În treacăt fie spus, Angela a fost una dintre eroinele neştiute ale fabricării bombei atomice, şi nu cred că povestea aceasta este cunoscută. Poate vă va fi utilă. După întâmplarea cu broaştele ţestoase, tata a devenit atât de interesat de animalele astea încât nu a mai lucrat la bomba atomică. Nişte oameni din echipa Proiectului Manhattan au venit la noi acasă să o întrebe pe Angela ce e de făcut. Ea le-a spus să îi ia ţestoasele. Aşa că, într-o noapte, s-au dus în laboratorul lui şi au furat ţestoasele şi acvariul. Tata nu a suflat nici o vorbă despre dispariţia broaştelor ţestoase. S-a dus la serviciu a doua zi şi a căutat nişte lucruri cu care să se joace şi la care să se gândească, iar acolo toate lucrurile cu care se putea juca şi la care se putea gândi aveau legătură cu bomba atomică.

Când m-a scos de sub tufă, Angela m-a întrebat ce s-a petrecut între mine şi tata. Îi tot spuneam cât de urât era tata şi cât de tare îl uram. Mi-a tras o palmă. «Cum îndrăzneşti să vorbeşti aşa de tatăl tău? mi-a spus. Este unul dintre cei mai importanţi oameni care au trăit vreodată! Azi a câştigat războiul! Îţi dai seama? A câştigat războiul!» Şi mi-a mai tras o palmă.

Nu îi port pică pentru că m-a plesnit. Nu îl avea decât pe tata. Nu avea prieten. De fapt, nu avea nici un fel de prieteni. Avea o singură pasiune: cânta la clarinet.

I-am spus din nou cât de tare îl urăsc pe tata; mi-a mai tras o palmă şi atunci Frank a ieşit de sub tufă şi i-a dat un pumn în stomac. A lovit-o foarte tare. Angela s-a prăbuşit şi a început să se tăvălească. Când şi-a mai revenit, a ţipat după tata.

«N-o să vină», i-a spus Frank râzând. Avea dreptate. Tata a scos capul pe fereastră şi s-a uitat la Angela şi la mine rostogolindu-ne pe jos şi la Frank, care râdea, în picioare. Apoi a băgat capul înăuntru şi nu ne-a întrebat nici după aceea despre ce fusese vorba. Oamenii nu erau domeniul lui.

E de ajuns? V-am fost de ajutor la carte? Fireşte, m-aţi legat de mâini cerându-mi să mă limitez strict la ziua lansării bombei. Există o groază de anecdote despre bombă şi tata, din alte zile. De exemplu, ştiţi povestea despre tata, din ziua când au testat pentru prima oară o bombă la Alamogordo? După detonare, când a devenit clar că America putea şterge un oraş de pe faţa pământului cu o singură bombă, unul dintre oamenii de ştiinţă s-a întors şi i-a spus tatălui meu: «Ştiinţa a aflat acum ce este păcatul». Ştiţi ce i-a zis tata? «Ce este păcatul?»

Cu cele mai bune gânduri. Newton Hoenikker"

7

Ilustra familie Hoenikker

Newt a adăugat şi următoarele post-scriptum-uri:

"P.S. Nu pot să semnez «Al dumneavoastră, frăţeşte» pentru că nu voi fi confirmat din cauza examenelor picate. Fusesem doar acceptat, dar în curând nici asta n-o să mai fie valabil.

P.P.S. Aţi caracterizat familia noastră drept «ilustră» şi cred că ar fi o greşeală să păstraţi această caracterizare şi în cartea dumneavoastră. De exemplu, eu sunt pitic — am doar un metru treizeci. Ultima oară când am avut veşti despre Frank, era urmărit de poliţia din Florida, de F.B.I. şi de Ministerul de Finanţe pentru că strecurase maşini furate în Cuba pe transportoare amfibii reformate. Aşa că sunt sigur că «ilustru» nu este chiar cuvântul de care aveţi nevoie. «Spectaculoasă» s-ar potrivi mai bine.

P.P.P.S. 24 de ore mai târziu. Am recitit scrisoarea şi îmi dau seama că las impresia unei persoane care nu face altceva decât să stea să-şi aducă aminte lucruri triste şi să-şi plângă de milă. De fapt, sunt un om norocos şi sunt conştient de asta. Mă voi căsători în scurt timp cu o fetiţă extraordinară. În lumea aceasta există dragoste pentru toţi, nu trebuie decât să cauţi. Sunt dovada vie a acestui lucru".

8

Relaţia lui Newt cu Zinka

Newt nu îmi spusese cine era prietena lui. Dar la vreo două săptămâni după ce mi-a scris, toată lumea a aflat că o cheamă Zinka — Zinka şi-atât. Se pare că nu avea nume de familie.

Zinka era o liliputană ucraineancă, balerină în Compania de Dans Borzoi. S-a întâmplat ca Newt să se ducă la un spectacol al companiei în Indianapolis, chiar înainte să plece la Universitatea Cornell. Compania a avut un spectacol apoi şi la Cornell. La terminarea spectacolului, micuţul Newt era la intrarea actorilor, cu un buchet de trandafiri American Beauty cu cozi lungi.

Ziarele au preluat povestea atunci când Zinka a cerut azil politic în Statele Unite, iar ea şi Newt au dispărut.

După o săptămână, micuţa Zinka s-a prezentat la Ambasada Uniunii Sovietice. A spus că americanii erau prea materialisti şi a cerut să se întoarcă acasă.

Newt şi-a găsit adăpost în casa surorii lui, în Indianapolis. A dat o scurtă declaraţie presei. "Este o chestiune privată, spunea el. A fost o poveste de iubire. Nu regret nimic. Cele întâmplate ne privesc strict pe mine şi pe Zinka."

 Un reporter american descurcăreţ trimis la Moscova pentru a afla informaţii despre Zinka de la colegii ei de breaslă a făcut neplăcuta descoperire că Zinka nu avea doar douăzeci şi trei de ani, aşa cum susţinea.

Avea patruzeci şi doi de ani, suficient ca să-i fie mamă lui Newt.

9

Vicepreşedintele responsabil cu vulcanii

Băteam pasul pe loc cu cartea mea despre ziua lansării bombei.

După vreun an, cu două zile înainte de Crăciun, o altă poveste m-a dus în Ilium, New York, unde dr. Felix Hoenikker îşi desfaşurase cea mai mare parte a activităţii şi unde au crescut micul Newt, Frank şi Angela.

M-am oprit în Ilium să văd ce era de văzut.

În Ilium nu mai trăia nici un Hoenikker, în schimb erau o mulţime de oameni care susţineau că i-au cunoscut bine pe bătrân şi pe cei trei copii ciudaţi ai acestuia.

Mi-am stabilit o întâlnire cu dr. Asa Breed, vicepreşedintele responsabil cu Laboratorul de cercetare al Companiei Siderurgice. Presupun că