— Sînt gata de drum.

Geoffrey îi face semn spre unicul scaun de lemn din colţ:

— Stai jos, meştere. Mă faci să mă simt agitat.

Bunny trage scaunul spre birou, se aşază şi dă să spună ceva, dar Geoffrey ridică o labă uriaşă în aer.

— Eşti sigur, frate? Nu e nici o urgenţă aici. N-ar fi mai bine să-ţi iei un pic de liber, ştii, ca să laşi lucrurile să se aşeze?

— Sînt în regulă, Geoffrey. Dă-mi lista şi nişte mostre. Nu mai am mostre deloc.

— Cînd eu am pierdut-o pe Hilda, Bun, mi-a luat ceva timp. Doar ştii.

Bunny simte un tremur în atmosfera din încăpere şi o accelerare vagă a sîngelui în vine. Asta îl enervează. Bate cu palma în birou.

— Şi ce să fac? Să stau toată ziua în casă şi să mă trag de puţă? Hai, Geoffrey, dă-mi lista aia nenorocită!

Geoffrey îşi ridică din nou cotletul său masiv, creînd turbulenţe în aer. Bunny meditează la posibilitatea de a-l întreba pe şeful său dacă soţia lui l-a vizitat vreodată după ce a murit, dar renunţă. Toate astea au rămas acum în urmă.

— Bine, Bunny, tu eşti şeful, cedează Geoffrey.

Îi întinde lui Bunny o listă cu nume şi adrese, iar acesta o împătureşte în două şi o bagă în buzunarul interior al sacoului. Bunny îşi dă seama că a transpirat atît de abundent, încît stofa cravatei lui e udă.

— Nu, Geoffrey, tu eşti şeful. Numai că eu sînt singurul tip din firma asta de trei lulele care are măcar o idee vagă despre cum poţi să vinzi ceva.

Uşa se deschide brusc şi Poodle intră cu rînjetul său larg, blugii prespălaţi şi freza galbenă, sculpturală. Ochii lui injectaţi de alcool sînt de un roşu aprins îngrozitor.

— Exact ce spuneam, zice Bunny, ridicîndu-se.

— Dumnezeule! exclamă Poodle. Ce s-a întîmplat noaptea trecută?

— Cred că s-ar putea ca tu să fi exagerat puţin cu libaţiile, îi zice Geoffrey. Ai atras dezonoarea asupra casei Eternity Enterprises.

Apoi Geoffrey se uită spre Bunny şi întreabă:

— Ce-ţi trebuie?

— Tot tacîmul. Căcaturi de mîini. Căcaturi de faţă. Căcaturi de corp. Căcaturi de păr.

Geoffrey bagă mîna sub birou şi scoate la iveală o grămadă de pliculeţe, tuburi şi sticluţe miniaturale din cele mai diverse, cu loţiuni şi creme, iar Bunny le varsă în diplomatul lui de mostre.

Apoi Bunny se întoarce spre Poodle, care îl priveşte pieziş, cu ochii lui sclipitori şi dinţii ascuţiţi şi dezgoliţi, imitînd într-un stil inegalabil un saurian răpitor fericit. Îşi mişcă încet podul palmei peste umflătura considerabilă din blugii lui prespălaţi şi ridică o sprînceană.

— Azi-noapte am futut-o pe prietena ta, îi spune Bunny.

— Ştiu. Mi-a spus. Zicea că a fost puţin… trist.

— A, da? Şi ai putea s-o rogi să-mi dea scula înapoi?

Poodle emite un chicotit uşor şi se trage de cercelul de aur din ureche cu degetele lui manichiurate.

— Ştiu. Incredibil, nu? E nebună după yoga. Se pregăteşte să devină instructor.

Poodle îşi freacă mîinile, apoi execută nişte rotiri extravagante din şolduri.

— Distracţie! spune el, prinzîndu-şi organele genitale cu mîna. Vii la Wick să bem una mică?

— Nu. Mă aşteaptă băiatul în maşină.

Poodle se duce la fereastră cu un mers libidinos. Poartă blugi strîmţi şi un tricou cu guler alb şi curat, care îi accentuează umerii largi şi fundul mic şi ferm, dar îi conferă şi silueta unei hiene. Se uită printre jaluzele, iar lumina soarelui face să-i sclipească irisurile de un albastru închis.

— Căcat! Bun, vezi că e un dobitoc care îţi dă amendă!

— Fir-ar a dracu’! spune Bunny, închizînd cu un pocnet diplomatul cu mostre.

— Hei, Bun! reia Poodle, mijindu-şi ochii în lumină, ca şi cum nu i-ar veni să creadă ceea ce vede.

Bunny, care aproape că a ieşit din cameră, se întoarce.

— Băiatul tău pare să aibă un fel de criză!

Bunny trînteşte uşa, iar Geoffrey îşi transportă imensa greutate pînă la frigider şi îi aruncă lui Poodle o bere.

— Tipul ăsta mă îngrijorează, zice el.

Bunny ia amenda lipită pe parbrizul Punto-ului şi execută, în beneficiul poliţistului care se îndepărtează cu pălăria înclinată ironic pe cap şi tastînd ceva pe aparatul lui electronic de amenzi, o pantomimă porno impresionantă a unui tip care i-o trage în cur unui poliţist. Preţ de o clipă, agentul de circulaţie îl priveşte cu ochii goi, ceea ce îl stimulează pe bărbat să execute celebra lui imitaţie a unui poliţist care şi-o suge singur. Apoi Bunny îl vede pe poliţist cum înjură în barbă şi o ia spre Punto, aşa că face un exerciţiu de evaluare a riscurilor – agentul e mare şi e negru –, se urcă în maşină şi porneşte. Poliţistul se opreşte, scutură din cap şi pleacă.

— Ce tupeu pe tipul ăsta! spune Bunny, uitîndu-se peste umăr. Cu un retardat în maşină şi aşa mai departe!