Se ridică susţinut de braţele puternice ale unui marinar, dar numai pe jumătate, apoi privindu-şi costumul de scafandru, amintirile părând să-i revină, continuă:

   — Am fost atacat sub apă de către alţi doi scafandri, iar în apropiere am văzut un submarin. Sunteţi dumneavoastră, domnilor, acei care m-aţi atacat? Acum unde mă aflu?

   Spuse acestea, privind cu schimbul când la George când la Petre. În acelaşi moment apăru căpitanul Farrow care i se adresă numaidecât:

   — Vii cumva de pe vasul piraţilor, care e tocmai deasupra epavei? Cum te numeşti dumneata?

   Prizonierul, un om de constituţie robustă îşi reveni repede din leşin. Se ridică după vorbele căpitanului şi strigă:

   — Ce? Eu să fiu pirat? Întrebaţi în Kingston despre scafandrul Fred Holms. Veţi auzi numai lucruri bune despre mine.

   — Linişteşte-te te rog, domnule Holms! spuse căpitanul Farrow cu-n ton egal. Dar în vocea lui suna ceva ce avu cu- adevărat înrâurire asupra străinului. Epava care zăcea în faţa noastră a fost scufundată cu ajutorul grenadelor. Mai ştim că-n apropierea noastră bântuie un vas pirat comandat de Manuel Barbuda, fratele piratului Juan Barbuda. Dumneata vii de pe cuterul care se găseşte în momentul de faţă chiar deasupra noastră. Aşa că presupunerea c-ai aparţine piraţilor n-a fost chiar gratuită.

   — Acum mi-e clar ceva ce la-nceput am bănuit doar, murmură scafandrul străin, după care uitându-se ţintă la căpitan spuse: Sunteţi căpitanul german Farrow şi eu mă aflu la bordul submarinului său, nu-i aşa?

   Căpitanul încuviinţă numai şi abia apoi scafandrul continuă:

   — Mă bucur c-am ajuns aici şi am posibilitatea de a vă cunoaşte deşi, începutul n-a fost de bun augur, devreme ce- aţi crezut că aparţin piraţilor. Pot să jur că până acum câteva minute nici n-am ştiut pe ce vas am fost angajat. Un proprietar de vas, pe numele lui Manuel Bordes mi-a propus să servesc ca scafandru pe vasul de sub comanda sa. Trebuia să ridic la suprafaţă dintr-un cufăr al său, scufundat, câteva lucruri de valoare. Am primit întrucât asta e meseria mea şi din asta trăiesc. Pe de altă parte Bordes mi-a asigurat şi-un procent din lucrurile de valoare pe care le pot recupera, asta în afară de salar, aşa cum se obişnuieşte destul de des în astfel de cazuri. În timpul călătoriei mi-a bătut la ochi într-adevăr că căpitanul avea o relaţie oarecum specială cu echipajul. Înainte cu vreo două ore am şi asistat la o „reprezentaţie" frumoasă. Căpitanului i se transmise un mesaj de către radiotelegrafist, după care începu să înjure în gura mare şi anume pe-un anume căpitan Farrow. Când a observat că stăteam chiar lângă el, s-a liniştit şi-a dat fuga în cabina de radiotelegrafie. Din comentariile echipajului, care cunoştea conţinutul mesajului am dedus că era vorba de moartea fratelui căpitanului. Echipajul profera injurii care erau îndreptate împotriva guvernului. M-am adresat unui marinar care mi s-a părut de-ncredere, cerând informaţii asupra a ceea ce s-a petrecut, dar n-am putut primi decât un răspuns evaziv. M-am gândit că voi căpăta toate lămuririle necesare după ce mă voi fi întors la Kingston. Mai întâi am vrut să-mi duc la bun sfârşit însărcinarea pentru care am fost angajat. Când am coborât în adâncime am văzut submarinul, m-am speriat grozav şi-am tras de cablul de semnalizare, dar în acelaşi moment am fost puternic atacat. Sper că nu s-a observat de pe vas ce se petrecea în adâncime. Acum cred c-aveţi dreptate în ceea ce aţi afirmat, domnule căpitan.

   — Mă miră foarte mult că vasul piraţilor a apărut tocmai acum aici, întrucât inginerul nostru a dat doar de foarte puţină vreme poziţia noastră la Pellungen. E destul de departe, vreo o mie de kilometri. Dar dumneata, vii cu vasul tocmai din Kingston, după cum s-a văzut de altminteri, din direcţia de mers.

   Inginerul Hagen păşi lângă căpitan, şoptindu-i:

   — Cred c-am făcut o greşeală de calcul, regretabilă, domnule căpitan. Cuterul piraţilor, probabil că s-a ascuns chiar în apropiere, când am lansat eu mesajul. Am citit greşit gradaţia de pe aparat.

   — Atunci totul se explică! El e chiar deasupra noastră.

   — Cine? întreabă inginerul Hagen.

   — Cuterul piraţilor! Cine altcineva? Ce facem acum? Să

ne ridicăm la suprafaţă şi să atacăm cuterul?

   — Nu v-aş sfătui s-o faceţi, interveni imediat Holms. Cuterul e înarmat cu două tunuri şi chiar acest fapt m-a pus de la început pe gânduri.

   — I-a ascultaţi! strigă George şi arată în sus.

   Preţ de câteva secunde au întrerupt orice conversaţie după care căpitanul luă cuvântul:

   — Cuterul piraţilor se-ndepărtează!

   — A luat direcţia sud-vest, zise Hagen.

   — Aşadar piraţii au presupus c-am căzut victima unui rechin, surâse Holms. Ce-i drept am zărit spinările unor asemenea peşti înainte de-a mă scufunda.

   — Rechinii ăştia m-au atacat pe mine şi pe Petre destul de urât la început, îi mărturisi tânărul marinarului străin.

   — Unde-ar putea s-o ia piratul acum, se interesă Farrow.

   — Precis că înapoi la Kingston, oferi Holms îndatoritor răspunsul. Cu siguranţă că Bordes intenţionează să angajeze un coleg de-al meu să ducă la bun sfârşit misiunea mea. Există un asemenea om, Alfredo Gordo, mexican de origine. Despre acesta circulă numeroase zvonuri. Ei bine, nu vreau să-l vorbesc de rău, mai ales că nu pot dovedi nimic. Acesta era plecat, chiar în timpul în care Bordes căuta un scafandru, altfel poate că probabil l-ar fi preferat pe acesta în locul meu.

   — Noi ne deplasăm mult mai repede decât cuterul piraţilor, aşa că putem să i-o luăm uşor înainte. Mai întâi am vrea însă să cercetăm epava pentru a fi în stare de-a livra o informaţie utilă autorităţilor maritime din Kingston.

   — Pe cuter staţia de radiotelegrafie lucrează fără oprire, spuse Holms. Nu vă sfătuiesc să emiteţi mesaje, uşor interceptabile. Dacă submarinul dumneavoastră poate naviga într-adevăr atât de repede mă angajez ca să duc aceste mesaje personal autorităţilor din Kingston.

   Căpitanul fu de acord cu propunerea lui Holms şi dădu de-ndată ordinul ca epava să fie cercetată amănunţit şi dacă e posibil George şi Petre