după care l-am zărit strecurându-se printre tufişuri. Venea direct spre mine, trebuia să mă fi mirosit oarecum şi pe când se- ncorda să facă săritura, Pongo apăru ca din pământ înaintea lui şi-i aruncă în faţă cuţitul de spintecat rechini.

   La un atac din flanc nu se aştepta deloc feline. Cuţitul i se înfipse într-o parte adânc, răsturnându-se pe jumătate. Urlând tigrul vru să se-ntoarcă împotriva agresorului său dar păru să-şi fi supraapreciat forţele. Un nou urlet plângăreţ probă câr de adâncă şi dureroasă îi era rana.

   Atunci am apărut eu şi cu Marian de după copaci şi i-am dat împuşcătura de graţie, care îi puse capăt suferinţelor.

   — Masser - spiritual junglei este mort, zise Pongo, bucuros, ştergându-şi cuţitul înfipt până-n plăsele în trupul tigrului răpus. Examină apoi cu atenţie împrejurimile şi dispăru brusc în direcţia din care apăruse mai adineaori tigrul.

   — Să-l urmăm pe Pongo, Robert! se hotărî Marian. Sigur c-a descoperit ceva sau a găsit urma indianului.

   După ce ne-am croit cale printre arbuştii deşi, n-am mai dat deloc de urma uriaşului negru. Ne găseam într-un mic luminiş, înconjurat de o vegetaţie deasă, ca un zid, din toate părţile. Unde putea să fi dispărut Pongo?

   N-am străbătut luminişul, ci am rămas mereu la marginea acestuia, întrucât nutream amândoi presentimentul că suntem urmăriţi de undeva din apropiere. Mi se păru că unul dintre tufişuri se mişcă. L-am făcut atent pe Marian şi-am luat-o într-acolo, dar mi-am dat seama că mă înşelasem. Întrucât căutările noastre rămăseseră fără

rezultat.

   Marian îmi arătă-n tăcere o creangă ruptă, a cărei îndoitură fusese făcută de curând. Tigrul nu putuse veni pe aici întrucât locul era foarte îngust. Trebuia să luăm în considerare că aveam de-a face cu un om care ne supraveghease.

   Marian îmi făcu semn să nu vorbesc pentru că în vecinătate putea să fie ascuns duşmanul nostru. Din păcate nu puteam pătrunde cu privirea în spatele vegetaţiei dese.

   Precauţi, evitând să facem zgomote inutile, ne-am târât mai departe. Am găsit alte crenguţe rupte şi pe pământ urmele lăsate de observatorul misterios.

   Marian se opri, scuturându-şi capul. Nu mai avea sens să mai căutăm mai departe, astfel încât, mut, prietenul meu îmi făcu semn să ieşim afară. Când am ajuns din nou în luminiş, am răsuflat uşurat, aici puteam fi surprinşi mai greu. Presupunere eronată.

   Deodată, în spatele meu trosni o creangă uscată. După ce m-am întors am primit o lovitură atât de năprasnică în tâmplă încât m-am prăbuşit ca un sac la pământ.

^NKpSIO-,

Repuhica Federală Dertim rată Nepal este un stat în sudul Asiei, intre

China fi India, in inima munţilor ffimalaya Primele atestări ale Nepa-

lului dai'uă din secolele Ilf-IV. Nef>al a fost singurul regat hinduist

din lume

EXPERIENŢELE DOCTORULUI THASSA

   M-AM DEŞTEPTAT CU ÎNCETINITORUL DIN LEŞIN şi

mi-am dat seama numai treptat de situaţia în care mă găseam. Detalii nu cunoşteam.

   Eram legat de mâini şi de picioare într-o încăpere întunecoasă dar din fericire nu avea căluş în gură.

   M-am mai mişcat puţin încoace şi încolo.

   — Te-ai deşteptat, în sfârşit, Robert? auzi eu vocea lui Marian lângă mine. Ai primit o lovitură zdravănă peste tâmplă. Cadranul ceasului meu îmi spune c-ai zăcut o oră şi mai mult fără cunoştinţă, după ce mi-am revenit eu. Săculeţul cu nisip cu care ai fost lovit îşi are partea lui de vină.

   — Ştii unde ne găsim acum, Mariane?

   — După opinia mea, într-o clădire care se află aici în mijlocul junglei, nu ştiu însă care ne sunt potrivnicii. De când m-am deşteptat n-a intrat nici un om. Am vrut să te trezesc dar nu m-am putut mişca decât foarte puţin de la pământ. Cred că sunt inele acelea de care ne-au legat şi de aceea nici nu încerca să te eliberezi, ar fi o pierdere inutilă de energie.

   — Mă consolezi de minune, n-am ce spune. Dar n-ai idee totuşi cum am putea scăpa de aici?

   — Pongo, spuse numai Marian.

   Am ştiut atunci că pe el nu-l adusese în puterea sa duşmanul nostru şi mi-am mai domolit puţin bucuria când l- am auzit pe Marian zicând:

   — Deşi s-ar putea ca duşmanul nostru să-l fi doborât şi închis pe Pongo în altă parte a clădirii. Dar nu o prea cred probabilă ideea asta. Să sperăm că n-a fost văzut. Oricum sa ascuns excelent până acum.

   Convorbirea noastră fu întreruptă prin apariţia unui om în încăpere şi care ţinea o lanternă orbitoare în mână.

   Din păcate o ţinea aşa încât noi nu-l puteam vedea.

   — Îmi pare rău, domnilor, se auzi o voce sonoră, plăcută, c-a trebuit să procedez atât de drastic cu dumneavoastră.

Aţi dat buzna peste secretele mele, mi-aţi împuşcat tigrul şi mi-aţi luat prin asta cea mai bună apărare şi de aceea trebuie să vă pregătiţi să muriţi. Nu mă mână aici sentimentul de ură, de mânie, ci mă străduiesc să gândesc destul de obiectiv. Dar deasupra primează ambiţia în profesiunea mea. Siguranţa vă cere moartea. Ştiu prea bine cât de periculoşi sunteţi şi cât de real e pericolul pe care-l reprezentaţi. Pe de altă parte, aşa curând nu veţi mai intra în puterea mea. Nu mă priviţi ca pe un răufăcător, sunt om de ştiinţă şi mă gândesc la binele omenirii dar într-un viitor ceva mai îndepărtat. Sper să pot aduce destule servicii umanităţii. Să-l fac pe om nemuritor. Ar dura prea mult dacă v-aş relata acum toate amănuntele. Moartea nu-i nimic îngrozitor. Este un punct final, când inima încetează să mai bată. Aceasta poate avea numeroase cauze: felurite boli de care suferă omul, îmbătrânirea şi partea sistemului circulator, ce înseamnă? Celulele, din care e constituit omul îmbătrânesc. Dacă se vrea înlocuită moartea, trebuie îndepărtată cauza care provoacă îmbătrânirea celulelor. Dar se impune o mică precizare. Mai târziu, întreaga omenire îmi va recunoaşte numele şi-i va da onorurile cuvenite. Sunt doctorul Thassa.

   — Foarte încântat, domnule doctor, să facem cunoştinţă. Din păcate, totul se petrece sub auspicii atât de nefavorabile. Am auzit deja multe despre dumneavoastră. V-aţi căpătat faima de-a fi unul dintre cei mai