ce duc la cârmă. În felul acesta am ajuns şi eu înapoi la insulă. În timp ce eraţi pe uscat, am găsit o ocazie potrivită de-a pătrunde în interior, unde am, găsit din fericire uşa magaziei de combustibil deschisă. Am luat costumul şi revolverul, din prevedere am slăbit şuruburile lucarnei de sus pentru a avea asigurată o portiţă de scăpare. N-aş fi putut fi descoperit prea curând dacă nu mi- ar fi fost atât de foame încât să fur silit un peşte, cu ocazia

aceasta unul dintre marinarii dumneavoastră m-a văzut.

  — După care, în timp ce căutam în interior, te-ai strecurat din nou pe punte, interveni căpitanul. Ai intrat apoi din nou în apă? Dar unde au rămas hainele şi revolverul?

  — Sub harnaşamentul tunului, întrucât am presupus că nimeni nu va căuta acolo, apoi m-am cufundat din nou în apă, aşa cum aţi presupus. Azi, înainte de ivirea zorilor am ieşit din nou pe punte, întrucât nu mai puteam să rezist mult în apă.

  Mi-am scos repede costumul şi l-am ascuns sub harnaşamentul tunului. De-ndată ce-am auzit că fiul dumneavoastră mă socoate un om cinstit, am ieşit la iveală. M-am păstrat înainte pitit după tunul de la pupă, amărât fiind şi supărat pe toţi oamenii. M-aş fi apărat astfel în orice caz, dacă m-aţi fi atacat, chiar dacă revolverul nu mi-ar fi servit la nimic.

  Căpitanul Farrow se arătă destul de contrariat când spuse:

  — Un zvon sau o bănuială nefondată poate scoate din echilibru un om normal. Acum timpul petrecut pe insulă a rămas în urmă. Fii binevenit pe vasul meu! Te rog să fii musafirul nostru pe durata călătoriei până-n Mexic, unde vrem să ajungem şi noi. Prea simplu nu e, fireşte, să călătoreşti cu-n submarin. Sunt sigur că ai auzit de numele meu şi de faptul că aliaţii şi mai întâi de toate francezii, mă urmăresc cu înverşunare.

  — Bineînţeles c-am auzit de dumneavoastră, îl asigură Aranga şi vă pot spune că mă bucur în mod deosebit c-am ajuns tocmai pe vasul acesta. Aveţi toată admiraţia mea! Primesc cu recunoştinţă şi bucurie invitaţia dumneavoastră, dar am o rugăminte pentru a cărei îndeplinire v-aş fi foarte recunoscător.

  — Vino cu noi, domnule Lopez, în sala de mese să iei masa cu noi, acolo, ne vei putea spune-n linişte tot ce ai pe suflet, îi propuse căpitanul Farrow.

  — Pentru invitaţia la masă, chiar că vă sunt recunoscător şi un zâmbet îi miji pe faţa lui gravă, întrucât de când m-aţi văzut în mare n-am mai mâncat deloc ca lumea, cu excepţia

peştelui, pe care l-am luat.

  În sala de mese, spre care porni căpitanul împreună cu Lopez şi camarazii de pe punte. Petre le aduse un mic dejun copios, pe care Aranga îl aprecie foarte mult. După ce se sătură, se gândi câteva clipe şi-apoi începu să povestească.

deosebită şi printre majoritatea oamenilor n-aş găsi înţelegere, cu excepţia dumneavoastră. Cred c-am găsit pe- o insulă singuratică, îndepărtată de orice trafic maritim de linie, o mină bogată de aur. Înainte cu trei ani, am întreprins cu un cunoscut o călătorie mai îndepărtată c-o barcă cu motor. Un uragan puternic ne mână înspre sud-vest. Ne credeam pierduţi întrucât ambarcaţiunea noastră părea o coajă de nucă în dezlănţuirea elementelor naturii. În cele din urmă am ajuns de-am descoperit o mică insulă despre care prietenul meu, căpitan de vas, care străbătuse toate mările spuse că-i e complet necunoscută. Pe moment, asta avea importanţă, am ajuns pe partea de vest a insulei, unde eram adăpostiţi oarecum de furtună şi-am debarcat acolo. O pădure deasă domina insula sau ceea ce vedeam din aceasta. Am găsit copaci care cresc în Africa, animale şi păsări ca acolo, am făcut o incursiune pentru a culege fructe pentru nevoile noastre. Desişul era foarte încâlcit astfel încât a durat o oră întreagă până am ajuns la un platou stâncos. Mă descurc în ce priveşte aurul şi minele aurifere, întrucât am trudit în Africa şi California în această branşă. Mi-am dat seama după ce-am privit pentru prima dată pietrele că dădusem peste un sol aurifer. Mai târziu, am găsit bogate filoane aurifere. Am căutat peste tot, pentru a da de căutătorii de aur şi astfel am dat de-o cărare bine întreţinută. De-ndată ce-am păşit pe ea am fost întâmpinaţi de-o grindină de săgeţi, nu i-am văzut pe atacatori şi noi n-aveam arme la noi, aşa că ne-am căutat salvarea-n fugă. Chiar înainte de-a ajunge la barca cu motor, prietenul meu fu atins în spate de o săgeată. Am reuşit să-l târâi până la barcă şi să plec. O ploaie de săgeţi căzu în urma mea, a căror vârfuri erau din aur pur.

INSULA MISTERIOASĂ

   NIMENI DE PE VAS NU ERA ENTUZIASMAT şi mai

nerăbdător decât George.

   O insulă misterioasă, cu-n popor de băştinaşi care foloseau săgeţi cu vârful de aur, era tocmai pe gustul său. Şi pe deasupra o mină de aur, aventurierul din el nu-şi putea dori mai mult.

   Aproape întreaga durată a călătoriei şi-o petrecu în turn, nedezlipindu-şi ocheanul de la ochi. De-abia când întunericul pogorî peste valuri, descoperi el la orizont un punctuleţ întunecat ce nu putea fi decât insula. Strigătul său de bucurie îl determină pe omul de la cârmă să-l întoarcă din drum pe căpitan, care era pe punctul de-a se întoarce în interiorul submarinului.

   Împreună cu căpitanul apăru pe punte Aranga, doctorul, Rindow, Brun şi Hagen.

   — Înainte, acolo se vede deja insula, strigă George.

   Clătinând numai capul, căpitanul îşi duse ocheanul la

ochi. După un timp spuse:

   — Văd doar un mic punct întunecat. Ar putea tot atât de bine să fie o ambarcaţiune, ca şi o insulă sau chiar o stâncă. Puteai să mai aştepţi cu strigătul tău de avertisment încă o jumătate de oră, George!

   Aranga îl rugă pe căpitan să-i împrumute pentru câteva secunde ocheanul. Când şi-l luă de la ochi, se pronunţă:

   — Fiul dumneavoastră a avut dreptate. Pot recunoaşte deja unii copaci de pâine, atât de dragi maimuţelor care înconjoară jungla ca un brâu, de jur-împrejur.