— Sulfatiazol.

În acel moment am făcut greşeala să iau o bucăţică de albatros de pe o tavă care mi-a fost prezentată.

105

Analgezic

S-a întâmplat — "A fost menit să se întâmple", ar spune Bokonon — să fiu atât de incompatibil cu carnea de albatros, încât mi s-a făcut rău din clipa când am înghiţit prima îmbucătură. Am fost nevoit să mă reped în jos pe scara în spirală, căutând o baie. Am găsit una lângă apartamentul lui "Papa".

Când am ieşit de-acolo, vag uşurat, m-am întâlnit cu dr. Schüchter von Koenigswald, care ieşea în fugă din dormitorul lui "Papa". Avea o privire rătăcită; m-a apucat de mână şi a ţipat:

— Ce era aia? Chestia aia pe care-o purta la gât?

— Poftim?

— A înghiţit-o. "Papa" a înghiţit ce era în fiolă şi acum e mort.

Mi-am adus aminte de flaconul cilindric atârnat de gâtul lui "Papa" şi am avansat o ipoteză destul de plauzibilă:

— Cianură?

— Cianură?! Cianura face din om stană de piatră într-o clipă?

— Piatră?

— Marmură! Fier! N-am mai văzut niciodată un cadavru atât de rigid. Dacă-l loveşti, scoate un sunet de marimba. Veniţi să vedeţi!

Von Koenigswald mă împinse în dormitorul lui "Papa". În pat, în barca de aur, era o privelişte îngrozitoare. "Papa" murise, dar cadavrul său nu era al unui om care-şi găsise în sfârşit liniştea.

Capul îi era dat pe spate. Întreaga greutate a lui "Papa" se sprijinea pe creştet şi pe tălpi, iar corpul său înţepenit în aer părea un pod arcuit spre tavan. Semăna cu o potcoavă.

Era evident că moartea fusese provocată de conţinutul fiolei de la gâtul său. Cilindrul se afla într-o mână, cu capacul scos, iar degetul mare şi arătătorul celeilalte mâini îi rămăseseră prinse între dinţi, ca şi cum ar fi depus acolo o fărâmă din ceva.

Von Koenigswald scoase un furchet din lăcaşul său de pe bordajului bărcii aurite. Ciocăni în burta lui "Papa" cu furchetul de oţel, iar zgomotul semăna cu sunetul unei marimba.

Buzele, nările şi ochii lui "Papa" erau acoperite de o peliculă sfărâmicioasă alb-albăstruie.

Tabloul acesta nu mai are nimic surprinzător acum, dar atunci cu siguranţă avea. "Papa" Monzano era primul om care murise din cauza gheţii-9.

Nu ştiu de ce consemnez acest fapt. "Scrieţi tot", spune Bokonon. De fapt, el ne spune, desigur, cit de zadarnic este să scrii sau să citeşti relatări. "Fără înregistrări fidele ale trecutului, cum pot evita oamenii să facă greşeli grave în viitor?" întreabă el ironic. Deci o voi spune din nou; "Papa" Monzano era primul om care murise din cauza gheţii-9.

106

Ce spun bokononiştii când se sinucid

Dr. Von Koenigswald, binefăcătorul al cărui dosar era umbrit de groaznicul handicap al lagărului de la Auschwitz, a fost al doilea om care a murit din cauza gheţii-9.

Vorbea despre rigor mortis, subiect menţionat de mine.

— Rigor mortis nu se instalează în câteva secunde, declară el. M-am întors cu spatele la "Papa" doar câteva clipe. Delira...

— Despre ce? am întrebat eu.

— Despre durere, Mona, gheaţă — de toate. Şi apoi a spus "Acum voi distruge lumea".

— Ce voia să spună?

— Sunt cuvintele pe care le spun bokononiştii înainte să se sinucidă. (Von Koenigswald se îndreptă spre un vas cu apă, ca să se spele pe mâini.) Când m-am întors sâ văd ce face, continuă el, cu mâinile încă deasupra apei, era mort, ţeapăn ca o statuie, aşa cum l-aţi văzut. I-am atins buzele. Arătau foarte ciudat.

Băgă mâinile în apă.

— Ce substanţă ar fi putut provoca...

Întrebarea rămase neterminată. Von Koenigswald ridică mâinile, şi apa din vas le urmă. Nu mai era apă, ci o emisferă de gheaţă-9.

Von Koenigswald atinse cu limba misterioasa emisferă alb-albăstruie.

Îngheţul i se întinse pe buze. Îngheţă bocnă, se clătină şi se prăbuşi.

Emisfera alb-albăstruie se sfărâmă. Cioburile ei se risipiră pe podea.

M-am dus la uşă şi am strigat după ajutor.

Nişte servitori şi nişte soldaţi veniră în fugă.

Le-am ordonat să-i aducă imediat pe Angela, Newt şi Frank în camera lui "Papa".

În sfârşit, văzusem gheaţa-9!

107

Bucurati-vă ochii!

I-am poftit pe cei trei copii ai lui Felix Hoenikker în dormitorul lui "Papa". Am închis uşa şi m-am proptit cu spatele în ea. Aveam o dispoziţie solemnă şi sumbră. Ştiam ce înseamnă gheaţa-9. O visasem adesea.

Era clar că Frank îi dăduse gheaţa-9 lui "Papa". Şi era sigur că, dacă Frank avusese gheaţa-9, Angela şi Newt o aveau şi ei.

Aşa că m-am răstit la ei, cerându-le socoteală pentru această faptă monstruoasă. Le-am spus că farsa luase sfârşit, că ştiam totul despre ei şi gheaţa-9. Am încercat să le atrag atenţia asupra ameninţării la adresa vieţii pe Pământ pe care o reprezenta gheaţa-9. Am fost atât de convingător, încât nici nu le-a trecut prin cap să mă întrebe cum de aflasem despre gheaţa-9.

"Bucuraţi-vă ochii!" le-am zis.

După cum ne spune Bokonon, "Dumnezeu nu a scris niciodată o piesă de teatru bună". Scena din camera lui "Papa" nu ducea lipsă de aspecte şi de elemente de recuzită spectaculoase, iar discursul meu de deschidere fusese foarte bun.

Dar prima replică venită din partea unui Hoenikker a distrus toată măreţia situaţiei.

Micul Newt a vomitat.

108

Frank ne spune ce-i de făcut

Pe urmă ne-a venit tuturor să vomităm. Ceea ce făcuse Newt era, cu siguranţă, necesar.

— Sunt întru totul de acord, i-am zis lui Newt, şi apoi am mârâit către Angela şi Frank: Acum, că ştim care e părerea lui Newt, aş vrea să ştiu ce-aveţi de spus.

— Bleah, făcu Angela, încovoiată, cu limba ieşindu-i din gură. Era albă ca varul.

— Asta e şi părerea ta? m-am întors eu către Frank. "Bleah"? Asta ai de spus, generale?

Buzele lui Frank se ridicaseră, dezvelindu-i dinţii încleştaţi. Respiraţia i se accelerase, iar aerul intra şi ieşea printre dinţi cu un şuierat.

— Exact ca potaia, murmură Newt, privindu-l pe Von Koenigswald.

— Care potaie?

Newt răspunse în şoaptă, aproape fără să sufle. Însă, datorită pereţilor de piatră, camera avea o acustică bună, aşa că l-am auzit limpede.

— Crăciunul când a murit tata.

Newt vorbea pentru sine. Când l-am întrebat ce s-a întâmplat cu câinele în seara morţii tatălui său, m-a privit de parcă îl deşteptasem dintr-un vis. Iar eu nu aveam ce căuta în visul lui.

Fraţii săi făceau însă parte din vis. Aşa că,