se potoli deşi totul se petrecuse-n imediata lor apropiere, n-au reuşit să evalueze cu proprii lor ochi rezultatul luptei. George îşi ridică capul şi privi în jur. Nu mai văzu umbrele primejdioase în apa tulbure, de-aceeaşi ridică torsul, mişcându-şi şi picioarele pentru a-i da de-nţeles lui Petre să-i elibereze genunchii.

   După George se ridică şi Petre. Acesta îşi trăsese cuţitul şi se uită cu atenţie în jur. Tânărul fiul al căpitanului trecu pe lângă el şi-i făcu semn.

   Petre pricepu de-ndată că George voia să meargă de- ndată de cealaltă parte a epavei pentru a-şi linişti tatăl.

   Cei doi camarazi au putut vedea acuma cum atât căpitanul cât şi doctorul mai stăteau încă cu feţele lipite de geamul curbat pentru a vedea mai clar ce se petrece în apă şi-n faţa Dox-ului lor.

   George le făcu cu mâna şi cei doi, doctorul şi căpitanul îi răspunseră cu însufleţire.

   De-ndată ce George şi Petre vrură să se-ntoarcă pentru a găsi în sfârşit o cale de pătrundere în interiorul epavei s-au oprit deodată de parcă ar fi prins rădăcini. În timpul luptei cu rechinii n-au mai aruncat nici o privire asupra cuterului străin, care trebuia să fie deasupra lor. Nu reuşiseră să atingă nici un şurub.

   Acum deasupra se vedea clar umbra unei ambarcaţiuni care stătea aproximativ chiar deasupra epavei cuterului.

   Din zona aceea întunecată fusese coborâtă o funie pe care cobora, venind fireşte din vasul de deasupra lor, un scafandru. Au putut recunoaşte chiar că acesta nu purta un costum atât de practic şi modern prevăzut cu tuburi pentru respirat ca şi ei, mişcările acestuia fiind mult mai împiedecate de dependenţa de un furtun care fără-ndoială era umplut cu aerul preţios pe care omul trebuia să-l respire. Scafandrul care cobora acum înspre epavă era legat cu-n cordon de semnalizare în afara de furtunul pentru aer şi prin aceasta, în nemijlocită legătură cu cei de pe vasul de deasupra lor. După toate probabilitatea scufundătorul trebuia să nimerească chiar pe locul unde stăteau acum cei doi camarazi. De aceea George „morsă" pe braţul lui Petre: „Sus probabil corabia piraţilor, care scufundat cuter. Scafandrul prinde, aduce Dox. Taie tubul de alimentare şi semnalizare."

   Petre încuviinţă şi trecu puţin pe lateral. George procedă la fel. Scafandrul străin trebuia s-ajungă acum între ei. În felul acesta le va fi uşor să-l înşface prin surprindere.

   Dacă piraţii de sus au apucat să zărească rechinii vor presupune cu siguranţă că scafandrul căzuse victimă acestora.

   Încordaţi George şi Petre urmărise cum scafandrul cobora încet înspre ei. Aşa cum stăteau lucrurile acum, venea puţin lateral în raport cu nava. Ceea ce pentru cei doi camarazi constituia un avantaj. Dacă ar fi aterizat nemijlocit pe puntea epavei ar fi recunoscut mai devreme conturul submarinului alăturat şi-ar fi făcut semne să fie tras repede- n sus, înainte ca George sau Petre, ori amândoi s-ajungă la rândul lor pe puntea epavei.

   Aşa însă, cum cobora, scufundătorul străin nu putea decât să cadă direct în braţele lor. George îşi şi întinse mâna dreaptă gata să-l apuce, când străinul zări Dox-ul în clipa când întoarse capul. Imediat scutură puternic de frânghia de semnalizare. George se-nspăimântă crezând că scafandrul o să le scape-n ultimul moment.

   Petre însă stătea de veghe. El învârti puţin butonul costumului său, astfel încât să-i vină puţin aer comprimat în costum. În felul acesta reuşi să se ridice mai repede-n sus. Îl prinse pe scafandru străin şi lăsă din nou aerul său să iasă. C-o mişcare rapidă se săltă deasupra străinului şi tăie dintr- o lovitură cu cuţitul frânghia de legătură al acestuia cu vasul, lăsându-l să cadă împreună cu acesta pe fundul marin.

   Abia dup-aceea procedă şi la secţionarea tubului de alimentare şi semnalizare. George sări înainte cât putu de repede şi îi permiteau picioarele îngreunate, prinse furtunul de alimentare apăsându-l de corpul scafandrului. Acesta trebuia dus rapid în interiorul submarinului pentru a evita să se înăbuşe întrucât cu siguranţă că pătrunsese apă în

interior prin tubul de cauciuc.

   Petre îl apucase atât de strâns pe marinarul străin şi-l apăsase atât de tare braţele de corp încât acesta nu mai era în stare să-şi tragă cuţitul din costum. Din prevedere George i-l luă apoi. Abia apoi l-a luat pe sus, deşi omul se zbătea din răsputeri îndreptându-se înspre submarin.

   Au mai avut câteva greutăţi să-l împingă în cabina de scufundare şi abia după câteva manevre obositoare, întrucât braţele lui Petre erau ocupate să-l ţină pe străin au reuşit şi aceasta. Mişcările prizonierului lor deveniseră tot mai slabe semn că suferea şi el de lipsa de aer. De abia a reuşit tânărul să închidă orificiul de scufundare, că s-a şi auzit semnalul de alarmă care-i avertiza pe camarazi s-o părăsească pentru a se goli din nou de apă.

   Pompele lucrau asiduu şi de-ndată ce corpul scafandrului străin apăru deasupra apei, George lăsă tubul de alimentare jos, pentru a ajunge din nou aer şi-a permite acestuia să respire din nou normal. Acesta însă nu mai mişca deloc, între timp îşi pierduse cunoştinţa.

   De-ndată ce ecluza de evacuare se goli de apă se deschise uşiţa care permitea accesul în interiorul submarinului. George şi Petre depuseră pe scafandrul străin pe gangul principal al submarinului şi-i desfăcu casca înşurubată pe cap. Din aceasta se revărsă o cantitate destul de multă de apă. Doi marinari de pe submarin săriră să le dea o mână de ajutor şi ne mai întrebând nimic începură chiar cu mişcările de resuscitare a respiraţiei celui întins fără cunoştinţă, la picioarele lor.

   Fu alertat şi doctorul Bertram care şi-aşa era-n drum spre cei doi camarazi George şi Petre. Luă pulsul celui leşinat, după care dădu din cap mulţumit.

   — Nu e nici un pericol, o să-şi revină imediat!

   George şi Petre îşi deşurubară la rândul lor căştile, întrucât voiau s-audă ce va spune prizonierul. George era convins că aparţinea piraţilor şi dacă-l ameninţa că-l vor deferi autorităţilor poate că-şi va dezlega limba mai uşor.

   În cele din urmă leşinatul îşi reveni, deschise ochii privi destul de uimit în jur şi bolborosi:

   — Unde...