biblioteca Nr.1
de cărți online gratis
Cărți » Filosofie » Doctor Sleep citește cărți gratis pdf 📖 📕 - carte online gratis .Pdf 📚

Cărți «Doctor Sleep citește cărți gratis pdf 📖». Rezumatul cărții:

0
0
1 ... 44 45 46 ... 181
Mergi la pagina:
Eu! Eu! Eu! Mysterio scoase eşarfele din pumnii strânşi şi le împărţi copiilor. Urmară alte trucuri într-o succesiune rapidă ca de foc automat. Şi chiar atunci când publicul începu să dea semne de agitaţie, Mysterio îşi încheie spectacolul. Scoase cinci farfurii din valiză (care fusese la fel de goală ca şi pălăria) şi începu să jongleze cu ele, cântând în acelaşi timp „Mulţi ani trăiască”. Copiii cântară şi ei, iar Abra părea că levitează de fericire.

Magicianul puse la loc farfuriile, le arătă din nou valiza pentru a demonstra că este goală şi apoi scoase şase linguri din ea. Pe acestea şi le atârnă de obraji, iar pe ultima dintre ele de vârful nasului. Acesta a fost trucul preferat al sărbătoritei. Abra şedea pe iarbă şi râdea de mama focului.

— Abba poate, zise ea (trecea printr-o fază în care adora să se refere la ea însăşi la persoana a treia – David o numea „faza Rickey Henderson{25}”). Abba poate cu lunguli.

— Bravo, scumpete, comentă neinteresat Mysterio.

Individul nu prea mai dădea atenţie copiilor, dar David nu-l putea condamna pentru asta; tocmai ce prezentase celor mici un matineu nemaipomenit de bun, era roşu şi năduşit la faţă, cu toată adierea răcoroasă care venea dinspre râu, şi mai trebuia să-şi facă şi ieşirea grandioasă din scenă, de data aceasta pedalând cu forţă pe uriaşa tricicletă în susul pantei.

Se aplecă şi mângâie capul Abrei cu mâna îmbrăcată în mănuşa albă.

— La mulţi ani, drăguţă, şi vă mulţumesc tuturor pentru că aţi fost un public atât de…

Chiar atunci din casă se auzi un zdrăngănit puternic şi melodios, cumva asemănător cu sunetul clopoţeilor de pe tricicleta demnă de Godzilla. Copiii nu părură prea interesaţi, ocupaţii fiind să-l urmărească pe Mysterio pedalând la greu, dar Lucy se duse să vadă ce se răsturnase în bucătărie.

După două minute ieşi şi spuse:

— John, cred că ar fi bine să vezi ceva. Cred că pentru asta ai venit.

12

John, Lucy şi Concetta erau în bucătărie, privind tavanul fără să scoată vreo vorbă. Nici unul nu întoarse capul când intră Dave. Erau ca hipnotizaţi.

— Ce… începu el, apoi văzu. Sfinte Hristoase!

Nu-i răspunse nimeni. David mai privi o vreme tavanul, încercând să priceapă la ce anume se uită, apoi ieşi. Reveni după un minut sau două, aducându-şi fiica de mână. În mânuţa cealaltă Abra ţinea un balon. În jurul mijlocului avea legată eşarfa primită de la Marele Mysterio.

John Dalton se lăsă într-un genunchi lângă ea.

— Tu ai făcut asta, iubito?

Era convins că ştie răspunsul la întrebare, dar voia să audă ce avea ea de spus. Voia să afle dacă făcea ce făcea în mod conştient sau nu.

Abra se uită mai întâi la sertarul cu tacâmuri căzut pe jos. Se împrăştiaseră cât colo multe din furculiţele şi cuţitele dinăuntru, dar erau toate. Însă nu şi lingurile. Lingurile atârnau de tavan, ca atrase de o bizară forţă magnetică. Două se legănau leneş de lămpi. Cea mai mare, de fapt un polonic, se bălăbănea de hota aragazului.

Absolut toţi copiii au propriile lor mecanisme de autoliniştire. Experienţa îndelungată îi demonstrase lui John că, pentru majoritatea, acestea se reduceau adesea la un deget vârât în gură. Metoda Abrei era puţin mai diferită. Acum îşi puse mâna dreaptă peste partea de jos a feţei şi începu să-şi frece buzele cu podul palmei. Ca urmare, cuvintele, şi aşa stâlcite, se auzeau înăbuşit. John îi dădu – cu infinită blândeţe – mâna la o parte.

— Ce zici, iubito?

Şi fetiţa repetă cu o voce mică şi speriată.

— Am înculcat-o? N… n-am…

Şi pieptul micuţ începu să-i tresalte. Încercă să-şi ducă iar mâna la gură, dar John n-o lăsă.

— N-am vlut. Am vlut să fiu ca Minstlelio.

Începu să plângă. John îi dădu drumul la mână, iar ea începu să-şi frece cu furie buzele.

David o luă în braţe şi o sărută pe obraz. Lucy îi cuprinse pe amândoi şi îşi sărută fiica pe creştet.

— Nu, iubita mea, nu, n-ai greşit cu nimic. Totul e în regulă.

Abra îşi îngropă faţa sub capul mamei sale. Şi atunci toate lingurile se prăbuşiră cu zgomot prelung, făcându-i pe toţi să tresară puternic.

13

Două luni după întâmplarea aceasta, pe la începutul verii, în Munţii Albi din New Hampshire, Lucy şi David Stone se aflau în cabinetul lui John Dalton. Pereţii erau tapetaţi cu fotografiile tuturor copiilor pe care acesta îi tratase în decursul anilor – mulţi deja suficient de mari ca să aibă, la rândul lor, copii.

— Am angajat pe banii mei, spuse John, un nepot de-al meu, mare maestru la computere. Nu vă faceţi griji, că e destul de ieftin. Şi l-am rugat să caute pe internet alte cazuri asemănătoare cu al fetiţei voastre. Şi-a restrâns căutările la ultimii treizeci de ani şi a găsit peste nouă sute.

David fluieră lung:

— Atât de multe!

John clătină din cap.

— Nu sunt deloc multe. Dacă ar fi vorba de o boală – dar nu trebuie să reluăm această discuţie pentru că am stabilit deja că nu este –, ar fi la fel de rară ca elefantiazisul{26}. Sau ca Liniile lui Blaschko, boală care te transformă într-un soi de zebră umană. Maladia asta a lui Blaschko afectează o persoană din şapte milioane. Cam aici se încadrează şi chestia asta pe care o are Abra.

— Dar ce anume este chestia asta? îl întrebă Lucy, strângând cu putere mâna soţului ei. Telepatie? Telechinezie? Altceva care începe tot cu tele?

— Evident că aceste facultăţi psihologice joacă un rol în toată povestea. Este Abra telepatică? Din moment ce ştie cine anume vine în vizită şi pentru că a ştiut de accidentul doamnei Judkins, răspunsul pare a fi afirmativ. Are capacităţi telechinetice? Răspunsul este un da hotărât, pentru că am văzut ce s-a întâmplat în bucătăria voastră. Este ea un medium? Este ea înzestrată cu darul clarviziunii, dacă vă place mai mult formularea aceasta? Nu avem cum să fim siguri, deşi povestea din unsprezece septembrie şi întâmplarea cu bancnota de douăzeci de dolari din spatele măsuţei de toaletă sunt ambele grăitoare în acest sens. Dar cum rămâne cu seara când la televizorul vostru se vedea numai Familia

1 ... 44 45 46 ... 181
Mergi la pagina: