— Nu mai fi aşa de băgăreaţă.

— A murit, spune Bunny. De curînd.

— Nu se poate! exclamă corul mamelor.

Georgia îşi duce mîna la gură şi spune:

— Ah, sărmanul de tine!

Vrea să îl prindă pe Bunny de mînă, dar îşi înfrînează impulsul.

— Nu pot să spun că a fost uşor, zice Bunny, privind peste umăr.

— Nu, sigur că nu, aprobă femeile.

Bunny îşi ia paharul de vin şi are senzaţia bizară că acest scenariu nu este doar al lui – şi nici măcar al celor trei femei –, ci mai degrabă joacă toţi sub ochii altcuiva, aşa că se uită din nou peste umăr, să vadă dacă e cineva acolo.

— Aţi simţit? exclamă el, băgîndu-şi capul între umeri.

Femeile îl privesc întrebător.

— Un fel de răcoare în aer? explică Bunny, privind din nou peste umăr.

Dar apoi ridică paharul şi spune:

— În cinstea vieţii!

Mîna îi tremură, iar vinul se varsă din pahar şi îi îmbibă manşeta cămăşii.

— În cinstea vieţii, spun femeile, privindu-se una pe cealaltă.

— Şi pentru toate rahaturile ei! completează Bunny, golindu-şi paharul dintr-o înghiţitură. Sînteţi sigure că nu simţiţi nimic?

Bunny se cutremură şi priveşte în spatele lui. Se uită la ceas, dar cifrele sînt înceţoşate. Îşi ia sacoul.

— Trebuie să plec, doamnelor… începe el, dar remarca lui e întîmpinată cu proteste zgomotoase. Zău, fetelor, sînt un om al muncii!

Bunny îşi ridică gulerul de la sacou. Observă cum de pe buze i se desprinde un fuior de abur, ca un semn de întrebare.

— V-am dat asta?

Bărbatul bagă mîna în buzunarul de la piept al sacoului şi scoate nişte cărţi de vizită. Le întinde cîte una lui Zoë şi Amandei.

— Veţi primi produsele voastre în cel mult zece zile lucrătoare. Dacă mai aveţi nevoie de ceva, nu… ăăă… nu ezitaţi să mă sunaţi. Bine? Mi-a făcut… ăăă… mare plăcere.

Bunny se întoarce spre Georgia, pe care o vede printr-o peliculă înceţoşată. Georgia se uită şi ea la el, cu ochii ei violeţi deveniţi izvoare de compasiune.

— Te simţi bine? întreabă ea.

— Ăăă… uite aici cartea mea de vizită. Te rog să n-o piezi… A… şi dacă e ceva, eu… ăăă… vreau să zic dacă e ceva ce aş putea să… fac pentru tine, te rog, nu ezita să mă suni. Ziua sau… ăăă… ştii… noaptea.

Georgia îşi pune mîna pe mîna lui Bunny şi spune „Ce e?“, apoi scoate din poşetă un şerveţel pe care i-l întinde. Bunny îşi dă seama, cu un fior, că ciuperca metalică de pe tricoul Georgiei nu e deloc o ciupercă, ci un nor atomic.

— Ai cei mai… ăăă… extraordinari ochi, Georgia, spune Bunny, tamponîndu-şi obrajii. Ăăă… sînt… foarte adînci.

— Ah, sărmanul de tine! şopteşte Georgia ca pentru sine.

— Adînci ca… ăăă…

Zoë îşi duce mîna la gură şi strănută, împroşcînd un jet mic de stropi peste fluturele roz tatuat pe încheietură. Priveşte spre Amanda, trage aer în piept şi spune:

— O, Doamne!

Bunny îşi închide diplomatul cu mostre, îşi împinge scaunul în spate, se ridică şi zice:

— La revedere, doamnelor.

Priveşte în jurul său, deschide uşa şi dispare, lăsînd în urma lui o atmosferă de incredulitate şi tristeţe.

— Uau! face Zoë.

Bunny stă pe palier, apoi se sprijină de balustradă şi îşi dă seama, şovăitor, că din partea cealaltă – partea morţii – îi este adresată o solicitare, dar nu are idee care anume. Coboară scările şi traversează curtea bătută de vînt, cu umbrele ei rectangulare şi întunecate, luînd-o înspre maşină.

Bărbatul cel gras, în rochie şi cu perucă lila, îl vede pe Bunny, se ridică de pe bancă şi se apropie de el, mîrîind încet şi ţinînd ghiveciul în faţă ca pe un copil care şi-a murdărit scutecele, ca pe un pachet de nitroglicerină sau aşa ceva.

— Nu te apropia de mine, dementu’ dracului! exclamă Bunny, oprindu-se şi fixîndu-şi picioarele ferm pe sol.

Tipul se uită la Bunny şi vede la el ceva suficient de impresionant cît să-l facă să reevalueze oportunitatea demersului său actual. Execută o retragere la viteză mărită, ca într-o comedie mută, şi se aşază din nou pe bancă, în poziţia lui cocoşată şi enervantă.

— Nebunu’ dracului! bombăne Bunny, traversînd curtea şi suindu-se apoi în maşină.

— Te simţi bine, tati? întreabă Bunny Junior.

— Ce? spune Bunny. Ce dracu’…?

Băiatul închide enciclopedia şi îi zice tatălui său:

— Nu-mi place deloc aici, tati.

Bunny porneşte maşina şi spune, mai mult pentru sine decît pentru fiul său:

— Atunci hai să ne cărăm d-r-a-c-u-l-u-i de aici!

— Unde, tati?

Bunny bagă mîna în buzunarul hainei, scoate lista cu clienţi şi i-o