Marian alergă spre puntea de comandă pentru a prelua cârma în timp ce John coborâse deja în sala maşinilor pentru a ambala motoarele. După cum am aflat mai târziu de la John, acesta văzuse jonca, dar a fost destul de înţelept să nu se trădeze prin vreun sunet de sirenă. Mai mult decât atât, îl pregătise pe Li Tan să lanseze barca la apă şi acesta reuşi fără a mai pierde timpul să ne preia la bordul ei, tocmai la momentul potrivit.

  În felul acesta s-a evitat o pierdere de timp care ne-ar fi putut deveni fatală. Eram deosebit de bucuroşi că ne-am procopsit cu-n om atât de valoros ca acest John şi Marian regreta acum că mai târziu, când urma să ne reluăm ocupaţia noastră uzuală de globetrotters nu putea să-l ia cu noi.

  Marian scoase cu grijă iahtul din golf, în larg.

  Întrucât exista pericolul ca Java-Jim să ne urmărească de- ndată ce va constata evadarea profesorului, Marian dădu ordinul ca ambele motoare să fie pornite şi să lucreze din plin.

  Voia să luăm un avans mare pentru a nu fi silit mai târziu să folosească la capacitatea maximă motoarele pentru a scăpa de urmărirea piratului. Ne temeam fireşte că suprasolicitate, acestea s-ar putea strica.

  — Domnule Farrow, ştiu aici în apropiere o insulă destul de ferită pe care am vizitat-o cândva, ne spuse profesorul Barring. Acolo nu ne va căuta Java-Jim, deşi probabil c-o cunoaşte şi el. Insula are un golf în formă de grotă în care se poate intra cu încredere întrucât e destul de adâncă. Stâncile care mărginesc golful sunt invadate de vegetaţie căţărătoare şi închid ermetic intrarea în golf. Cred că grota asta este cel mai nimerit şi mai sigur adăpost pe care-l putem găsi într-un timp record.

  — Daţi-mi vă rog coordonatele insulei, domnule Barring. Mă tem să Java-Jim va apare cât de curând.

  — Dacă-mi încredinţaţi cârma, domnule Farrow, vă voi duce eu, direct acolo. Mă pricep puţin la navigaţie, întrucât am avut şi eu odinioară un astfel de iaht.

  Marian îi încredinţă bucuros profesorului cârma şi mi se alătură mie, în examinarea insulei pe care tocmai o părăseam.

  Barring făcu un ocol mai mare şi cârmi din nou în direcţia est. După părerea mea luasem un avans de câţiva kilometri pe care jonca nu putea să-i recupereze chiar atât de repede.

  Din păcate m-am înşelat amarnic în aprecierile mele. În timp ce ne consideram în siguranţă datorită avansului luat, jonca ţâşni din golful de răsărit al insulei. Şi n-a durat mult până ce indivizii de pe vasul chinezesc ne-au văzut. Jonca făcu un scurt ocol, după care veni cu cea mai mare viteză în urmărirea noastră.

  — Cu toată viteza înainte! comandă Barring prin portavoce. Ca o săgeată ţâşni şi iahtul nostru, despicând apele.

  — Aşa, acum ajungem, domnule Farrow, râse Barring când văzu că jonca rămâne în urmă. În două ore suntem la insula cu pricina şi vom dispărea complet din câmpul vizual al piraţilor.

  — Sunt foarte curios cum stau lucrurile cu grota aceea, am spus eu, pentru că nu-mi puteam imagina cum putea fi atât de ascunsă încât piraţii să nu ştie de ea.

  Am constata cu satisfacţie că jonca rămânea în urmă. Pe- o distanţă mai mare ne-ar fi ajuns întrucât nu puteam forţa la nesfârşit motoarele.

  După aproximativ două ore se ivi şi insula mult aşteptată. Barring se-ndreptă înspre ea şi făcu un mic ocol, când eram doar foarte aproape de insulă. Jonca ne urmase pân-acum le vreo doi kilometri în spatele nostru şi-acum era într-adevăr timpul să dispărem din vederea urmăritorilor noştri. Când insula se interpuse între noi şi urmăritorii noştri Barring opri motoarele şi-ndreptă iahtul într-un golf, care intra adânc în trupul insulei. Chiar la intrarea în micul golf era aşezat un mic deluşor acoperit peste tot de plante agăţătoare şi pe lângă acesta se aţinea şi Barring.

  Iahtul intră, despicând literalmente vegetaţia care ajunsese până la apă, într-o grotă întunecată. Am aprins lămpile de bord pentru a lumina pereţii şi iahtul pătrunse lin până la capătul grotei unde putu ancora în siguranţă.

  — O ascunzătoare într-adevăr ideală, se entuziasmă Marian, după ce se uită cu atenţie-n jur. Mă-ntreb numai dacă piraţii nu vor ajunge şi ei la ideea că sub vegetaţia asta bogată se-ascunde o grotă de mărimea acesteia, unde ne-am putea ascunde.

  — Am descoperit ascunzătoarea asta, numai printr-o întâmplare, domnule Farrow şi sunt ferm convins că nici un om n-a mai fost pe-aici. Vom merge acum pe platoul ce stă în faţa intrării în grotă, de unde putem supraveghea evoluţia joncii, care va fi în dreptul nostru peste câteva minute. Java-Jim poate să ne caute pretutindeni, el nu ne va descoperi niciodată.

  Am putut păşi pe terenul tare al platoului chiar de pe iaht, platoul înconjurând întreaga grotă. Pongo ne urmase pentru a îndepărta eventualele urme pe care le-am fi lăsat în covorul de verdeaţă. I-am împrumutat lampa mea de buzunar şi el o luă înainte. Când am ajuns la intrândul în golf, îşi lepădă pantalonii subţiri şi se lasă să alunece în apă pentru a înota printre plantele presărate peste apele golfului. Examină cu atenţie tapetul plutitor vegetal pentru a constata cu satisfacţie că iahtul nostru n-a produs nici o stricăciune căruia să-i dea cuiva de bănuit că ne-am fi putut ascunde aici.

  Am stat nemişcaţi la intrarea-n micul golf pentru a urmări de aici sosirea iminentă a joncii. Pongo ieşise din apă, se- mbrăcase şi-acum stând lângă noi ni se-adresă:

  — Masser, Pongo cercetează grota. Pongo crede aici au mai fost oameni.

  Înainte de-a avea noi timp să-i răspundem ceva, el se îndepărtă repede. Uimit Barring privi după el.

  — Cred că Pongo se-nşeală de data asta. Am cercetat cu foarte multă atenţie data trecută şi n-am descoperit nimic, spuse profesorul.

  — Dacă Pongo afirmă aşa ceva, domnule Barring atunci ceva adevărat tot trebuie