Începu imediat să arunce pietrele mai mari spre noi. Noi, la rându-ne, le rostogoleam spre însoţitorii noştri din spate, cărora le-am strigat ce au de făcut. De n-o făceau se puteau accidenta. O oră întreagă am muncit aşa, până ce Pongo scoase un chiot de bucurie. La rându-mi şi eu am simţit un curent de aer proaspăt. Pongo îşi băgase mâna printre dărâmături şi nu mai dăduse de nici o rezistenţă, ceea ce însemna că găsisem drumul spre libertate. Am răsuflat uşuraţi. După câteva minute, am văzut la o scurtă depărtare lumina zilei.

   — Să nu ieşim, Pongo. Reţine-l şi pe Maha, ca să nu ne trădeze. E posibil ca sus să vegheze doctorul Thassa.

   Am găsit peştera mascată de tufişurile dese. Pongo îşi asumă sarcina să caute prin împrejurimi, în speranţa că-l va surprinde pe Thassa.

   Ne încunoştinţă imediat că n-a dat de el, după care am făcut cu toţii o pauză de câteva minute ca să ne tragem sufletul.

   Fiica emisarului se plânse de sete. Spre bucuria noastră Pongo ne mărturisi că undeva în apropiere se găseşte un izvor cu apă curată. Din păcate nu aveam nimic în care să aducem apa, aşa că a trebuit să mergem cu toţii acolo, pentru a ne astâmpăra setea. După ce-am găsit izvorul am băut pe săturate şi fata, cu puterile refăcute, se simţea în stare să ne-nsoţească la Katmandu.

   După ce am ajuns în faţa casei doctorului Thassa n-a, mai văzut decât o grămadă de resturi fumegânde. Nimic n-a mai rămas decât scrum şi cenuşă. Cum o să-l putem dovedi pe doctor, întrucât comisarul de poliţie nu ne va crede pe cuvânt?

   Voiam tocmai să-l avertizez pe Marian asupra acestor probleme când o trupă de poliţişti, conduşi de către comisarul Witho, apăru înaintea noastră. Fiica înaltului funcţionar englez scoase un ţipăt de bucurie şi merse de se aruncă în braţele unuia dintre domnii care însoţeau această trupă, care se dovedi a fi chiar tatăl fetei.

   Comisarul ne privi cercetător şi ne întrebă:

   — De ce n-aţi venit astăzi pe la mine, domnilor? V-am aşteptat zadarnic şi mi s-a părut destul de ciudat. Îmi puteţi oferi o explicaţie?

   — Domnule comisar, dacă dumitale ţi se pare ciudată sau nu situaţia asta, mi-e indiferent! Am lăsat o plângere şi nu i- ai dat curs. Ba mai mult, ne bănuiai c-am răpit-o noi pe fiica emisarului englez. O să mă plâng de comportamentul dumitale.

   — Domnule, cum îţi permiţi? se burzului comisarul. Înainte cu două ore am primit înştiinţarea c-aţi răpit-o pe tânără şi că o vom găsi în casa asta. De aceea sunteţi arestaţi!

   Marian şi cu mine am izbucnit în râs.

   Poliţiştii ne şi înconjurară şi se pregătiră să ne aresteze.

   Atunci păşi în faţă emisarul englez şi se adresă comisarului:

   — Domnii aceştia, domnule comisar, mi-au salvat fiica. Te înşeli dacă afirmi contrariul. În afară de asta, uite alături tânărul indian, care a fost atacat de un tigru tocmai când era în căutarea fiicei mele. Şi el este martor, că domnii aceştia mi-au salvat fiica.

   — Domnule, vă-nşelaţi! Omul meu de încredere din Katmandu, care ocupă o funcţie înaltă, mi-a spus cu totul altceva despre domnii aceştia. De aceea o să-i arestez!

   —  Domnii stau sub protecţia mea specială, dacă-i arestezi, vei răspunde în faţa guvernului meu şi nu glumesc deloc, s-o ştii!

   Comisarul păru încurcat de întorsătura evenimentelor, spumega de furie, dar dându-şi seama că nu putea deocamdată întreprinde nimic, se mărgini să zică:

   — Renunţ la arestarea imediată dar nu voi lăsa lucrurile aşa. Fiica dumneavoastră va trebui să depună mărturie, cine a răpit-o şi unde a dus-o.

   — Aş fi făcut-o şi fără somaţia dumitale, domnule comisar! Dar nu-mi spui, rogu-te, cine-i persoana înaltă, care-i suspectează pe aceşti domni?

   — Secret de serviciu! răspunse comisarul Witho scurt.

   — E vorba de doctorul Thassa, îi oferi răspunsul Marian,

care ascultase zâmbind tot schimbul de replici.

   Privirea furioasă a comisarului adeveri că prietenul meu nimerise din plin.

   — N-are importanţă cine mi-a spus. Sunt dator să cercetez.

   — Mai bine dă ordin să se-ndepărteze dărâmăturile, domnule comisar! Poate vei găsi neatinsă pivniţa, unde se află toate dovezile.

   — Nimic nu se mai poate salva de aici. Ar fi o muncă inutilă pe care le-aş da-o oamenilor mei.

   — Atunci să ne întoarcem repede la Katmandu, spuse emisarul. Mai trebuie să rezolv ceva acolo.

   Pe drum, Marian îi povesti funcţionarului englez cum am reuşit de i-am salvat fiica şi nu uită să-i zugrăvească şi experienţele doctorului Thassa.

   Englezul promise să intervină energic pentru a stopa fărădelegile doctorului. El se miră însă, cum de mai putea omul ăsta să umble liber prin Katmandu şi nimeni să nu poată face nimic.

   — Are un protector pe care se poate baza în orice privinţă. Am trăit-o doar pe propria experienţă că i se dă mai multă crezare acestuia decât nouă, mai adăugă Marian.

   — O să intervin pentru lămurirea tuturor lucrurilor, domnilor, spuse înaltul funcţionar. Dacă facem plângere, şeful poliţiei din Katmandu o să fie obligat să facă lumină în afacerea asta, domnilor. Comisarul pare să fi rămas în continuare un înflăcărat admirator al doctorului Thassa.

   Marian dădu numai din cap îngândurat.

DEMASCAREA DOCTORULUI THASSA

   AM PORNIT-O VOINICEŞTE LA DRUM, întrucât şi emisarul voia să ajungă cât mai repede acasă. Am stabilit, la sugestia tatălui fetei, să stăm deocamdată la locuinţa sa din oraş ca musafiri, pentru a ne bucura în continuare de protecţia guvernului englez. Deşi emisarul vorbi personal cu şeful poliţiei, acesta nu vru să întreprindă nimic împotriva doctorului.

   Ne chemă doar la o confruntare cu doctorul, la şeful poliţiei.

   Doctorul Thassa apăru punctual şi ne privi dispreţuitor. Negă cu înverşunare că poseda o casă în pădure unde făcea experienţe. Pe reporter nu-l puteam folosi ca martor, întrucât s-ar fi întors repede împotriva noastră.

   Fiica emisarului dădu depoziţia sub jurământ şi semnă protocolul, cum că a fost răpită de către doctor şi noi am eliberat-o.

   — Pot dovedi că-n noaptea cu pricina n-am