publicitar – Kate Moss la bustul gol şi într-o pereche de blugi Calvin Klein –, îşi aminteşte de o discuţie purtată în Wick între Poodle, Geoffrey şi el însuşi. Poodle, care bea pahare de tequila unul după altul, sugînd mereu dintr-o lămîie şi lingînd subsuoara fetei de lîngă el, a spus „Păi, dacă se pun la socoteală şi şoldurile, eu sînt în mod clar adeptul picioarelor“. Geoffrey, care stătea ca un Tutankamon, un Buddha sau ceva, şi-a prins în mîini propriii sîni, altfel remarcabili, şi a spus „Eu sînt pentru ţîţe, e clar“. Apoi amîndoi au privit spre Bunny, care s-a prefăcut că se gîndeşte puţin, dar de fapt nu avea deloc nevoie. „Eu prefer vaginul“, a spus Bunny, iar cei doi colegi ai săi au tăcut, aprobînd doar din cap. Lui Bunny îi place foarte mult de Kate Moss, i se pare că e marfă, aşa că face să-i dispară blugii, apasă de mai multe ori pe claxon şi se gîndeşte: „Mi-am revenit“.

— Ştiu de unde a cumpărat cravata aia, dacă vrei să-ţi iei alta, începe băiatul.

Bunny izbeşte cu mîna în volan, se uită în jur şi spune:

— Închide ochii. Hai, închide ochii! Şi să nu-i deschizi decît cînd îţi spun eu.

Băiatul îşi pune mîinile în poală şi închide ochii.

Punto-ul virează brusc şi violent înspre un McDonald’s de pe marginea şoselei şi se opreşte cu un scrîşnet de roţi.

— Acum deschide-i, zice Bunny.

Băiatul simte nebunia care vibrează în vocea tatălui său. Lumina semnului uriaş de la McDonald’s îi inundă faţa, aurind-o, iar Bunny vede cum un „M“ mic şi galben se reflectă în amîndoi ochii fiului său. Deschide portiera maşinii şi coboară, cu aspectul lui monstruos, în lumina serii.

— Şi-acum spune-mi că nu-l iubeşti pe tatăl tău! zbiară el.

 

17

Bunny stă la masa din McDonald’s cu erecţia zvîcnindu-i, asta datorită faptului că, sub uniforma ei roşu cu galben, casieriţa nu mai poartă aproape nimic. Pe ecusonul fetei scrie „Emily“ şi ea se fîţîie încontinuu, privind pe furiş spre Bunny cu ochi imenşi şi goi. Are un coc negru şi ţeapăn, o linie şerpuitoare de coşuri proaspete pe frunte şi un vagin. Bunny se gîndeşte că e exact ca şi Kate Moss, numai că e mai scundă, mai grasă şi mult mai urîtă. Muşcă lacom din Big Mac-ul lui şi îi spune fiului său:

— Să mor io, îmi place McDonald’s la nebunie!

Ştie cu certitudine, ca şi cum ar fi ceva gravat în oasele lui, că o poate fute pe Emily, casieriţa, fără ca ea să opună cine ştie ce rezistenţă, dar, de asemenea, îşi dă seama cu regret că există o problemă cu timpul, una cu locul (deşi n-ar fi prima oară cînd i-ar înfige-o unei chelneriţe în buda femeilor) şi, desigur, aceea că în faţa lui stă fiul său de nouă ani, care-şi bălăngăne picioarele, zîmbeşte nesigur, cum face mereu, şi se joacă liniştit cu figurina de plastic Darth Vader, primită gratuit la meniul cu Happy Meal.

— Şi mie, spune Bunny Junior.

Bunny mai muşcă o dată din Big Mac, ştiind ce ştie orice tip din branşa lui – anume că a muşca dintr-un Big Mac, cu chifla aia flască, brînza, carnea spongioasă, murătura mică şi cleioasă şi, bineînţeles, sosul sărat special, e aproape ca şi cum ai linge o pizdă. Odată, într-o pauză de masă, Bunny i-a spus asta lui Poodle, iar acesta, care se declara expert în sex şi mare răpitor, a susţinut că fileul de ton ar semăna de fapt mult mai bine cu un lins de pizdă decît un Big Mac, iar disputa a continuat înflăcărat întreaga după-amiază, devenind din ce în ce mai dură pe măsură ce berile se goleau. În cele din urmă Geoffrey, cu înţelepciunea lui aproape divină, a decretat că a mînca un Big Mac e ca şi cum ai linge pizda unei gagici grase, iar a mînca un file de ton e ca şi cum ai linge pizda unei gagici slabe – şi au lăsat-o aşa. În fine. Bunny îşi şterge cu dosul palmei o picătură de sos special, care îi alunecă pe bărbie. Îşi linge buzele, în timp ce casieriţa Emily îi mai aruncă o privire şi îşi scarpină coşurile. Bunny vede cum sfîrcurile ei se întăresc sub uniformă, iar efectul pe care îl are asupra lui imaginea asta e atît de monumental, încît nu-şi dă seama că fiul lui îl întreabă ceva.

— Te simţi bine, tati?

Bunny se gîndea că dacă Emily casieriţa ar lua o pauză de ţigară de zece minute şi s-ar duce cu el jos, la toaletă, după ce el i-ar mai cumpăra lui Bunny Junior o Cola, un Sprite sau ceva… ei bine, cine ştie? Nu rişti, nu cîştigi, cum se spune în branşa lor. Bunny tocmai începe să facă semne furişe, zvîcnind subtil din pomeţi înspre baia clienţilor şi holbînd într-un fel ochii, cînd aude vocea subţire şi neliniştită a băiatului:

— Tati?

Bunny speră că fiul său n-o să-i strice şusta, aşa că îi şopteşte din colţul gurii:

— Fii cuminte, Bunny, băiete, fii cuminte.

Apoi îi spune, cu o voce de android şi ochii lipiţi de chelneriţă:

— Mai vrei o Cola, un Sprite sau ceva?

Bunny Junior spune „Ăăă“, iar managerul, un nenorocit de adolescent cu aparat dentar