginile unei cărţi de benzi desenate. Lumea nu poate să-l atingă. Pare a fi măreţul generator al unei electricităţi super-puternice.

— E timpul pentru scandal! exclamă Bunny Junior, exclusiv pentru sine.

Bunny traversează strada şi vede o tînără mamă sau bonă sau aşa ceva privind ca în transă afişul filmului Seabiscuit din vitrina magazinului video. O fetiţă în cărucior, cu faţa mînjită cu o chestie de un verde chimic, ţine în mînă o păpuşă Barbie sau Bratz sau ceva şi se zvîrcoleşte în ham.

— Excelent, spune Bunny.

Femeia are ceafa presărată cu pistrui şi un cartilaj proeminent în partea de sus a nasului. Poartă un tricou fără nici un logo şi sandale de plastic negre, iar unghiile de la picioare îi sînt vopsite în culoarea prunei. Se întoarce şi se uită la Bunny, cu pete de rimel întunecat sub ochi.

— Cum? spune ea.

Bunny arată cu capul spre afiş.

— Filmul, precizează el.

— Da? întreabă femeia.

Apoi Bunny priveşte spre fetiţă, care se zbate în alveola sa de agitaţie, strîngînd păpuşa Bratz în pumnul ei mic şi dolofan.

— Copiilor ăstora li se fură copilăria, spune el.

Se apleacă şi atinge fetiţa cu degetele pe creştet, apoi îi zîmbeşte femeii.

— Sărmanii de ei!

Femeia se apleacă peste cărucior şi pleacă, iar Bunny priveşte retragerea ei cocoşată şi grăbită.

— În mod clar o mămică, îşi spune el.

Sună la interfonul „Eternity Enterprises“.

— Cine e? întreabă o voce distorsionată şi robotică, iar Bunny priveşte spre camera video montată deasupra uşii şi îi arată degetul.

Interfonul pîrîie, iar Bunny intră. Urcă două trepte deodată şi o ia pe un hol igrasios şi scund, oprindu-se la o uşă pe care scrie cu litere gotice, semialdine, „ETERNITY ENTERPRISES“. Deschide uşa fără să bată şi intră.

Geoffrey stă pe scaunul lui pivotant, ca un experiment cibernetic infernal care a luat-o într-o direcţie complet greşită: uniunea malefică dintre un om prea mare şi o maşinărie prea mică. E ca un elefant de circ pe role sau o păpuşă Michelin semi-dezumflată şi cu cămaşă hawaiiană. Ridică privirea spre Bunny, cu ochii lui neverosimil de înţelepţi, ca nişte nasturi, şi întreabă:

— Ce e verde şi miroase a şuncă?

Bunny îşi dă ochii peste cap, prefăcîndu-se plictisit.

— Degetul lui Kermit, spune Geoffrey.

Geoffrey se lasă pe spate, iar arcurile scaunului gem dureros. Apoi, cu un aer satisfăcut, îşi împreunează degetele pe circumferinţa rebelă a curelei şi zîmbeşte.

— Îl ştiam, spune Bunny.

— Da, dar e un clasic al genului.

— Dacă spui tu, Geoffrey.

— Părerea mea e că merită oricînd readus la viaţă, ca să nu cadă pradă uitării.

Geoffrey pare să se simtă întru totul acasă în mediul de aici, ca şi cum toate lucrurile de care ar avea nevoie s-ar găsi în această încăpere ieftină şi înghesuită – şi chiar se găsesc: frigiderul plin de bere, colecţia lui de pornografie suedeză, telefonul şi scaunul pivotant –, dar în birou e o căldură sufocantă, iar Bunny simte aproape imediat cum un pîrîiaş de transpiraţie îşi croieşte drum printre omoplaţii lui. Geoffrey îşi deplasează greutatea ca un val lichid şi îşi apleacă în faţă volumul imens, iar micile dansatoare de hula cu fuste vegetale încep să alunece şi să patineze pe el. Faţa lui Geoffrey e brăzdată de lumina care intră prin jaluzelele pe jumătate lăsate, iar ochii lui mici şi sclipitori sînt îngropaţi în carne.

— Am o întrebare pentru tine, Bun, spune el. Ce cauţi aici?

Bunny îşi bagă un deget