Bunny observă că interiorul parbrizului a fost decorat cu o reţea stranie şi întortocheată de dîre de cariocă. Asta îl captivează.

— Ce dracu’! începe el cu o voce gîfîită şi pierdută.

În clipa aceea trupul lui îndurerat ajunge la un fel de relaxare drogată, iar Bunny se lasă pe spătarul scaunului, hipnotizat. Un nou pîrîiaş de sînge începe să i se scurgă din nas.

— Ce dracu’! spune din nou Bunny.

Apoi Bunny Junior îşi dă seama ce îl întristează atît de mult la cravata tatălui său şi începe să se gîndească la scarabei şi la felul cum masculii îşi folosesc coarnele în luptele cu ceilalţi masculi din timpul ritualului de împerechere şi că sînt printre cei mai mari gîndaci din lumea asta nenorocită.

— Ia hîrtia aia de jos, de pe podea, zice după o vreme Bunny.

Băiatul are impresia că vocea tatălui său seamănă cu a unui robot sau ciborg sau aşa ceva.

— Acum mergem acasă, tati? întreabă el.

— Fă ce ţi-am spus.

Băiatul întinde mîna şi ia foaia de hîrtie mototolită.

— Uite-o, tati, spune el.

— Citeşte-mi ce scrie pe ea.

Bunny Junior îndreaptă teribil de ceremonios hîrtia, o netezeşte pe genunchi cu gesturi dramatice şi citeşte oarecum ostentativ:

— Pamela Stokes, Meeching Road, Newhaven.

Apoi băiatul se uită spre tatăl său, cu un zîmbet ţeapăn şi înduioşător de prostesc.

— Aha, spune ambiguu Bunny.

Întinde mîna, smulge un şerveţel din torpedou şi îl rulează în două tampoane identice, pe care şi le vîră în nas. Freacă hăţişul negru de pe parbriz cu mîneca sacoului. Apoi se opreşte şi se uită la băiat.

— Ei bine? întreabă el.

— Ei bine ce, tati?

— Ei bine, eşti sau nu copilot?

Bunny Junior deschide ghidul.

— În Newhaven e frumos, tati?

Bunny îşi învîrte tampoanele în nări, îşi netezeşte cravata pătată cu sînge, îşi aranjează părul şi face cu degetele o mişcare ciudată, pe care băiatul nu e în stare s-o descifreze.

— Bunny, băiete, o să-ţi placă la nebunie.

1. Joc de cuvinte: în engleză extinct (specie dispărută) se pronunţă aproape la fel ca stink (a puţi).

Pe ecranul unei plasme enorme, aşezată în colţul unui living dintr-o casă mică din Newhaven, Bunny are impresia că observă, la periferia cîmpului său vizual, noi imagini prinse de camerele de supraveghere cu Criminalul cu Coarne, care aleargă, cu celebrul lui trident, după o turmă de cumpărători îngroziţi. Dar Bunny nu e absolut sigur, pentru că o rază întîrziată de soare a ajuns pe ecran şi înceţoşează imaginea. Poate detecta însă în pixelii lipsiţi de culori o senzaţie deja familiară de groază – recunoaşte ţipetele înspăimîntate ale mulţimii – şi, preţ de o fracţiune de secundă, se întreabă cît de aproape de Brighton e de fapt acest nenorocit, timp în care îi spune Pamelei Stokes:

— Oferim produse pentru o îngrijire extrem de rafinată şi ultra-performantă a pielii, produse care combină mai bine de un secol de descoperiri în domeniul dermatologiei cu formule senzuale, plăcute şi luxuriante.

Bunny se gîndeşte că Pamela Stokes arată de parcă ar fi coborît direct din unul din visele erotice pline de vedete şi bunăciuni ale lui Poodle. Poartă o bluză sîngerie, întinsă deasupra unor sîni siliconaţi extravagant, şi o fustă neagră de blugi, cu cîte un arabesc de sclipici verde pe fiecare coapsă. Are sprîncene frumoase, perfect arcuite. Expresia de pe faţa ei sugerează că a văzut tot ce se putea vedea, iar ochii îi sînt izvoare adînci de experienţă. Pe obrazul stîng are o cicatrice minusculă în formă de V, ca şi cum ar fi ciugulit-o o pasăre.

— Ce ai păţit la nas? îl întreabă ea.

— Nu cred că vrei să afli, spune Bunny, pipăindu-şi încet tampoanele de hîrtie îmbibate cu sînge. Pot doar să-ţi spun că tipul celălalt arată mult mai rău.

Bunny flutură din mînă, pentru a opri orice altă remarcă, însă mai adaugă:

— Cel puţin eu încă mai am nas.

Apoi se apleacă în faţă şi îşi continuă prezentarea:

— Această colecţie cuprinzătoare lucrează în sinergie cu ritmurile naturale ale pielii, pentru a o ajuta să se apere împotriva semnelor de îmbătrînire prematură, oferind avantaje fără precedent…

— Toţi aveţi nume de animale mici şi drăguţe la…?

Pamela arată cu o unghie sclipitoare, de un roz aprins, spre logoul de pe diplomatul cu mostre al lui Bunny:

— …Eternity Enterprises?

— Cum?

— El ţi-a spus unde stau, nu-i aşa? continuă Pamela, privindu-l pe Bunny în ochi.

— Păi…

— Cum îl