— Ăăă… Poodle, răspunde Bunny în timp ce deşurubează un tub miniatural de cremă pentru mîini.

Ce zi cretină, se gîndeşte el. Ce dracu’, azi toate femeile sînt pe roşu?

— Ce ţi-a spus despre mine? întreabă Pamela.

— A spus că eşti o clientă extrem de plăcută.

— Zău? exclamă Pamela.

Ochii lui Bunny se înceţoşează la vederea scenei în care Pamela îşi umple plămînii cu un aer ostenit, apoi scoate un oftat plin de regret.

— Foarte îndatoritoare, adaugă el. Chiar generoasă.

Bunny observă pe şemineu un iepuraş mare, azuriu, dar înainte să apuce să se gîndească la această coincidenţă extraordinară, Pamela, care arată de parcă ar fi fost silită să ia o hotărîre neplăcută şi nefericită, se lasă să alunece pe canapea şi spune:

— Mai povesteşte-mi despre crema de mîini.

— Păi, Pamela, această loţiune concentrată şi hidratantă anti-îmbătrînire catifelează pielea şi exfoliază celulele de la suprafaţă, creînd un…

Pamela îşi bagă mîinile sub fustă şi, cu o uşoară ridicare a şoldurilor, îşi scoate chiloţii. Aceştia sînt la fel de albi, de uşori şi imaculaţi ca un fulg de zăpadă.

— Ăăă… aspect mai tînăr. Ea e combinată şi îmbogăţită cu o aromă relaxantă…

Pamela îşi suflecă fusta şi îşi desface picioarele.

— …care inspiră senzaţii de… confort şi… calm, continuă Bunny.

Ochii i se umezesc, căci observă în puful negru de deasupra despicăturii ei un dreptunghi sculptat în alb şi negru, ca un steag de piraţi, un craniu de mort sau aşa ceva. Închide o clipă ochii, imaginîndu-şi vaginul lui Avril Lavigne, iar pe obraji încep să-i curgă lacrimi.

— Te simţi bine? întreabă Pamela.

— Am vrut o zi grea, spune Bunny, ştergîndu-şi faţa cu dosul palmei.

— Mi s-a părut mie că e ceva cu tine, spune ea, nu fără blîndeţe.

— Da, aprobă încet Bunny.

— Şi cred că situaţia o să devină şi mai dificilă.

— Ştiu, spune el, cuprins de un acces de luciditate brusc şi ameţitor. Asta e ceea ce mă sperie.

Pamela îşi împinge coapsele în faţă.

— Îţi place pizda, Bunny?

Se aude un plescăit sonor şi moale, căci lui Bunny îi cade buza de jos. Are senzaţia că vede cum anii trec fulgerător, ca la cinema.

— Da, declară el.

— Cît de mult îţi place?

— O iubesc.

Bunny simte cum o imensă povară psihică se evaporă.

— Cît de mult o iubeşti?

— O iubesc mai mult decît orice. O iubesc mai mult decît viaţa însăşi, spune el în timp ce viaţa lui se derulează cu rapiditate înapoi.

Pamela îşi modifică poziţia şoldurilor.

— Îţi place pizda mea? întreabă ea, strecurîndu-şi în vagin un deget lung şi încovrigat.

— Da. Îmi place mai mult decît orice, răspunde Bunny cu o voce subţire şi sinceră. Îmi place la infinit.

Pamela îl ceartă blînd:

— Sper că nu mă minţi. Nu, Bunny?

Degetele mîinii ei stîngi se răsfiră şi se învîrt ca o stea-de-mare roz amputată.

— Nicidecum. E adevărul adevărat. Mă jur pe ce am eu mai sfînt!

Pamela îşi scoate afară degetul, care sclipeşte cînd îi face semn cu el lui Bunny, şi spune cu o voce guturală:

— Atunci vino şi ia-o.

Bunny alunecă din fotoliu, cade în patru labe şi se tîrăşte pe covorul uzat din living cu mişcările neîndemînatice ale unui nou-născut. Strînge în pumn un tub de cremă de mîini, are o rachetă nucleară în chiloţi şi lasă o dîră de lacrimi în urma lui.

Quasar – un corp compact aflat la mare distanţă, mult dincolo de galaxia noastră, care în fotografii seamănă cu o stea, dar are deplasarea spre roşu caracteristică obiectelor extrem de îndepărtate. Trăsăturile specifice ale quasarilor sînt structura extrem de compactă şi deplasarea intensă spre roşu, proprie vitezelor care se apropie de cea a luminii. Sînt cele mai luminoase obiecte din univers, se gîndeşte Bunny Junior în timp ce îşi strînge genunchii la piept. Băiatul e convins că dacă stă acolo unde e acum, în Fiatul de pe Meeching Road, în Newhaven, mama lui îl va găsi în cele din urmă – şi chiar în momentul în care se gîndeşte la asta, percepe o mişcare în aer şi simte mirosul cremei de mîini a mamei lui. Simte atingerea uşoară a mîinii ei pe frunte. Simte cum ea îi urmăreşte cu degetul arătător conturul feţei, de pe frunte în jos, printre ochii lui adormiţi, de-a lungul nasului şi apoi pe buze, unde degetul ei îl apasă ca un fel de sărut. Bunny Junior aude o voce – fie a lui, fie a ei, nu e sigur – spunînd „Tu… eşti… cel… mai… luminos… obiect… din… univers“ şi simte cum aerul din jur îl învăluie blînd.

— Care e capitala Chinei?

Bunny Junior se trezeşte şi simte cum mirosul de cremă de mîini şi degetele mamei lui se retrag. Tatăl lui stă lîngă el, gîfîind, super-tensionat, fără