estimările sale, Farrow era convins că va ajunge cu mult înaintea piraţilor în Kingston, lucru ce-i va permite lui Holms să înştiinţeze autorităţile în timp util, pentru a-l prinde pe Barbuda.

   Târziu după masă Dox-ul se afla între insulele Cuba şi Dominicană şi pân-acuma nu-i fusese dat să întâlnească nici un vas în cale. Mai erau încă cinci sute de kilometri până-n Jamaica iar la capătul sudic al acesteia se afla Kingston, ţinta călătoriei sale.

   Farrow socotise bine: dacă nu se-ntâmplă ceva la motoare, puţin înainte de miezul nopţii vor intra în Kingston.

   Holms se dovedi un ghid perfect, el cunoştea aceste ape atât de bine încât Dox-ul se putea încumeta să nu aleagă calea maritimă obişnuită unde ar fi crescut posibilitatea dea întâlni nave străine, ci să ocolească puţin, lateral.

   Drumul le era presărat totuşi cu mici insule sau cu stânci şi recife răzleţe.

   Holms îl anunţa de fiecare dată, chiar înainte ca acestea să devină vizibile. Îl asigurase pe Farrow c-ar putea şi pe întuneric să conducă submarinul fără nici un prejudiciu şi printre stânci.

   C-o jumătate de oră înainte de miezul nopţii luminile oraşului Kingston apărură în depărtare, fără ca Farrow să fie nevoit să ordone stoparea maşinilor vasului său.

   Într-o barcă mică, de aluminiu, montată în grabă, căpitanul însoţit de George şi Petre îl transportară pe Holms pe ţărm. După un călduros rămas-bun, petrecut la locul de ancorare, Holms se grăbi spre oraş, în timp ce Dox-ul reveni în larg.

   Căpitanul Farrow putea presupune că-n scurtă vreme mările vor fi eliberate de teroarea piraţilor conduşi de Manuel Barbuda.

   De-ndată ce Holms va lua legătura cu autorităţile, acestea nu vor ezita să ia de-ndată contramăsuri, care să ducă la prinderea şi neutralizarea acestuia.

   Farrow încetini viteza vasului său, punând în funcţiune amortizoarele, întrucât era de presupus că Barbuda s-ar putea ivi, cu vasul său, în tot momentul.

   În apropierea de Cuba camarazii au putut auzi, din turn, paletele unei elice puternice. Nava care în întuneric nu putea fi văzută, deoarece nu-şi îngăduise luminile de poziţie, luase cursul direct spre Jamaica.

   Cu siguranţă că era vorba de vasul piratului Manuel Barbuda, care mergea în întâmpinarea destinului său.

IV

LA GUANAHANI

   — SĂ SPERĂM CĂ-N CURÂND nici un vas nu va mai fi

atacat de către piraţi, se adresă căpitanul Farrow fiului său, de-ndată ce zgomotul făcut de bătăile elicei piratului se pierdeau în depărtare. Poate că vom primi chiar mâine un mesaj radiotelegrafic de la Holms, că piraţii au şi fost prinşi.

   O vreme tatăl şi fiul păstrară tăcerea, apoi căpitanul continuă:

   — Acum cred c-ar fi timpul să mai mergem şi la culcare. Somnul este cel mai bun medicament pentru toţi oamenii.

   — Dar nu sunt bolnav tată, prin urmare, n-am nevoie de nici un medicament.

   Căpitanul se mărgini să râdă:

   — Nu asta-m vrut să spun! Somnul este tot atât de necesar ca şi mâncarea şi băutura. Cu cât omul respectă cu mai multă regularitate programul său de somn, cu atât îi merge mai bine şi este mai sănătos. Nu acelaşi lucru se- ntâmplă cu oamenii care trăiesc în aglomeraţia marilor oraşe înghesuiţi într-o cămăruţă insalubră. Poţi fi bucuros George că poţi călători cu noi pe-ntinsul mărilor şi că n- avem deasupra noastră decât soarele ziua şi stelele noaptea şi că putem respira liberi, aerul condimentat şi proaspăt al nemărginirii apelor.

   Căpitanul Farrow îi dădu primului său ofiţer Rindow cârma şi veghea totodată şi coborî cu George în interiorul vasului pentru a se duce la culcare.

   În dimineaţa zilei următoare, căpitanul nu-şi putut reprima o anumită stare de nelinişte.

   — Nici o veste de la Holms, încă? întreabă George, răscolind parcă gândurile sumbre ale tatălui său.

   — Deocamdată nici una! Să sperăm totuşi că totul a mers după plan.

   — Poate că piraţii au fost mai vicleni decât au presupus autorităţile, spuse George pe-nţelesul tuturor.

   — Dacă este aşa, atunci n-avem încotro şi trebuie să-i facem nevătămători, noi înşine. Avem această datorie,

murmură căpitanul ca pentru sine.

   — Cuterul piraţilor trebuia să fi ajuns demult la Kingston, spuse George. Poate c-a ancorat undeva şi echipajul a debarcat cu bărcile în altă parte.

   — Nici nu-i nevoie să debarce! E suficient un mesager pentru a angaja de îndată un alt scafandru.

   — Poliţia în acest caz ar fi trebuit să-i instruiască cât mai bine pe scafandrul mexican şi cursa ar fi fost întinsă!

   — Nu-i exclus ca mexicanul să spere că va câştiga mai mult de pe urma înţelegerii cu piraţii. În cazul acesta ar putea trăda totul.

   Inginerul Hagen se ridică de la masa unde luase micul dejun pentru a lua de la Normann, telegrafistul de serviciu, o misivă pe care era notat ultimul mesaj telegrafic.

   — „Încercare capturare piraţi, eşuat" citi inginerul cu voce tare. Farrow nu spuse mai întâi nimic. Imediat dup- aceea sosi un al doilea telegrafist, care aduse un mesaj mai complet decât acest prim mesaj lapidar şi care fusese recepţionat câteva minute mai târziu. Căpitanul îl citi şi el în sala de mese. El suna aşa:

   „Manuel Barbuda scăpat. Văzut probabil mulţi poliţişti pe mal. Trimis mesaj, el nu-i aşa de prost cum îl cred autorităţile. Vrea să caute Dox-ul lui Farrow pentru a i-o plăti pentru renghiul jucat. Sosit distrugător englez, pentru urmărire pirat. Salutări Holms."

   Farrow aruncă foiţa de hârtie pe masă şi bombăni:

   — Frumos a mai lucrat şi poliţia asta! Fireşte că Barbuda a observat c-o mulţime de poliţişti mişună pe mal. Acum trebuie să ne-aşteptăm la răzbunarea piraţilor. Foarte neplăcut! Păcat că n-am văzut cuterul piraţilor, acum trebuie s-avem în colimator orice vas de vreo şase sute de tone, care spintecă apele.

   — Dacă punem în funcţiune compresoarele, Barbuda nu ne poate ajunge tată, fu de părere George.

   — Ştie oare Barbuda că suntem în drum spre Guanahani, întreabă inginerul Hagen.

   — Nu cred, dar şi-o va închipui! Orice rută marină care trece pe-aici, ajunge şi la Guanahani.

   Cufundaţi în gânduri, toţi îşi făcură de lucru în sala de mese, fiind preocupaţi de problema piraţilor fără