capabili medici, nu numai aici în împrejurimi dar de pe întreg pământul civilizat. Dacă este adevărat sau nu, nu ştiu întrucât nu sunt medic. Dar pe noi nu ne trataţi de parcă aţi fi cu adevărat acel despre care se vorbeşte. Faima poate că a fost exagerată.

   De ce voia Marian să-l aţâţe pe doctorul Thassa?

   Dorea să-l provoace? Răspunsul acestuia îmi dovedi că prietenul meu îi apreciase la justă valoare profilul psihologic.

   Doctorul Thassa se lăsă cuprins de mânie, întrucât fusese atins acolo unde îl durea mai tare:

   — Credeţi c-ar fi posibil ca lumea să-mi acorde pe nedrept prerogativele de care mă bucur? Vă voi dovedi contrariul. Veţi vedea lucruri pe care până acum le-aţi socotit imposibile. Mi-a reuşit să readuc morţii din nou la viaţă. Am studiat în corpul omenesc îndeosebi sensibilul sistem nervos motor şi l-am studiat temeinic ca nici un om înainte. Fiecare fiinţă vie are două feluri diferite de nervi. Nervi cu care simte, deosebit de sensibili şi nervi care îndeplinesc comenzile care vin de la creier, nervii motori. Ei sunt mesagerii rapizi, mult mai rapizi şi decât sunetul. Cu ajutorul unui curent galvanic am reuşit să pun din nou în funcţiune inima. Şi numai asta poate reprezenta o performanţă.

   — Asta puteţi s-o faceţi şi pe cadavrele noastre, după ce o să ne omorâţi, zâmbi Marian.

   Zâmbetul prietenului meu îl scoase cumva din cumpătul său pe doctor.

   — Nu cred nici o iotă din asemenea şarlatanii. Astea sunt trucuri ieftine, menite pentru spectacol, am spus eu.

   Cu asta l-am jignit de moarte pe doctorul Thassa, care deveni nespus de furios. Când era calm, vocea avea un ton plăcut, chiar simpatic, dar la furie devenea piţigăiată şi discordantă.

   — O să trebuiască să credeţi, domnilor! Vă voi convinge de contrariu. Voi începe curând experienţele. Fireşte, că veţi înţelege doar o parte mică din acestea şi nu vă voi explica în întregime, vă voi da câteva explicaţii doar de natură laică, atât cât să puteţi pricepe cu ce aveţi de-a face. Veţi vedea că n-am exagerat şi omenirea va deveni în curând nemuritoare şi nu numai ea, ci şi fiecare component al său, adică omul, în parte.

   — Credeţi că veţi face un bine astfel omenirii? Credeţi cu adevărat, domnule doctor Thassa, că există oameni cu experienţă care tânjesc să trăiască veşnic pe acest pământ?

   Doctorul Thassa se uită mirat la noi.

   — Toţi vor să trăiască veşnic, nici unul nu vrea să moară şi nici unul nu vrea să îmbătrânească! Voi readuce omului tinereţea veşnică.

   — Ei, vedeţi, asupra acestei teme, nu ne putem pune de acord, zâmbi din nou Marian.

   — Oamenii vor apela la doctorul Thassa, spuse doctorul, nu fără îngâmfare - asta era o altă trăsătură de caracter antipatică la omul acesta - când îşi va simţi sfârşitul apropiat şi doctorul Thassa va face dintr-un om bătrân din nou unul tânăr, dintr-o bătrână o adolescentă. Şi dacă totuşi aburul morţii i-a atins, doctorul Thassa îi va redeştepta din nou la viaţă.

   — Sărmanii morţi! îmi şopti Marian.

   Am căutat să schimb discuţia, întrucât comportamentul doctorului devenea tot mai greu de controlat.

   — Suntem interesaţi să vă vedem experienţele, domnule doctor. Când o să ne omorâţi? Şi cum? Când o să vedem experienţele, înainte de a ne ucide sau după ce ne veţi învia iarăşi? De ce ne mai omorâţi dacă după aceea ne veţi readuce din nou la viaţă?

   L-am pus fără să vreau pe doctor în încurcătură, după ce i-am demonstrat această lipsă aparentă de logică a faptelor sale.

   — După o oră de la sfârşitul experienţelor veţi muri, hotărî doctorul, dar de-o manieră plăcută, fără dureri. Veţi merge zâmbind într-o altă lume, dar deşi corpul vă va fi mort, creierul încă vă va lucra. Asta vă promit. Aşa că veţi simţi pe propriul corp că n-am exagerat cu nimic. După moarte veţi mai putea gândi încă vreo 24 de ore, creierul vă va mai trăi încă o zi. Din această stare îmi veţi fi recunoscători că v-am asigurat o moarte lină, fără dureri.

   — Păi vă mulţumim de pe acum pentru amabilitate, blândeţe şi omenie, spuse Marian cu o ironie rece. Dar nu credeţi că preţul acesta este prea ridicat? Este doar o prostie mai întâi să ne ucideţi, doar pentru a crede şi recunoaşte că un creier după moarte mai este în stare să funcţioneze şi să lucreze. De asemenea este o prostie să ne omorâţi pentru ca noi să nu vă trădăm secretul, că puteţi readuce la viaţă oameni care au murit deja. Tocmai această realizare medicală e menită a pune bazele faimei dumneavoastră. Dacă doriţi să-i ucideţi pe toţi aceia care vă cunosc secretul nemuririi, nu mai văd sensul de-ai mai face pe oameni nemuritori.

   — Motivul comportamentului meu, ne lămuri doctorul devenind din nou rece şi vorbind clar şi apăsat e că nu mi- am finalizat încă experimentele. Înainte de a o face, nu pot permite să transpare nimic. Pentru a lucra în linişte şi păstra secretul, am ales pustietatea junglei dar a trebuit să vă luaţi după mine şi să mă spionaţi. Iată de ce v-am hotărât moartea, de ce vreau să vă pedepsesc!

   Marian tăcu. Ca şi înainte obiecţiile noastre, aşa îl enerva pe doctor şi tăcerea noastră. Din nou continuă el:

   — Orice trădare a muncii mele dăunează omenirii. Nu cred c-aţi putea păstra tăcerea asupra celor pe care le-aţi auzit aici şi poate le veţi trăi şi de aceea, sunt nevoit să vă omor. Dar trebuie să muriţi cu convingerea c-o veţi face pentru o cauză bună, pentru progresul omenirii.

   — Acum ştiu, spuse Marian şi-o spuse cu atâta bucurie de parcă i s-ar fi luat un văl de pe ochi şi-ar fi descifrat secretul înscris într-o carte cu şapte peceţi. Experienţele pe care le faceţi costă nu numai o groază de bani dar şi multe vieţi omeneşti. Toţi oamenii vor condamna ceea ce faceţi aici, ca nişte crime pur şi simplu. Întreprinderea dumneavoastră e foarte periculoasă, întrucât - aşa cum