Bunny ţine degetul mare şi cel arătător cam la patru centimetri unul de celălalt şi îi şopteşte fiului său:

— Sînt mici de tot.

Bunny Junior simte mirosul de peşte din aerul sărat care vine dinspre mare. O ceaţă de un alb fantomatic se rostogoleşte dinspre apele întunecate, învăluind Fiatul Punto. Băiatul agită figurina lui neagră de plastic.

— Săpun pentru Darth Vader! spune el.

Bunny aprinde faza mare şi aprobă:

— Te-ai prins, Bunny, băiete.

1. În original Antisocial Behaviour Order (ASBO), ordin judecătoresc care interzice unei persoane predispuse la comportament antisocial să facă anumite lucruri (de exemplu, să asculte muzică la volum maxim sau să frecventeze un anumit loc), dar care nu constituie o condamnare.

Bunny îşi aminteşte ziua cînd el şi cu Libby au venit de la spital cu bebeluşul. Ochii micuţi ai copilului, care încă nu îşi aleseseră culoarea, priveau în gol din faţa stacojie, ca de plastilină.

— Nu ştiu ce să-i spun, i-a zis Bunny lui Libby.

— Nu contează prea mult, Bun. Are trei zile.

— Da, înţeleg.

— Spune-i că e frumos.

— Dar nu e. Arată de parcă l-ar fi călcat cineva în picioare.

— Atunci spune-i asta. Dar cu o voce plăcută.

Bunny s-a aplecat deasupra pătuţului. Copilul i se părea înspăimîntător de prezent şi, în acelaşi timp, la o mie de ani-lumină distanţă. Avea ceva ce Bunny nu putea suporta: era teribil de plin de dragostea mamei lui.

— Arăţi de parcă te-ar fi băgat cineva într-un mixer, micuţule.

Bunny Junior şi-a agitat degetele micuţe în aer şi şi-a modificat forma gurii.

— Vezi? Îi place, a spus Libby.

— Arăţi ca o farfurie cu paste bolognese, a zis iar Bunny. Arăţi ca un fund de babuin.

Libby a rîs şi şi-a pus degetele ei iritate şi umflate pe capul copilului, care a închis ochii.

— Nu-l băga în seamă. E gelos, i-a spus ea.

Aceea a fost şi ziua în care Sabrina Cantrell, colega de serviciu şi „cea mai veche prietenă“ a lui Libby, a venit în vizită la ea. În timp ce Libby alăpta copilul în living, Sabrina era în bucătărie şi pregătea o ceaşcă de ceai pentru mama epuizată. Bunny, care se oferise să o ajute, a fost vizitat brusc şi fără veste de o poftă erotică implicînd fundul Sabrinei Cantrell şi ambele lui mîini – ceva între o palmă şi o strîngere sănătoasă. Această poftă îi venise din senin şi, chiar în timp ce pipăia cu amîndouă mîinile fundul femeii, Bunny se întreba „Ce dracu’ fac?“. Bineînţeles că n-a ieşit nimic de aici, iar atunci a fost ultima oară cînd a văzut-o pe Sabrina Cantrell, dar aşa s-a pus în mişcare un şir de evenimente despre care Bunny avea senzaţia că îi scapă de sub control. Mai întîi au fost o voce şi un ordin, apoi o acţiune şi apoi, desigur, consecinţele: săptămîni de zile după aceea căminul Munro a fost zguduit de unde de şoc. De ce făcuse aşa ceva? Cine ştie? Ce contează? Du-te dracului!

Bunny se gîndea rareori la acea primă eroare de calcul maritală – ce anume îi îndrumase mîinile către o ţintă interzisă –, dar se gîndea adesea la cum se simţea fundul Sabrinei Cantrell sub fusta subţire de crep, la acea minunată încordare a bucilor şi la zvîcnetul muşchilor ei indignaţi, înainte să izbucnească întreg scandalul.

Bunny stă întins pe spate, în chiloţii lui cu dungi de zebră, la hotelul Queensbury din Regent Square, bea dintr-o sticlă de whisky şi se uită cu ochi străvechi la televizorul minuscul care pălăvrăgeşte în colţul camerei. Îşi pune încet degetul pe puntea nasului, de unde răsar două pîrîiaşe noi de sînge întunecat, ce încep să i se scurgă pe bărbie, căzîndu-i apoi fără zgomot pe piept. Bunny înjură încet, îşi face iar tampoane dintr-un şerveţel şi le îndeasă în fiecare nară.

Camera e un haos de tapet psihedelic şi covor înflorat sîngeriu, care pare să fi fost desenat pornind de la coşmarurile colorate cinematografic ale unui vraci australian ce se ocupă cu avorturile ilegale. Perdelele stacojii atîrnă ca nişte hălci de carne crudă, iar pe abajurul de hîrtie agăţat de tavan se zvîrcolesc dragoni chinezeşti mustăcioşi şi fioroşi. Camera pute a înălbitor şi a instalaţii sanitare proaste. Nu există room service şi nici minibar.

Bunny Junior stă întins pe celălalt pat, îmbrăcat în pijama şi prins într-o luptă aprigă cu pleoapele lui chinuite: capul începe să-i alunece în jos, apoi tresare şi-i alunecă din nou, cască încet, se scarpină puţin şi îşi împreunează mîinile ca pentru somn.

— Tati? murmură el trist şi retoric, ca pentru sine.

Bunny încetează să se mai gîndească la fundul Sabrinei Cantrell. Începe să se gîndească, în schimb, la păsărica ei şi imediat ajunge să se gîndească la vaginul lui Avril Lavigne. E aproape sigur că Avril Lavigne posedă mama tuturor vaginurilor şi, ca reacţie la